MAREA UNIRE DE LA 1 DECEMBRIE 1918

_{Marea Unire de la 1 DecembrIe 1918}

_{1.Participarea romaniei la razboi (1916-1918)}

In vara anului 1914, dupa ce arhiducele Francisc Ferdinand, mostenitorul tronului habsburgic, a fost ucis la Sarajevo, impreuna cu sotia sa Sofia de Chotek, de catre studentul sarb Gavril Prinkipo, a izbucnit razboiul cel mare, zis razboiul mondial. Romanii din Transilvania, Bucovina si Basarabia erau ingroziti de gandul ca vor fi siliti sa lupte sub steaguri straine, impotriva fratilor de acelasi sange si aceeasi credinta. In mintea si inima tuturor incoltise presimtirea ca razboiul acesta va face dreptate si pentru    ei. Nicolae Iorga scria in ziarul "Neamul Romanesc": "Sa fiti voiosi aceia, care in strigate de comanda straina sub steag strain muriti! Undeva un alt steag se ridica in masura, in care voi va cheltuiti vitejia, va dati sangele vostru tanar. El se ridica tot mai inalt, tot mai larg, saltat in sus si rasfirat de fiecare silinta deznadajduita a puterii voastre, care se stange. Si sa stiti ca urmasii vostri, in ciuda puterilor lumii, sub acest steag pe care in nestiinta, in durere si in intuneric voi l-ati inaltat, desfasurat si sfintit, vor fi toti impreuna!

Regele Carol, ca domnitor constitutional, a tinut sa cunoasca in imprejurarile grele de atunci parerea celor mai incercati sfetnici ai sai, pe care i-a chemat intr-un consiliu de Coroana la Sinaia pe data de 3 august 1914. Aici s-a cercetat textul tratatului austro-roman care, in articolul 2, spunea lamurit: "Daca Romania ar fi atacata, fara vreo provocare din partea sa, Austro-Ungaria este obligata a-i da in timp util ajutor si asistenta impotriva agresorului. Daca Austro-Ungaria ar fi atacata in imprejurari asemanatoare din vreo parte a statelor vecine cu Romania, obligatia de a sari in ajutor se va prezenta imediat pentru aceasta din urma". Din cuprinsul acestui articol se vedea ca Romania nu putea fi indatorata la nici un fel de ajutor sau sprijin militar, de vreme ce Austro-Ungaria nu fusese atacata din nici o parte, ci ea pornise la atac impotriva Serbiei.

La 4/17 august 1916 tratatul de alianta intre Romania, de o parte, Franta, Marea Britanie, Italia si Rusia. De alta parte, a fost semnat. Prin acest tratat Romania se lega sa atace Austro-Ungaria; Puterile Aliate in "Intelegerea cordiala" garantau in schimb integritatea teritoriala a Regatului Roman, recunoscandu-i totodata dreptul sa-si alipeasca, la sfarsitul razboiului, toate tinuturile locuite de romani din cuprinsul Monarhiei austro-ungare si fagaduind sa nu incheie pace separata, nici pace generala decat impreuna si in acelasi timp.

In ziua de 15/28 august 1916 a inceput razboiul pentru eliberarea romanilor . Nespus de grea a fost situatia armatei romane, chiar de la inceput slab sprijinita, iar mai tarziu tradata de rusi, impinsa la lupte inegale pe frontul de sud impotriva bulgarilor aliati cu germanii si cu turcii, pe cel de nord impotriva maghiarilor, austriecilor si germanilor, iar la sfarsit pe frontul de rasarit impotriva rusilor.

Au pierit eroic in aceste lupte generalii I. Dragalina,David Proporgescu si neinfricata Ecaterina Teodoroiu.

La 6 decembrie 1916 capitala era ocupata.mare parte din teritoriul national intrand sub ocupatie straina.

Armata infrangerii din toamna anului 1916 s-a schimbat in armata biruintei din vara anului urmator, cand un martor nepartinitor ca generalul Monkéwitz, seful statului major al Armatei a IV-a rusesti, putea face marturisirea ca armata romana reorganizata era insufletita de un maret avant razboinic, ofiteri si soldati asteptand cu nerabdare batalia, spre a se razbuna de infrangerile din 1916 si spre a dezrobi teritoriul cotropit.

In primavera anului 1917 Parlamentul roman in consonanta cu dorinta afirmata de regale Ferdinand avea sa adopte cele 2 mari refrome democratice(agrara si electorala).

Bataliile de la Marasti,Marasesti,Oituz din lunile iulie-august 1917 s-au aflat sub comanda generalului Al. Averescu iar trupele au fost inflacarate de apelul generalului Eremia Grigorescu "Pe aici nu se trece! Aceste batalii au acoperit cu glorie armata romana lasand in umbra esecul campaniei de anul anterior.

