Renasterea franceza - Reprezentantii renaasterii franceze si operele lor

Renasterea franceza

Cap. I, Introducere - Revarsatul zorilor

Dupa antichitate, a urmat o perioada in care traditiile, intelepciunea mitica, filozofica, libertatea, creativitatea, cunoasterea, raspunderea a facut parte doar din arsenalul celor alesi, reprezentantii claselor conducatoare si clericilor. Era perioada vointei atotputernicului, in care individul, omul a fost doar pe planul X

Dar tocmai acest exces de zel religios, aceasta umbra, intunecarea religioasa, a determinat si revarsarea zorilor, prin declansarea cruciadelor.La Cruciade au participat, sute de mii de oameni, dintre care unii au umblat cu ochii deschis, care au remarcat ramasitele materiale si spirituale ale antichitatii, si care au stiut sa gaseasca sa redescopere valorile in aceste ramasite, si pe care au folosit si innoirea stiintei si culturii. Aceste razboaie pornite pentru eliberarea tarii sfinte au dat primele impulsuri, si au provocat ivirea unei ere noi, care a provocat innoirea ideilor referitoare la conceptiile privind umanitatea, stiintele naturale, geografie, si in arta. In arta a aparut un nou curent artistic, RENASTEREA.

Sandro Botticelli - Nasterea lui Venus- Galleria degli Uffizi, Florenta

Renasterea reprezinta epoca de innoire sociala si culturala, care a avut loc in Europa, la sfarsitul Evului Mediu, in secolele al XV-lea si al XVI-lea, caracterizata prin redescoperirea interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice.

Atunci a aparut, din interpretarea unor filozofi arabi a textelor antice, recunoasterea principiului veritas duplex, conform caruia pentru explicarea divinitatii este necesar de credinta, iar pentru cunoasterea lumii de stiinta, iar cele doua nu sunt compatibile. Din aceasta cauza unii denumesc renasterea si amurgul divinitatii.

De ce Renasterea s-a pornit si a avut cel mai de seama reprezentanti in Italia. Pentru ca valorile, realizarile antichitatii au culminat in Imperiul Roman, iar urmele, ramasitele acestor realizari au fost, sunt si azi vizibili, palpabili pe teritoriul Italiei de azi. Aici a iscat in mintea oamenilor cum de au fost capabili de astfel de realizari in antichitate, un fel de invidie fata de inaintasii lor, si a aparut nevoia de iesire din intuneric,

CAP. II Renasterea franceza

Cand am inceput sa adun date despre renasterea franceza, am intampinat greutati. Reprezentantii de seama a Renasterii sunt aproape toti italieni sau au creat operele lor pe teritoriul de azi a Italiei.

In secolul al XV-lea Franta de azi era inca sfaramata, cu o existenta subreda, deseori amenintata, nu existau artisti, doar mestesugari care nu faceau altceva decat morminte pentru de regi.

Spiritul Renasterii italiene a patruns in Franta pe doua cai, datorita unor personalitati ca Leonardo da Vinci si Benvenuto Cellini prezenti la curtea regelui Francisc I si participanti la proiectarea decorarii palatului din Fontainebleau si datorita razboaielor purtate de regi francez pe teritoriul Italiei de azi. Armatele franceze care au cotropit Italia in secolul XVI, au deschis drumul umanismului catre Franta.

 Asa cum romanii, dupa cucerirea Greciei au dus artele si operele de arta la propriu in Italia (Atena a fost golita de statui, fiind duse in Italia de legiunile romane), armatele franceze au deschis drumul oamenilor si implicit al ideilor si umanismului catre Franta.

 Umanismul a promovat o ideologie noua, in centrul sau situandu-se Omul si nu Dumnezeu. De aceea, umanismul intra in contradictie cu credinta crestina.

Aceasta ideologie noua a adus o innoire pe plan cultural, in literatura, folozofie, stiinte, dar si in domeniul artelor, in pictura, sculptura si arhitectura la inceput in Italia dar treptat si in Franta si in alte tari.

Cap. III Reprezentantii renaasterii franceze si operele lor

Cel mai de seama reprezentant al picturii renascentiste franceze este Jean FOUQUET. Fouquet, picta portrete de regi tepeni si bolnavi, de cancelari solizi, de femei tinere cu sanii goi, fermecatoare, cu ochii plecati sub val, in timp ce in jurul lor pluteste o atmosfera imponderabila de duiosie si de inteligenta, in armonia discreta si deliberata a unei picturi limpezi ca o dimineata de primavara. Parinte si maestru al picturii franceze, el poseda in cel mai inalt grad virtutile ei structurale, oarecum seci, se spune, pentru ca le lipseste lirismul culorii sau pentru ca el nu ni se dezvaluie decat treptat, cu pudoare, ca un izvor ce se ascunde printre ierburi si nu ca un torent.

Cea mai cunoscuta opera a pictorului si totodata cu cele mai multe caracteristici renascentiste este MADONNA, Tabloul partea unui diptichon, reprezinta, pe Agnes Sorell, curtezana lui Carol al VII/lea. Cu pietul gol, stilizat sferic, cu pruncul cu membre aproape cubistice si cu un fundal, rosu cu ingeri.

Fouquet a mai pictat foarte multe miniature, cu teme istorice, in care aspectele istorice sunt prezentate realist, fidel de evenimentul prezentat.

Un alt reprezentant al Renasterii Franceze este Nicolas Fromet este denumit si Van Eykul din Avignon. Portretele sale sunt pline de adancime in care izbucneste violenta Sudului, iar peisajele sale par seci, dar si arzand de lumina, in care cresc portocali.

