Parintii nostri si experienta totalitara

Parintii nostri si experienta totalitara

Toata povestea noastra incepe in sumbra zi de 23 august 1944, ca urmare a deplasarii unei delegatii romane la Moscova, pentru semnarea Conventiei de Armistitie cu Natiunile Unite. Rusii, conform intelegerilor secrete cu fortele aliate, se hotarasc sa-si extinda puterea, doresc sa aiba controlul total. Prin introducerea comunismului in Romania au reusit sa preia o tarisoara cu o istorie pe cat de lunga, pe atat de frumoasa din punct de vedere istoric. In 20 februarie, primul lider comunist, Gheorghe Apostol a fost ranit, iar ca raspuns, patru zile mai tarziu, cativa bolsevici au deschis focul asupra unor manifestanti pentru a impune prin forta guvernul Groza, acest guvern instaurandu-se dupa demisia generalului Radescu, respectiv in data de 6 marie 1945. Pentru ca Partidul Muncitoresc din Romania sa atraga noi simpatizanti, Petru Groza a pus in vigoare reforma agrara. Viclesugul acestei masuri s-a vazut cativa ani mai tarziu, cand comunistii au trecut la cooperativizarea agriculturii. In fata perspectivei de a ramane fara pamant, o parte a taranilor nemultumiti au protestat. Aveau sa indure suferinta temnitelor comuniste sau, mai grav, sa fie impuscati.

Incercand sa stopeze ascensiunea comunismului in Romania, in anul 1946 Regele Mihai a declansat greva generala. Singurele consecinte au fost includerea a doi reprezentanti ai PNL si PNT in Guvern.. Groza a creat lagarele de detinuti, a impus controlul total al ziarelor si a declansat alegeri "libere". Pentru intimidarea "huliganilor nationalisti" s-au impus arestari. Sovieticii i-au sprijinit pe comunisti si au preluat puterea prin falsificarea alegerilor, impotriva partidelor istorice. Un nou val de arestari a inceput dupa semnarea Tratatului de Pace cu Natiunile Unite. Sute de mii de romani au fost aruncati in temnitele comuniste. O parte a lor nu a mai vazut lumina zilei niciodata. Jilava, Gherla, Aiud, Sighetul Marmatiei, Gherla este numele a doar cateva din infricosatoarele lagare care erau raspandite in intreaga tara. Au fost inchisi nu numai membrii partidelor politice, ci si ofiteri ai Armatei Romane, pentru vina de a fi cucerit Basarabia, intelectuali care se impotriveau instaurarii unui regim dictatorial al proletariatului, prelati ai Bisericii, care au luat atitudine impotriva ateismului comunist, si, in general orice om care era in dezacord cu regimul comunist. De aici si pana la desfiintarea si interzicerea partidelor politice a fost un drum scurt. Opozitia a fost extirpata. In noiembrie 1947, prin inlaturarea P.N.L.-ului din guvern, PCR-ul a ramas singurul partid care conducea tara. Desi Regele Mihai I a fost sfatuit sa nu se reintoarca in tara, patriotismul sau l-a nevoit sa o faca. Aceasta intoarcere in tara l-a costat pe regele Mihai I pierderea tronului. In data de 30 decembrie 1947, Regelui Mihai i s-a cerut abdicarea, acesta semnand-o, fiind santajat cu executarea a peste 1000 de studenti aflati in arest. Romania devine dupa aceasta data Republica, desi acest fapt nu a fost niciodata votat de guvern, dar asta nu a fost un impediment pentru comunisti. O alta faradelege a comunistilor a fost schimbarea sistemului monarhic, prin falsificarea rezultatelor referendumului.

Un nou capitol al comunismului a inceput odata cu moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Locul sau in Partidul Muncitoresc din Romania a fost luat curand de "mult prea iubitul tovaras Nicolae Ceausescu". De la primirea in functie a lui Ceausescu el l-a atacat pe fostul conducator, pentru a iesi in evidenta, spunand despre el insusi ca este "deschizatorul marii politici". In 1964 sunt eliberati detinutii politic.

Intr-o perioada scurta, intre anii 1965-1971, Ceausescu a adoptat o noua Constitutie, a schimbat numele tarii in Republica Socialista Romana si a redenumit Partidul Muncitoresc din Romania in Partidul Comunist Roman. Prin promisiunile cu caracter populist, Ceausescu si-a castigat simpatia poporului, dar si pe cea a Occidentului.

