SOCIETATEA IN PERIOADA INTERBELICA

SOCIETATEA IN PERIOADA INTERBELICA

1. DIFICULTATILE ANILOR DE DUPA RAZBOI

Perioada interbelica a cunoscut perioade de avant si declin economic, concomitent cu regresul democratiei in deceniile 2-3 in fata ofertei totalitare. Razboiul a ruinat economic si financiar statele europene si a consolidat pozitiile americane ca creditor mondial si prima putere economica a lumii. Problemele erau legate de uzura echipamentului industrial, secatuirea potentialului agrar, inflatie, devalorizare monetara, dificultatea reconversiei economiei la starea de pace si reintegrarea sociala a fostilor combatanti. Franta si Marea Britanie s-au redresat pana in 1922 iar restul tarilor europene pana in 1926

2. ERA PROSPERITATII AMERICANE

Profitand de situatie SUA a devenit creditor mondial si a avut un mare progres, bazat pe furnizarea de produse statelor europene incepand cu 1917. Dupa 1922 si Europa cunoaste un proces de relansare economica caracterizat prin absorbtia somajului, cresterea salariilor si a nivelului de trai, tradus prin instaurarea societatii de consum. Aceasta se baza pe oferta bancilor sustinuta de stat si marile corporatii in domeniul creditarii muncitorilor si clasei de mijloc in vederea achizitionarii de locuinte, automobile, electrocasnice, mobila si bunuri de larg consum. Perioada 1922-1928 s-a caracterizat prin relansarea generala a industriei, dezvoltarea unor noi ramuri cum ar fi chimia, petrochimia, extractia si prelucrarea petrolului, automobilul, aparatura electrotehnica. In industrie apar holdingurile, cartelurile si monopolurile de productie si desfacere, are loc o rapida retehnologizare industriala(mai lenta in Anglia si Franta). Rolul statului este redus la mecanismele de reglare a concurentei, a organizarii legislative si a sustinerii politice a dezvoltarii economiei libere

3. MAREA CRIZA

Pornita de la Crahul bursei din New York - 24 octombrie 1929, ea s-a extins la nivel mondial si a avut ca si caracteristici criza de supraproductie si subconsumatie, falimente in lant, somaj de masa(30 de milioane la nivel mondial), inflatie galopanta, ruinarea clasei de mijloc, ample miscari sociale, greve, marsuri ale foamei, ruinarea fermierilor, migratia spre orase, prabusirea nivelului de trai, ascensiunea politica a partidelor de extrema dreapta si extrema stanga. Criza a afectat mai putin economia etatista franceza, economiile predominant rurale din sud-estul european si aproape deloc economia URSS.

4. INCERCARI DE IESIRE DIN CRIZA

Problemele economice au generat tendinte si programe anticriza dintre care s-a remarcat doctrina interventionismului limitat de stat in economie sustinut de economistul britanic J.M.Keynes. Acesta sustinea ideea devalorizarii controlate a monedei, a deficitului bugetar, controlul dobanzilor, redistribuirea resurselor de catre stat, sustinerea paturilor defavorizate, credite de stat pentru industrie si banci cu dobanda redusa, investitii in sectorul constructiilor, energiei, infrastructurii si transporturilor care creau locuri de munca si comenzi. Aplicarea acestor principii a fost realizat de presedintele SUA, F.D.Roosevelt prin programul New Deal (1933-1937) si de dictatorul german A.Hitler.

5. VIATA COTIDIANA

Societatea a iesit foarte diferentiata economic si afectata in chip diferit de razboi. Epoca prosperitatii a permis taranilor sa isi vanda mai bine produsele si sa cunoasca prosperitatea fara a renunta la modul de viata traditional. Muncitorimea cunoaste cresterea prosperitatii, dar si a diversificarii calificarii profesionale, fapt ce determina o schimbare a structurii lui interne, cei tineri integrandu-se in clasa de mijloc. Burghezia industriala si funciara lasa loc celei financiare, fiind atrasa in noua viata a marilor orase. Clasa de mijloc sporeste numeric, ca potential politic, social si intelectual ingloband pe functionarii publici, ingineri, medici, avocati, juristi, profesori, ofiteri si micii intreprinzatori. Creste rolul presei, a cinematografului, cartilor, capata o importanta mai mare radioul, telefonul si televiziunea.