Engurrand Charonton a prezentat in lucrarile sale, locuitorii, oamenii din Champagne. Prin profunzimea inabusita a tonurilor sale de brun, de rosu, de verde aproape negru unduind pe fondul abstract, cu totul si cu totul de aur, cu clopotnite indepartate si cu domuri, prin leganarea tragica a marilor trupuri aplecate peste cadravul gol, prin cadavrul insusi, pur si sculptat ca o idee, marea "Pieta" din Avignon este una din culmile armoniei.

Charonton - Icon, Regele si regina si

Charonton - Pieta

I

Jean GOUJON reprezinta acel lirism al Frantei care nu se trezeste aproape niciodata singur, dar a carui flacara se inalta de indata ce a simtit apropierea lirismului latin sau germanic. O data cu el a existat aceasta arta a statuilor si a coloanelor intrezarite indaratul unui zid de ramuri, un sentiment admirabil al trupului feminin surprins in mijlocul naturii. Acest sentiment avea sa se stinga curand, pe masura ce se [i]afirma absolutismul monarhic, dar el nu putea sa nu se manifeste cu o vigoare pasionata in epoca imediat urmatoare. E o arta aristocratica, o arta de casta chiar, dar superioara functiei sale, pentru ca rasare ca o mladita tanara pe un arbore stravechi, pentru ca afirma intr-un limbaj diferit de cel pe care-l vorbeau oamenii care traiau stapaniti de infrigurarea acelui timp. Jean Goujon a fost cel ce a decorat Fantana inocentilor din Paris.

Jean si François CLOUET, au fost doi pictori, tatal si fiu, in curtile regale, au creat exclusiv portrete, care reproduce trasaturile regilor, ale reginelor, ale printilor, ale marilor vasali. Portretele lor par calchiate pe muchiile fetei, pe taietura pleoapelor, pe reteaua superficiala a vinelor, pe fiecare fir de par. Timpul n-a stiut sa le foloseasca talentul minutios de pictori. Printii lor cu talii de viespe ce inalta pe fonduri luminoase, caii lor invesmantati in purpuri ii poarta pe regi catre corturile tesute cu fir de aur, ei ne fac sa uitam uratenia stapanilor, asezandu-i cu grija in racle de raze cristalizate.

Fr, Clouet - Diana de Poitiers

Ei au pictat tablourile cu portretele lui Francisc I si Henric al VIII-lea.

Sculptura

Sculptori de seama nu au fost in aceasta perioada in Franta. Reprezentantii acestei ramuri de arta, au ramas la nivel de meseriasi, care nu faceau altceva decat morminte de regi, si bazoreliefuri in biserici.

Dar Renasterea a dar umanitatii opere si artisti remarcabili si in aceasta ramura a artei.

In sec. al XIV-lea, sculptura si pictura incep sa reprezinte din ce in ce mai fidel omul si natura. Ele se apropie de natura tratand mai liber temele religioase si mai exact realitatea care le servea de model.

Figurile reprezentate incep sa devina portrete. Sculptura Renasterii se intoarce la materiile nobile ale antichitatii, la marmura cu grauntele fin, care cu timpul ia tonul cald al pielii, si la bronzul care permite modelajul fin si miscarile vii.

Arta Renasterii a creat genuri noi: bustul - portret, medalia, statuia ecvestra. Sculptura isi concentreza interesul asupra fetei si privirii pentru a exprima esenta personalitatii. Bustul - portret este un omagiu adus individului, medaliile au servit la glorificarea individului dezvaluind prin profil si prin viziunea frontala a capului fizionomia personajului, iar statuia ecvestra era omagiul suprem adus gloriei unui personaj ilustru, unui comandant de osti. Acestea erau asezate in piete publice pe socluri inalte, ca omagii ale admiratiei publice. In acest sens sunt cunoscute statuile lui Donatello si Verrocchio. Operele lui Donatello sunt incomparabile prin intensitatea expresiei. Exprima miscarile sufletesti prin gesturile si actiunile corpului. Figurile sunt macerate de viata interioara, consumate de pasiuni, expresive. Opera lui, include si celebra sculptura din bronz David care a constituit inceputul unei noi perioade a Renasterii. Statuia a fost prima lucrare de dimensiuni mari, reprezentand un nud, in picioare.

In sculptura, opera lui Donatello rezuma evolutia artei sec. al XV-lea, de la statuile care impodobeau biserica, la portretul laic si monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopo, della Quercia, Verrocchio, Luca della Robia s.a.).

Sculptura a reprezentat arta suprema pentru Michelangelo. El a contopit intr-o forma neintrecuta cele doua tendinte ale Renasterii: cultul frumusetii corporale si pateticul religiei crestine care divinizeaza suferinta.

Arhitectura

Arhitectura Renasterii se caracterizeaza prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominanta orizontala si zidurile pline. In sec. al XV-lea s-au adoptat (prin renumitii arhitecti L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc

Arhitectura Renasterii este caracterizata prin folosirea formelor de expresie ale antichitatii. Aceasta se realizeaza in jurul anului , in perioada de apogeu a Renasterii, prin constructiile clare si armonice ale lui Donato Bramante, si se raspandeste in tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de constructie coloanele, pilastrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele, preluate din tratatul de arhitectura al lui Vitruvius ('De architectura', sec. I i.Hr.), la care se adauga cupolele (Domul din Florenta, Bazilica Sfantul Petru din Roma). Fatadele sunt concepute tinandu-se seama de simetrie si ordine. Arhitectii sunt considerati artisti si apartin paturei cultivate a societatii.

Exemplereprezentative din perioada analizata gasim maui mult in Italia, operele lui Bruinelleschi, Bramante, Alberti.

In Franta, aripa de vest a palatului Luvru din Paris, poate fi inclus in aceasta categorie.

Poznań