Spre sfarsitul razboiului se incheia un armistitiu cu Puterile Centrale la Focsani 9 dec 1917) iar apoi pacea de la Buftea-Bucuresti(mai 1918).

Tratatul impunea Romaniei conditii deosebit de grele: pierderea in favoarea statelor inamice a Dobrogei si a unei fasii din Transilvania si in plus obligatii economice apasatoare.

Cateva luni mai tarziu Antanta reia ofensiva iar sfarsitul razboiului din 1918 gaseste Romania in tabara invingatorilor alaturi de celelalte puteri ale Antantei.

Dificultatile aduse de pacea separata incheiata de Romania puterile centrale aveau sa fie inlaturate,reconoscandu-se astfel efortul romaniei la trimful final al Antantei.

Realizare Marii Uniri

Rezultatul cel mai important pentru Romania in cadrul participarii la razboi se concretiza in realizarea    visului tuturor romanilor: desavarsirea unitatii nationale.

1.Unirea cu Basarabia

cucerita in 1918 de catre imperiul rus basarabia se afla sub o administratie straina din ce in ce mai apasatoare.

Tinand seama de caracterul regimului tarist,miscarea de rezistenta nationala din basarabia se repliase in plan cultural si religios,fara a iesi la suprafata vietii politice.

Desi in intervalul 1856-1878 Basarabia de sud revine in cadrul teritorial al statului roman nu se va declansa nici un reviriment in planul luptei de eliberare nationala.

Izbugnirea revolutiei din anii 1905-1907 va zgudui societatea rusa iar in aceste imprejurari in 1906 apare ziarul " Basarabia".

Miscarea nationala se afirma insa la declansarea revolutiei ruse din februrie 1917.Acum apare ziarul de lupta nationala"Cuvantul moldovenesc" iar in martie acelasi an ia fiinta Partidul National Moldovean cu rolul de conducator al miscarii de eliberare nationala.

In octombrie 1917 are loc "lovitura de palat" iar bolsevicii in frunte cu Lenin pun mana pe putere.Lenin lanseaza celebra "Declaratie a drepturilor popoarelor la auodeterminare".pe baza acestui document,Congresul ostasilor moldoveni de la 2 noiembrie 1917adopta principiul "autonomiei teritoriale si politice a Basarabiei".ca organ de conducere a miscariieste constituit Sfatul Tarii in frunte cu Ioan Inculet.Pe 15 Decembrie Sfatul Tarii proclama Republica Democratica Moldoveneasca , ca membra a Republicii Federative Ruse.

Evenimentele se desfasoara cu rapiditate deoarece la 15 ianuarie 1918 Ucraina se proclama independenta si manifesta tendinte de incorporare a Basarabiei iar trupele ruse stationate in Moldova provoaca acte de dezordine.Sfatul Tarii solicita ajutor guvernului roman pentru evacuarea trupelor ruse din Basarabia.Trupele romane intervin fara a se amesteca in organizarea interna a Basarabiei.Aceasta actiune duce la ruperea relatiilor romano-ruse la 26 ianuarie 1918.

Amenintata din doua directii Basarabia se proclama independenta in 4 februarie 1918 ca apoi la 9 aprilie 1918 Sfatul Tarii a hotarat unirea cu Romania.

Din cei 125 de deputati prezenti,86 s-au declarat pentru, 3 impotriva,36 s-au abtinut.

Hotararea adoptata in primavera anului 1918 punea in lumina dorinta basarabenilor de a se unii cu fratii lor in ciuda situatiei extrem de dificile.

2.Unirea cu Bucovina

Incorporata in 1975 in Imperiul habsuburgic in Bucovina se da o lupta neincetata pentru afirmarea individualitatii entice.

In 1862 autonomia provinciei era recunoscuta de Curtea de la Viena iar din anul 1892 va functiona cu rol de conducere a miscarii nationale un Partid National Roman caruia i se va adauga un Partid Taranesc.Legaturile provinciei cu Regatul Romaniei erau puternice, o serie de carturari si lideri bucovineni stabilinduse aici.In 1904 la Cernauti mai multi intelectuali infiinteaza "Junimea literara".

In 1915 se infiinteaza la Bucuresti asociatia "romanilor bucovineni" care avea sa militeze pentru unirea Bucovinei cu Romania.

O mare importanta intru realizarea unitatii nationale a fost solidaritatea soldatilor romani de pretutindeni.Cel mai bun exemplu ar fi cel din aprilie 1917 de la Darnita cand prizonierii bucovineni si transilvaneni fac apel la trupele romaniei si antantei.in toamna anului 1917 numarul acestor voluntari ajungea la 30 000.

