SOLICITARI SI TRAIRI PSIHOFIZICE IN LUPTA - STRESUL PSIHIC IN LUPTA ARMATA

1. Caracterizarea razboiului si a campului de lupta modern; solicitari si trairi psihofizice in lupta

Noile conceptii doctrinare privind ducerea razboaielor viitorului promoveaza ca forma principala de ducere a luptei OFENSIVA, atitudinile defensive fiind abandonate, ca apanaj al trecutului. Se considera ca nu va mai exista timpul necesar unor organizari de tip defensiv si nici macar noaptea nu va mai asigura protectia.

Staticul luptei tinde sa dispara, luptele vor fi permanente, cu indici ridicati de mobilitate si vor implica distrugeri masive si o rata deosebit de ridicata a mortalitatii.

Odata declansat, razboiul viitorului va fi o infruntare masiva de forte umane si mijloace tehnice, materiale, in care se utilizeaza o inalta tehnologie. Sofisticarea armelor moderne, puterea din ce in ce mai mare a explozivilor folositi, noile materiale si aliaje, precizia tragerilor cu ajutorul laserelor si echipamentelor in infrarosu confera luptelor o scurta dar intensa violenta.

Ca urmare a bataii mari a armamentului, a eficacitatii acestuia, a dimensiunii "verticale" a campului de lupta, a actiunilor duse de trupele specializate de diversiune , astazi, practic, in orice moment si in orice loc militarul poate fi amenintat prin surprindere de catre inamic.

De asemenea, fie ca s-ar recurge la armele chimice, bacteriologice sau nucleare, ori s-ar duce numai cu armele clasice, razboiul (conflictul) ii vizeaza pe toti, atrage in vartejul lui totalitatea cetatenilor tarilor respective.

Pana nu demult, specialistii militari din majoritatea statelor superdezvoltate considerau ca posibilitatile omului pe campul de lupta pot fi completate prin cresterea gradului de complexitate (performanta) a armamentului si tehnicii de lupta, ca, in conditiile "computerizarii" si "robotizarii" fortelor armate, rolul factorului uman se va reduce considerabil.

Ulterior s-a constatat o schimbare a conceptiei privind rolul factorului uman in razboi, inclusiv in domeniul actelor normative militare. De exemplu, in "Regulamentul de lupta al trupelor de uscat americane F.M. 100-5" intrat in vigoare in 1986 se arata "Oamenii duc razboiul, nu masinile. In operatiile si actiunile de lupta ale viitorului razboi, ca si in trecut, rolul hotarator il va avea factorul uman."

De ce aceasta schimbare de conceptie si cresterea interesului fata de pregatirea psihologica a militarilor"? Iata in continuare cateva argumente raportate la mediul de actiune a militarului in lupta.

Campul de lupta modern este caracterizat si in prezent printr-o stare de disconfort fizic si psihic, datorata urmatoarelor conditii:

excesele climaterice (conditii climaterice deosebite): frig, zapada, ger, ceata, lapovita, vant, ploi, calduri insuportabile - generatoare de foame,degeraturi, dezhidratari, care tind sa limiteze vointa individului de a lupta sau a trai.

suprasaturatia factorilor de risc;

intensitatea inconstanta a actiunilor;

posibilitati limitate, insuficiente sau necorespunzatoare de hranire, aprovizionare cu apa, echipare, odihna, informare, de legatura cu familia, de ordin sexual;

aspectul dezolant, infricosator, al mediului inconjurator, in special in situatia intrebuintarii unor armamente cu puternice efecte distructive:

distrugeri ale cladirilor, monumentelor de arta , constructiilor industriale, arterelor de circulatie;

distrugerea vegetatiei pe zone intinse ca urmare a folosirii substantelor chimice defoliate si incendiare;

numarul mare de victime - morti, raniti, afectati psihic - militari si civili.

formele de manifestare si efectele intrebuintarii unui armament complex:

zgomotul puternic al unor categorii de tehnica si armament;

excesele de lumina in urma exploziilor;

conditiile de lucru oferite de majoritatea categoriilor de tehnica;

o anumita dezorganizare la niveluri diferite de conducere.