6. MISCAREA FEMINISTA

Dupa 1900, incepand cu statele nordice si anglo-saxone se manifesta pregnant actiunea femeilor care militau pentru drepturi personale si sociale. Razboiul mondial a chemat femeile sa sustina in uzine efortul militar si a schimbat atitudinea acestora. Se solicita egalitate la vot, la scolarizare, la salarizare si angajare profesionala. Mijloacele folosite incep de la petitii si continua cu marsuri sustinute si de mari personalitati culturale si de Internationala a-II-a socialista. In perioada interbelica femeile obtin drept de vot in Finlanda, URSS, SUA, Germania, Olanda, Anglia, Brazilia, Turcia(in Romania in 1946)

7. ROMANIA IN ANUL 1938

Agricultura, este tributara loturilor faramitate si mici, slabei mecanizari si chimizari, lipsei de credit suficient si politicilor de sustinerte si fiscale inconsegvente si in salturi adoptata de stat. Comertul, este dominat de relatiile cu Anglia si Franta iar dupa 1933 cu Germania. Este dinamic, activ si diversificat, sporind exportul de produse industriale si finite si importul de materii prime si materiale. Societatea, este in procent de 80% rurala si traditionala, cu o taranime slab culturalizata si cu o existenta precara. Sporul demografic si mortalitatea infantila sunt foarte mari. Bucurestiul creste de la 382.000 de locuitori la 872.000, realizand 17% din totalul productiei industriale romanesti. Refacerea economica a fost urmata de o perioada de relansare, iar criza a afectat si spatiul romanesc dar intr-un procent mai redus. Dupa 1933 si prin implicarea regelui Carol al-II-lea, se constata o puternica revigorare economica sustinuta prin politici vamale protectioniste, prime de export, comenzi de stat in economie. Rezultatul este o crestere medie economica anuala de 5-5,5%, egalitatea dintre industrie si agricultura in ponderea PIB-ului(cate 40%), sporirea si diversificarea exportului, o balanta comerciala excedentara, un rol important in Europa la nivelul productiei de petrol, gaze naturale si aur(locul 2), porumb si cherestea(locul 3).

8. ISTORIA ALTFEL

John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton (5 iunie 1883 - 21 aprilie 1946) a fost economist britanic ale carui idei numite economie keynesiana radicale au avut un impact major atat asupra teoriei politice si economice moderne, cat si asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut in mod special pentru pledoaria sa in favoarea politicilor guvernamentale interventioniste, prin care guvernul ar folosi masuri fiscale si monetare in scopul temperarii efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor economice si boom-urilor economice. Este considerat de multi economisti unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes "Pe termen foarte lung suntem toti morti" este inca citata. Solutiile lui Keynes pentru inlaturarea somajului.Preocuparea fundamentala a lui Keynes a fost aceea de a stabili o corelatie intre dezvoltarea economica a societatii si nivelul ocuparii resurselor de munca disponibile, de a oferi solutii pentru inlaturarea somajului.Pentru aceasta el a folosit un model economico-matematic descriptiv compus din Variabile endogene (determinate), indicatori globali care caracterizeaza nivelul activitatii economice la scara economiei nationale si exogene (determinante), rate cu privire la comportamentul agentilor economici (inclinatia spre consum, eficienta marginala a capitalului, rata dobanzii); Relatiile dintre variabile au fost redate cu ajutorul unor ecuatii si inegalitati, precum si interdependenta dintre ele, redata cu ajutorul unor functii. Asa cum am mai afirmat, Keynes admite si recunoaste existenta somajului involuntar - tema principala a investigatiilor lui si scopul final al analizei este de a descoperi ce anume determina volumul ocuparii mainii de lucru. Nivelul ocuparii (E) sau numarul de muncitori care gasesc de lucru (N) depind de cererea efectiva de marfuri (D), deci N = f(D). Tinand seama de structura cererii de marfuri, Keynes ajunge la concluzia ca daca suma consumului final global (C) si a investitiilor globale (I) este egala cu venitul global (Y), atunci economia este in echilibru, situatie exprimata in ecuatia fundamentala a modelului sau C + I = Y. Deoarece in realitate exista dificultati in desfacerea marfurilor si predomina dezechilibrul in economie C + I > Y, incasarile sunt mai mici decat productia oferita si deci, implicit, rezulta somaj involuntar;