In august 1968, trupele sovietice impreuna cu trupele tratatului de la Varsovia se hotarasc sa atace Cehoslovacia. La Bucuresti, Nicolae Ceausescu pregateste o miscare inteligenta. Se hotaraste sa condamne invazia, lucru care starneste admiratia chiar si in randul intelectualilor, care pana atunci erau rezervati fata de PCR. Cazurile lui Paul Goma si Nicolae Breban sunt edificatoare in acest sens. Sute de mii de oameni au participat la mitingul in care Nicolae Ceausescu condamna invadarea Cehoslovaciei de trupele armatei sovietice.

Pentru a amplifica rolul Republicii Socialiste Romane "tovarasul" efectueaza o serie de vizite repetate in afara teritoriului romanesc.

Incepand din anul 1972, Ceausescu Nicolae isi pune rudele in functii de partid, cea mai bine promovata fiind sotia sa, Ceausescu Elena.

In anul 1974, Ceausescu este investit in functia de presedinte al Republicii. De cand a fost investit in functie "tovarasul" a luat o serie de decizii economice gresite, ceea ce a adus cativa ani mai tarziu Republica Socialista Romana intr-o situatie de criza si colaps financiar. In 1980, Republica Socialista Romana semneaza un acord cu privire la schimburile de produse dintre Republica si Comunitatea Europeana. Acest fapt ii aduce lui Ceausescu simpatia popoarelor europene, dar si vizita a doi presedinti ai Statelor Unite ale Americi, presedintii Nixon si Ford. Pentru ca noile blocuri construite trebuiau sa fie populate, "tovarasul" ia una dintre cele mai groaznice masuri luate de Partidul Comunist Roman, aceea de a demola gospodarii taranesti. Tot in programul sau de demolari, pe langa gospodarii, "tovarasul" mai are doua tinte: monumentele istorice si bisericile. Romanii exilati si comunitatea internationala incep sa ia atitudine. Prin aceste demolari, Ceausescu a remodelat capitala, dandu-i acesteia un nou stil. Tot in acest program de remodelare al Bucurestiului, Ceausescu demareaza construirea Casei Poporului (a doua ca marime din lume, dupa Pentagon).

In 1977 are loc greva minerilor din Valea Jiului. Minerii declara greva generala. Este nevoie de interventia directa a lui Nicolae Ceausescu, care, mergand in Valea Jiului, le promite indeplinirea solicitarilor protestatarilor. Dupa incetarea grevei, liderii minerilor sunt arestati, iar Valea Jiului este impanzita de Securitate. Paul Goma incearca sa constituie o organizatie anticomunista, Charta '77, in jurul careia sa solidarizeze romanii in lupta impotriva dictaturii. Atat el, cat si cei care i s-au alaturat, sunt arestati.

Tot in anul 1977, Partidul si Republica primesc o lovitura grea prin fuga "tradatorului" Pacepa. Acesta era unul dintre conducatorii de varf ai temutei Securitati. Colaboratorii lui Pacepa raman in continuare cu functii de conducere in structura Departamentului de Informatii externe.O napraznica lovitura starneste tiparirea cartii lui Pacepa - "Orizonturi rosii: Cronicile unui spion comunist", in 1986. In aceasta carte este dezvaluita colaborarea Partidului Comunist Roman cu teroristi arabi si se arata faptul ca Republica facea spionaj impotriva industriei americane. Sunt prezentate, de asemenea, planurile de atragere a sustinerii politice a Occidentului. Starea izolarii Republici Socialiste Romane se accentuaeaza dupa aceste dezvaluiri, iar starea economica devine din ce in ce mai precara.

"Momentul fericit" al lui Ceausescu a trecut, si odata cu acesta si simpatia oamenilor a inceput sa dispara. Majoritatea oamenilor erau nemultumiti, drept urmare, in data de 15 noiembri 1987, muncitorii de la Steagul Rosu din Brasov au iesit in strada, pentru ca de cateva luni li se faceau retineri nejustificate din salariu si pentru ca nu mai suportau conditiile de viata ale unui regim care se considera ca fiind, in primul rand, al muncitorilor. Initial, protestul a fost, putem zice, pasnic. S-a inceput cu slogane ca "Vrem mancare", "Vrem lumina la copii" etc. Pe traseu, celor 200 de "stegari" li s-au adaugat alti oameni, si ei la randul lor fiind nemultumiti de conditiile de traai de la vremea aceea. Momentul in care manifestatia a prins o alta conotatie a fost intonarea actualului imn national (interzis si stiut de putina lume la acea vreme) si rostirea rugaciunii "Tatal nostru". De atunci a inceput adevarata revolta a oamenilor. De atunci a inceput adevarata revolta anticomunista. Lozinci ca "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!" au rasunat in tot Brasovul. Manifestantii s-au indreptat spre Judeteana de Partid, unde au fost provocati prin nesabuitele vorbe ale unui activist de partid: "Sunteti voi viteji azi, dar sa va vad eu maine!". Manifestatia a degenerat, si fiindca era zi de alegeri si nomenclatura comunista se pregatea de sarbatoare, pe geamuri au inceput sa zboare scaune, cascaval, documente, salam. De pe cladirea Judetenei de Partid, in uralele manifestantilor, a fost aruncat un portret-gigant al Secretarului General al Partidului, "tovarasul Nicolae Ceausescu", de catre un muncitor de la Tractorul, pe nume Gheorghe Duduc.