In astfel de conditii caracteristice campului de lupta modern, militarul (luptatorul) este supus unui complex de solicitari fizice si psihice, solicitari care, la un moment dat, produc din partea acestuia reactii comportamentale neobisnuite, necontrolate, cu efecte asupra comportamentului intregului colectiv si, in anumite conditii, si in procesul de conducere.

S-a demonstrat ca daca militarilor (tinerilor) nu li se creeaza conditii de somn capacitatea lor de efort scade chiar dupa 24 ore. Dupa 72 ore de nesomn capacitatea de efort scade la zero (halucinatii).

La un regim de 3-4 ore/zi de odihna (somn) ei pot fi mentinuti pe campul de lupta 9-14 zile; capacitatea de efort (de lupta) = 60 %;

Foamea si setea ii determina pe militari sa fie inactivi si lipsiti de vointa si sa nu fie in masura sa opuna rezistenta inamicului;

Armamentul si tehnica actuala ii solicita intens pe militari atat intelectual, volitional si afectiv.

utilizarea eficienta a mijloacelor de lupta este strans legata de nivelul si amploarea proceselor intelectuale, care dau masura capacitatii luptatorului de a se orienta, a intelege si rezolva situatiile specifice campului de lupta.

Deci, luptatorul, in afara de lupta cu terenul, conditiile de clima, starea atmosferica si confruntarea propriu-zisa cu inamicul, este nevoit sa lupte:

cu armamentul si tehnica de lupta proprii, pentru a o utiliza la parametrii superiori;

cu sine - sa-si infranga teama, sa-si mentina luciditatea, calmul, autocontrolul.

Alte aspecte specifice dimensiunii psihologice a razboiului:

confruntarea cu pericolul invizibil al radiatiilor poate genera efecte negative in planul moral volitiv al militarilor; poate duce la instalarea unei sensibilitati exagerate si chiar la renuntare la lupta;

prelungirea duratei razboiului, a operatiunilor maresc numarul fenomenelor depresive, a starilor de descurajare morala.

efectele vizuale deosebite ale unor arme pot duce la inspaimantare sau la scoaterea din lupta ca urmare a pierderii vederii;

socul sonor - (datorita zgomotului motoarelor - Tc, Av, R) provoaca o dereglare a sistemului nervos a omului si o slabire generala a capacitatii de efort psihic, mai ales a atentiei, a perceptiei auditive;

zgomotul puternic si prelungit provoaca oboseala prematura militarilor neantrenati, diminuarea reflexelor, deteriorarea deprinderilor, eficacitate scazuta in executarea comenzilor.

Solicitarile psihice sunt maxime in momentele hotaratoare ale luptei:

momentele dinaintea pregatirii de foc si pe timpul pregatirii de foc a inamicului:

tensiunea sporeste la maximum, atentia se mareste;

viteza de reactie creste;

imaginatia lucreaza deosebit de febril;

"linistea devine motiv de neliniste".

odata declansata actiunea inamicului, cunoscuta situatia, se deduce intentia acestuia, incertitudinea tinde sa dispara; dominante sunt acum actiunile pentru respingerea atacului;

pentru subunitatile (unitatile) ce lupta in incercuire ii sunt caracteristice solicitari psihice de un gen deosebit:

se amplifica (situatia) senzatia de insecuritate;

creste nevoia de coeziune, de solidaritate;

se pune accent pe evaluarea riguroasa a rezervelor;

creste spiritul de sacrificiu sau instinctul de conservare.

in situatia ofensiva un moment dificil il reprezinta minutele dinaintea atacului cand starea de febrilitate, de agitatie si de nestapanire sporeste continuu; incarcatura psihica se diminueaza brusc odata cu primirea ordinului de trecere la atac.