Comertul exterior al Romaniei 1929-1939

9. CRONOLOGIE

Statele Unite introduc pro­hibitia

Se incheie refacerea eco­nomica

Criza economica in Germania   

Restabilirea etalonului aur pentru lira sterlina

Greva generala in Marea Britanie

Generalizarea planificarii economice in U.R.S.S.

Formarea cartelului celor sapte societati petroliere (S.U.A.)

24 octombrie 1929: crahul de la Bursa din New York

Marea Criza economica

20 august 1932: Acordul de la Ottawa

F. D. Roosevelt castiga alegerile in S.U.A.

Roosevelt incepe apli­carea programului sau anticriza

30 ianuarie 1933: Hitier devine can­celar al Germaniei

10. DICTIONAR

Crah: Faliment, scaderea cursului actiunilor la bursa, prin lipsa acuta a creditului pe piata, prin devalorizarea monedei.

Inflatie: Situatie caracterizata prin cresterea generala si permanenta a preturilor.

New-Deal: Noua distributie a cartilor in joc; nume dat reformelor presedintelui Roosevelt in domeniul economic si social, initiate dupa 1933.

Sufrageta: Termenul a fost inventat in Anglia, in 1906, pentru a desemna militantele pentru dreptul la vot.

Standardizare: Reducere la norma, uniformizare, simplificare.

Contrabanda: trecerea clandestina a frontierei cu marfuri, valori sau obiecte prohibite sau sustrase de la plata taxelor vamale.

Depresiune economica: faza a ciclului economic ce urmeaza unei perioade de criza economica si in care productia se mentine la un nivel scazut, marfurile se vand greu si la preturi scazute, in conditiile in care puterea de cumparare a populatiei ramane redusa.

Prohibitie: interdictia de a produce, a vinde, de a importa sau exporta o marfa.

Reconversie, reconversiune: adapta­re a unor industrii sau a unor ramuri la ne­cesitati noi (aici, a industriei de razboi la productia de pace).

Cartel: intelegere intre mai multe societati economice care realizeaza acelasi produs, vizand inlaturarea con­curentei si mentinerea unui pret ridicat, repartizarea pietei etc, fiecare dintre ele pastrandu-si independenta.

Deficit bugetar: suma cu care cheltu­ielile depasesc veniturile.

Holding: forma de subordonare a diferitelor intreprinderi (societati) prin con­trolul participantilor de catre o societate anonima pe actiuni.

Taxa de scont: dobanda pe care banca centrala dintr-o tara o percepe la operatiunile anticipate ale bancilor comer­ciale care prezinta scrisori de schimb pen­tru a obtine sumele necesare; pe baza taxei de scont se stabileste nivelul general al dobanzilor la creditele pe termen.

Trust: asociere in care intre­prinderile ce s-au unit isi pierd indepen­denta comerciala, de productie, juridica, subordonate unei conduceri unice.

Credit: capital procurat prin imprumut, pe baza increderii sau solvabilitatii.

Subventie: ajutor banesc acordat de regula de catre stat unor agenti economici.