Desi in toamna anului 1918 soarta imperiului Austro-Ungar se apropia de sfarsit in fata miscarii nationale romanesti s-au ivit alte pericole. Pe de o parte unirea Bucovinei cu Galitia iar pe de alta parte tendintele expansioniste ce veneau din partea Radei ucrainiene. Fruntasii bucovineni,membrii ai Parlamentului de la Viena se organizeaza intr-un club roman care s-a transformat in Consiliul national roman avand calitatea de conducere a miscarii nationale.

La 22 octombrie 1918 C.Isopescu Grecul si Gh.Grigorovici au lansat in parlamentul de la viena cunoscuta declaratie : " bucovina sa fie restituita patriei!".

La 27 octombrie 1918 din intiativa profesorilor Sextil Puscariu si Iancu Flondor sunt puse bazele unei adunari constituante, fiind ales un Consiliu national largit cu 50 de membrii in frunte cu un Comitet executiv , condus de Iancu Flondor. Adunarea a adoptat hotararea unirii Bucovinei cu celelalte tari romanesti.Armata ucraineana intervine in Bucovina,situatie grava in care I.Flondor solicta sprijinul guvernului roman pentru inlaturarea trupelor ucrainiene.

La 28 noiembrie 1918 la Cernauti a fost convocat un Congres al reprezentantilor intregii populatii din Bucovina.Iancu Flondor a propus unirea pe vecie a Bucovinei cu Romania motiune care a fost aprobata cu unanimitate de voturi.

3 Unirea cu Tansilvania

Miscarea nationala din Transilvania si Banat cunoscuse dealungul timpului o vigoare deosebita dusa cu inversunare impotriva politicii de maghiarizare .In organizarea miscarii un rol important a revenit partidului national roman in acelasi sens actionand si sectia romana partidului social democrat din ungaria.La 12 octombrie 1918 Comitetul executiv al PNR si al reprezentantilor PSD cer independenta natiunii romane in cadrul imperiului habsburgic.Desi la 16 octombrie 1918 imparatul Austro-Ungariei Carol I lansa apelul "catre popoarele mele credincioase" care promitea transformarea imperiului intr-o federatie de state independente parlamentul de la Budapesta prin declaratia facuta de Alexandru Vaida Voevod raspunde negativ si cere independenta romanilor din Transilvania.

La 30 octomrie 1918 se constituie la Budapesta ca organ de conducere a miscarii "Consiliul national roman central" avand 6 reprezentanti PNR (Vasile Goldis, Aurel Lazar)si 6 reprezentanti PSD. La Arad ei poarta tratative cu Consiliul National Maghiar in vederea recunoasterii dreptului romanilor la autodeterminare.Tratativele insa au esuat.

La 1 Decembrie 1918 in Alba Iulia pe langa cei 1228 de delegate ai organizatiilor politice din Transilvania s-au strans pe platoul de la Alba Iulia peste 100 000 de oameni.

Lucrarile Marii Adunari Nationale s-au desfasurat in sala Cazinoului de catre batranul ardelean Gh. Pop de Basesti.Enuntul hotararii de unire revenind profesorului Vasile Goldis.Hotararea de unire cu Romania fiind primita in deplina aprobare intr-un entuziasm greu de descris.

In ianuarie 1919 la Medias nationalitatea germana cat si svabii din banat recunosc unirea Transivaniei cu Romania.

La conferinta de pace de la Versailles din 1919 Romania avea sa participe ca tara care daduse mari sacrificii impotriva Puterilor Centrale astfel tratatul incheiat la Saint-Germain (septembrie 1919) cu Austria , stat nou,recunostea unirea Bucovinei cu Romania.

Tratatul de pace cu Bulgaria se incheia la Neuilly (noiembrie 1919),Dobrogea intrand in granitele romaniei.

In ianuarie 1920 prin tratatul de la Trianon unirea Transilvaniei cu Romania este recunoscuta de marile puteri beligerante: Franta ,Anglia ,Italia ,SUA si Japonia cat si Ungaria.

In sfarsit, printr-un protocol incheiat la Paris, in octombrie 1920 semnat de catre Franta Anglia,Italia si Japonia era recunoscuta suveranitatea Romaniei asuprea Basarabiei el ramanand insa nesemnat de catre Rusia sovietica.

_Bibliografie

1.Ion Bulei - "Scurta istorie a romanilor"Ed.Meronia.Buc.1996,pg 104-107

2.Ion Agrigoroaiei - "Istoria romanilor","Marea unire",pg 463-539

3.Nicolae Isar -"Istoria moderna a romanilor 1774/1784-1918",pg 504-513