Solicitarile psihicului uman pe campul de lupta difera si in functie de fazele luptei. Se apreciaza ca perioadele cele mai dificile sunt cele dinaintea luptei si partea ei finala.

In momentele ce preced lupta, comandantul, alaturi de camarazii sai de arme, traieste cu intensitate lupta ce urmeaza a se desfasura; imaginatia lui puternic activata deruleaza zeci de ipostaze ale cursului actiunilor probabile; zbuciumul sau interior este mult mai intens decat al oricui.

Si cu toate acestea el trebuie sa fie cel mai calm, mai lucid, mai increzator in el, in subordonati, in victorie.

Increderea in fortele proprii este scazuta cand informatiile despre inamic sunt reduse; ea creste cand posibilitatile inamicului sunt cunoscute in detaliu si impreuna cu deprinderea proprie de a actiona in conditii complexe asigura mentinerea unei stari psihice pozitive, tonice.

Pe masura apropierii finalului luptei se amplifica spiritul de conservare, de grija excesiva pentru propria persoana; fenomenul poate duce la conduite nedorite: ezitare, neangajare, lasitate.

In cazul luptelor duse in localitati, traumele psihice au fost provocate de starile de neliniste, de nesiguranta create de posibilitatea ca din fiecare cladire, subsol, camera sa se deschida focul, sa apara felurite surprize neplacute, de la capcane simple pana la minari cu explozii intarziate.

In munti, problemele de ordin psihic apar ca urmare a necunoasterii particularitatilor terenului, temerii de ratacire, nesigurantei marilor dificultati de orientare, eforturilor fizice deosebit de mari si a celor facute pentru a face fata schimbarilor climatice frecvente si rapide; la ses, in schimb, ca urmare a capacitatii si intensitatii mari de lovire a intregului armament automat, a slabei protectii ce o ofera terenul impotriva loviturilor inamicului.

Solicitarile de ordin psiho-fizic pot duce la aparitia manifestarilor de teama, frica, panica, de stres intens individual si colectiv, soc psihic etc.

In afara reactiilor de natura psihica pot sa apara si reactii psihosomatice ce se manifesta prin apatie, tremuraturi, batai accelerate ale inimii, transpiratie excesiva, paliditate, slabirea fortei musculare, voma, deranjamente stomacale.

2. Tulburari psihologice individuale ce pot apare pe timpul pregatirii si ducerii luptei

Suprasaturatia campului de lupta modern in factori de risc ce actioneaza asupra combatantilor se concretizeaza atat prin lichidarea fizica a luptatorilor, cat si prin dezorganizarea pentru anumite perioade de timp a echilibrului lor psihologic, provocand o seama de tulburari psihologice (de perceptie, reprezentare, gandire) si psihiatrice (de conduita rationala in ansamblu); pot fi individuale sau colective.

Manifestarile individuale apar indeosebi in urma unor emotii cu caracter violent si constituie raspunsuri nespecifice ale militarului la agresiunile psihofiziologice ale luptei.

a)     SIDERAREA - se caracterizeaza prin imobilitate psihica si rigiditate motorie, ce creeaza o imagine de impietrire, de "statuie" a luptatorului; este un proces de inhibitie totala care are drept scop scoaterea in afara realitatii a celui bolnav, in sensul ca el nu mai este capabil sa-si ia cele mai elementare masuri de aparare in vederea conservarii integritatii sale fizice.

b)     PANICA - releva un tablou comportamental dramatic, intrucat luptatorul nu-si mai poate exercita functiile de autocontrol si nu mai poate stabili relatii normale cu mediul. Tremurand, urland, cu fata descompusa de groaza, militarul fuge dezordonat, neglijand cele mai elementare precautii de securitate pe care anterior le-a respectat.