Securitatea, vazand ce turnura a luat manifestatia, a trimis indata la sediul Judetenei de Partid fortele speciale.

A doua zi s-a soldat cu arestari, iar sintagma "nu va faceti griji, dau cateva declaratii si apoi se intoarec acasa" a fost auzita de nevestele sau rudele celor arestati din cauza participarii la revolta.

In drumul spre Inspectoratul General de Politie - Bucuresti, masina "novembristilor" se "strica". Se raspandeste zvonul ca muncitorii, elevii si studentii arestati vor fi executati. Aceasta "stricare neasteptata" era o tactica prin care te terorizau psihic, prin care comunistii iti aratau ca ei detin puterea, ca esti in mainile lor si ca ei pot face orice cu tine si cu viata ta.

Dupa bataile primite la Inspectoratul General de Politie - Bucuresti, novembristii s-au intors acasa pentru a-si primi pedepsele. Majoritatea au fost deportati in orase ca Alexandria, Piatra Neamt, Slobozia, etc. Ideea era sa imparta "gruparea huliganica" prin toata tara, pentru ca ea sa nu mai existe, si sa nu se mai revolte vreodata impotriva "mult-pre-iubitului si stimatului tovaras Nicolae Ceausescu". Cand venea "tovarasul" intr-un oras in care existau deportati "novembristi", acestia erau nevoiti sa stea la sectiile de militie inchisi, pentru "a nu perturba buna desfasurare a activitatilor". 15 Noiembrie 1987 a fost inceputul sfarsitului. In decembrie 1989, in Timisoara incep manifestatiile de protest impotriva regimului comunist. Orasului martir Timisoara i se alatura Brasovul, Clujul, Bucurestiul. In cele din urma, intreaga tara. Din pacate, in timpul revolutiei sunt ucisi peste 1000 de oameni, majoritatea tineri protestatari, satui de promisiunea fauririi Epocii de Aur. Un regim de ocupatie instaurat prin crima, cu sprijinul Armatei Rosii, iesea din istorie tot prin crime. Petre Tutea, si el unul dintre detinutii politici ai acestui regim, definea regimul comunist ca pe o crima continua. Realitatea acelor timpuri i-a dat deplina dreptate. Ce a insemnat, totusi, regimul comunist pentru Romania? Scriam mai inainte de crimele acestuia. Crimele comunistilor nu au fost, insa, numai de natura fizica. Inchiderea in puscarii a elitelor politice, religioase, culturale, economice, miltare, taranesti constituie o alta crima de neiertat. S-a incercat o nivelare la nivelul cel mai de jos al celor care aveau sa conduca tara. Aceasta a facut ca Romania sa piarda cateva zeci de ani in dezvoltarea sa. Dar, poate cel mai important lucru care a fost furat romanilor este libertatea. Am vorbit despre libertatea furata celor care au indurat iadul inchisorilor comuniste. Dar toti romanii au fost intr-o inchisoare, mai mare, numita Republica Socialista Romania, in care restrictiile si constrangerile erau dominante.

Si, pentru a arata ura comunistilor fata de tot ce inseamna spirit uman, ar trebui mentionat ca si cartile au fost arestate, nu doar autorii lor. Peste 8000 de titluri de carti au fost interzise. Autori romani, vii sau morti, au fost pusi la index: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Constantin Noica, Petre Tutea, Nichifor Crainic si multi, multi altii. O crima ale carei efecte sunt vizibile, poate, numai astazi. Si, ceea ce mi se pare celmai edificator, este un lucru pe care l-am auzit de la un detinut politic, anume acela ca un poet a fost condamnat la moarte pentru o poezie pe care a scris-o.

Petre Tutea spunea ca libertatea omului este prezenta divina din el. Si, de aceea, trebuie s-o aparam. Este cea mai importanta lectie pe care am invatat-o de la cei care au luptat impotriva comunismului.