Aceste fugi haotice, fara sens, se termina cel mai adesea printr-o cadere in stare de epuizare, cu respiratie sacadata, tahicardie si mutism, sau printr-o descarcare excito-motorie foarte violenta; fenomenele descrise insotite de anxietate raman simptomul cel mai important al psihiatriei de razboi.

c)     FORMELE DELIRANTE ACUTE se definesc prin prezenta parazita in gandirea luptatorului a unor idei sau nuclee delirante, obsesive, psihice sau maniacale. De regula, au o evolutie favorabila si pot dura de la cateva ore pana la 2 - 3 zile. Impresioneaza in aceste situatii bizareria preocuparilor subiectului, preocupari fara nici un raport comprehensibil cu realitatea si care pot fi determinate, cel mai adesea, pe un fond de epuizare psihofiziologica, de anumite mesaje, idei sau alte continuturi informational-emotionale ale actiunilor psihologice inamice.

d)     FORMELE ISTERICE au o fenomenologie clinica, caleidoscopica si pot fi uneori sugerate de catre propaganda inamica; pe timpul luptei manifestarile cele mai frecvente sunt surdo-mutitatea, tremuraturile, crizele isterice propriu-zise;

e)     FORMELE DEPRESIVE au la origine o stare conflictuala interna acompaniata de un puternic sentiment de culpabilitate legat de anumite momente si situatii de pe campul de lupta. Specific pentru aceste stari este gestul de autodistructie. Prin caracterul insidios al unor mesaje ale propagandei inamice se pot induce comportamente si stari depresive, veritabile consecinte ale santajului emotional si moral desfasurat de catre agresor prin actiunile sale psihologice.

f)      FORMELE CARACTERIALE au manifestari polimorfe concretizate in indiferenta si dezinteres pentru soarta celorlalti membri ai subunitatii, iritabilitate si uneori placiditate. Se intalnesc mai frecvent la militarii supusi timp indelungat conditiilor de lupta armata, fara perioade corespunzatoare de ragaz si refacere fizica si psihica.

3. Principalele manifestari si reactii psihice ale militarilor pe campul de lupta- teama, frica, panica, spaima, groaza.

TEAMA este un proces emotional predominant negativ a caror note caracteristice sunt manifestarile de genul insecuritatii, nelinistii, alarmei, agitatiei.

Teama are caracter anticipativ; ea precede, de regula, indeplinirea unei misiuni, prevesteste primejdia si poate capata un caracter pronuntat indeosebi in situatiile cand luptatorul nu dispune de pregatire suficienta militara si morala, are o experienta redusa, sau o psihofiziologie alterata, datorita unor insuccese, oboselii prelungite, relatiilor incordate, este dependent spiritual de conceptii mistice, prejudecati religioase sau de alta natura.

In starea de teama persoana constientizeaza pericolul probabil ca fiind mare, chiar daca in realitate este mic, ceea ce amplifica nesiguranta, neincrederea in fortele proprii si ale celorlalti luptatori, in posibilitatea indeplinirii misiunii.

In aceasta situatie, activitatea psihica a luptatorului pierde din integritate, tinde sa se dezorganizeze; perceptia, memoria, gandirea si atentia functioneaza la un nivel scazut.

Sentimentul de teama apare si la luptatorii maturi, care s-au acomodat cu ambianta proprie razboiului; dar, asemenea luptatori mentin in anumite limite teama, o impiedica sa evolueze pana la coplesirea persoanei si la inhibarea, blocarea actiunii.

Teama stapanita, controlata, ii da posibilitatea sa fie prudent si atent, sa evite actiunile aventuroase, hazardate, sa fie precaut si vigilent chiar la cele mai mici detalii.

Teama amplificata pana la neincrederea in fortele proprii poate orienta gandirea si imaginatia individului spre planuri excesiv de prudente, conservatoare, spre o atitudine lipsita de initiativa.

Sensul negativ al emotiei de teama apare indeosebi atunci cand luptatorul este dominat de instinctul de conservare; cel dominat de acest instinct cauta sa se sustraga de la indeplinirea datoriei, locul principal ocupandu-l preocuparea de a evita, cu orice pret, pericolul.

Simptomele sentimentului de teama sunt: uscaciunea gurii, transpiratie rece, palpitatii, zgomote in urechi, nervozitate, inmuierea genunchilor, ameteli, incapacitate trecatoare de gandi clar, confuzii, voma, slabirea puterii de concentrare, dureri de cap, de dinti, tulburari digestive, greutati in respiratie, lipsa de pofta de mancare, scaune necontrolate, pierderi de urina, dureri si contractii musculare, oboseala, insomnie, stari depresive.

Starea de teama diminueaza considerabil randamentul in munca, subrezeste sanatatea, slabeste capacitatea de decizie.

Odata cu epuizarea psihica intervine o crescanda sensibilizare si irascibilitate, care se pot concretiza in slabirea memoriei, excese de ras sau plans, logoree sau, dimpotriva, tacere, balbait, timiditate, tendinta de a fuma si a bea excesiv s.a.

FRICA este un fenomen biologic, la fel ca si foamea si oboseala; ea "pune in garda" ca individul este in pericol. Frica este un sentiment puternic si de scurta durata, de o mare tensiune emotionala determinata de o anumita situatie sau excitare. Fiind insotita de puternice schimbari fiziologice in organism, ea are ca scop pregatirea acestuia pentru a infrunta pericolul.

In literatura de specialitate se evidentiaza ca frica parcurge trei faze:

faza socului;

faza cunoasterii pericolului si reactia organismului;

faza adaptarii la situatie.

In fiecare faza modurile de reactie sunt diferite in functie de particularitatile biologice si psihice ale individului, cat si de unii factori sociali.

Dupa intensitate si durata este clasificata in: frica (teama); frica acuta; frica intensa (spaima); frica de lunga durata.

Frica intensa (spaima) apare in cazul unui pericol foarte mare care implica morti si insemnate pagube materiale, precum si o priveliste inspaimantatoare (Hirosima).

Utilizand criteriul provenientei, frica mai poate fi:

frica reala; frica inchipuita; frica maladiva,

iar dupa mediul in care se manifesta si lasa urme:

individuala;

colectiva.

Schimbarile fiziologice din organism care apar datorita fricii:

cresterea activitatii sistemului nervos simpatic care accelereaza bataile inimii;

intregul organism este mai repede alimentat cu sange;

se diminueaza mult functiile intelectuale (capacitatea creatoare, viteza in gandire, memoria etc.), functiile senzoriale (slabirea atentiei, a capacitatii de concentrare si a perceptiei, a exactitatii observarii), functiile motrice (tremuraturi, schimbarea culorii fetei si fortei vocii).

Efectele fricii sunt mai mult individuale si se manifesta, de regula, prin:

lesin aparent, lipsa de initiativa, neperceperea realitatii inconjuratoare si chiar epuizarea totala sau pierderea cunostintei;

exterior prin marirea pupilei, paloarea fetei, uscarea buzelor si altele;

cresterea pulsatiilor inimii, uscarea buzelor si gatului, greturi stomacale, slabiciunea organismului, insomnie, paralizia unor parti ale corpului, lesinuri etc.

Frica amplificata impiedica autocontrolul asupra comportamentului, actiunile si miscarile individului ies adesea de sub control si devin impulsive, vizibil dezordonate.

Comportamentul omului cuprins de frica este influentat si de imprejurarile in care se afla si este, de regula, diferit de la un individ la altul, functie de stadiul de echilibru al sistemului nervos. Colectiva, frica poate conduce la comportamente aberante si sinucigase.

Reactiile organismului uman, atat la teama cat si la frica, ar putea fi clasificate in:

a)     reactii "copilaresti" - individul se intoarce la un comportament infantil dupa receptionarea pericolului;

b)     reactii "primitive" - primeaza impulsurile, instinctele si actiunile reflexe;

c)     reactii "indiferente" - apare o stagnare a activitatii musculare, individul este indiferent sau trist.

Pana la un anumit grad, frica este o emotie, o stare afectiva normala, un sentiment de care omul isi poate da mai mult sau mai putin seama. Teama si frica reprezinta FACTORI SPRESORI - in acelasi timp.

J.P.Sartre scria: "Toti oamenii sufera de frica. Toti. Cel care nu sufera de frica nu-i normal si asta n-are nimic comun cu curajul."

SPAIMA, GROAZA, PANICA

Pe campul de lupta, solicitarile puternice extrem de negative genereaza si alte tipuri de manifestari psihosociale (fenomene) cum ar fi: spaima, groaza, panica. Primele doua apartin mai degraba fricii.

SPAIMA este o reactie emotionala de tipul reflexului neconditionat, care activeaza instinctul de autoaparare fata de agentii stresanti puternici ce pun in pericol integritatea organismului (cei care surprind).

Poate fi produsa de explozii produse prin surprindere, aparitia pe neasteptate a unor avioane, tancuri, trupe parasutate etc.

Aceasta emotie puternica, interna, cu functia ei de aparare se caracterizeaza prin durata scurta, ea inceteaza indata ce omul se orienteaza asupra cauzelor care au provocat-o.

Orice prelungire a emotiei de spaima devine periculoasa pentru luptator, intrucat il impiedica sa inlature pericolul, sa-si apere propria viata.

Impresia efectului armelor, sentimentul unei amenintari, precum si acela de nesiguranta si parasire poate transforma frica intr-o stare de GROAZA.

Acest fenomen exprima o emotie deosebit de puternica, o spaima amplificata, provocata de un pericol mare, de un lucru infiorator, de o calamitate iminenta si are ca rezultat principal incapacitatea persoanei de a mai actiona, de a-si coordona actiunile, de a raspunde la solicitari.

Emotia de groaza apare mai usor atunci cand miliarilor li se vorbeste exagerat de mult despre pericolele mari care pot fi intalnite in campul de lupta, despre puterea de distrugere deosebit de mare a unor mijloace de foc ale inamicului, despre durerile fizice si traumele psihice ce pot fi provocate de asemenea arme, dar nu se trateaza la nivelul cuvenit problemele referitoare la modul in care se poate realiza protectia in diferite situatii.

Se recomanda a se impiedica starea de inactivitate, a se intari constiinta raspunderii misiunii, a se stimula STARILE PSIHICE GRUPALE, precum solidaritatea, coeziunea, intrajutorarea. Sunt hotaratoare exemplul comandantului si omogenitatea, unitatea formatiunii de lupta.

PANICA este o reactie de frica anormala manifestata colectiv, provocata de situatii reale sau ireale de pericol, din cauza lipsei controlului constient al vointei, provocand starea de dezordine si un comportament irational, total lipsit de sens.

Se mai poate defini drept comportament total necontrolat si necorespunzator al grupurilor sau maselor de oameni, cauzat de o frica puternica, transmitand efectele ei si celor din jur.

Ce se poate face in situatii de teama? Se poate recomanda urmatoarele:

discutii; individul sa gandeasca motivele ce i-au cauzat teama;

fiecare trebuie sa stie ca si celorlalti le este teama;

posibilitatea de a vorbi despre teama ajuta foarte mult; (duce la detasare)

activitatea anuleaza teama; (ca si in cazul stresului)

sa nu se alunge, sa nu se combata teama; (sa fie lasata sa se desfasoare)

sa fie cautate motivele de teama; (sa fie descrise de catre individ)

sa fie constienti ca teama favorizeaza o noua teama; (contaminanta)

sa invete sa recunoasca teama drept sindrom de alarma;

tehnicile de relaxare (terapia respiratiei, autoantrenamentul; mnemotehnica).

Adevarata epidemie psihica, panica se produce rapid, iar reactiile individuale la teama si frica se transmit unei multitudini de oameni prin contaminare, intr-o reactie in lant care se amplifica.

Panica nu izbucneste pe nesimtite, "din senin". Oricarei panici ii precede o faza in care in colectiv apare acel mediu marcat de teama care creeaza cadrul propice declansarii ei. Contaminarea psihica in cadrul colectivului are loc daca aici s-a dezvoltat mai intai o atmosfera marcata de teama, groaza si descurajare.

Potrivit unor studii ale specialistilor in domeniu au fost sistematizate cauzele declansarii starii de panica, astfel:

a)     informare insuficienta:

nesiguranta in cunoasterea situatiei concrete;

ordine care se contrazic, zvonuri;

lasarea unitatilor angajate in asteptare.

b)     neincrederea fata de propria conducere:

superiori nestapaniti, brutali sau fricosi, sau care nu sunt in stare sa-si indeplineasca misiunea. De altfel "o conducere proasta este o invitatie sigura la panica".

c)     sentimentul inferioritatii:

instruirea insuficienta si inzestrarea nesatisfacatoare pentru lupta;

slab antrenament fizic si pregatire psihologica precara;

retrageri repetate, pierderi grele de personal si tehnica de lupta etc.;

folosirea de catre inamic a unui armament nou.

d)     extenuare: istovire, foame, sete, lipsa de echipament corespunzator;

e)     mediu nefavorabil;

f)      informatii sau zvonuri despre actele de cruzime savarsite de inamic sau despre noile sale arme.

Cauzele pot fi: favorizante (oboseala, ingrijorarea)si declansatoare (stimuli, soc).

Formele sale de manifestare sunt diferite: de regula, fuga - spre inainte sau inapoi, parasirea pozitiilor de lupta, renuntarea la indeplinirea misiunilor; se inregistreaza o serie de modificari psihice specifice indivizilor intrati in panica, cum ar fi:

o puternica interiorizare, cresterea emotivitatii;

pierderea capacitatii de a gandi logic;

pierderea spiritului de initiativa, a increderii in sefi.

Din studiile de specialitate intreprinse pana in prezent reiese ca in aparitia si modul de manifestare a panicii se disting 4 etape:

etapa premergatoare situatiei de panica;

etapa de declansare a situatiei de panica;

etapa de manifestare violenta a situatiei de panica;

etapa de incetare a situatiei de panica.

a) In etapa premergatoare situatiei de panica, un rol principal il are starea psihica a grupurilor; se recomanda ca cei care conduc grupurile sa ia masuri adecvate pentru a preintampina declansarea ei, cum ar fi:

activizarea grupurilor de militari si orientarea atentiei acestora spre luarea masurilor de protectie necesare;

inlaturarea elementelor de incertitudine si a neclaritatilor privind situatiile de pericol;

realizarea unei conduceri ferme in scopul prevenirii fenomenului de dezorganizare si indisciplina;

izolarea si influentarea militarilor care dau dovada de instabilitate psihica.

b) Etapa de declansare a situatiei de panica este caracterizata la inceput prin manifestarea starilor de teama si frica la un grup restrans de militari si, apoi, la grupuri mult mai mari. Ca urmare, unii militari isi parasesc pozitiile de lupta, actioneaza inconstient si sunt preocupati de a se salva.

Se recomanda:

izolarea grupurilor de militari care au intrat in stare de panica;

actiuni mai hotarate ale sefilor nemijlociti si informarea corecta a militarilor cu privire la dimensiunea reala a pericolului;

introducerea in raioanele in care s-au semnalat manifestari de panica a unor militari cu experienta si cu buna pregatire psiho-fizica.

c) In etapa de manifestare violenta a starii de panica se inregistreaza parasirea pozitiilor de lupta de catre majoritatea militarilor, are loc, totodata, o dezmembrare a colectivelor militare, iar influenta sefilor nu mai are nici o valoare. Parasindu-si pozitiile si fugind pentru a se salva, luptatorii arunca armamentul individual si renunta la tehnica de lupta care nu poate fi folosita pentru deplasare.

Durata situatiei de panica si dimensiunea acesteia difera de la caz la caz, fiind influentate de:

gradul de concentrare a unitatilor si subunitatilor in zona in care au aparut asemenea manifestari;

posibilitatea folosirii mijloacelor tehnice in scopul "salvarii militarilor" (tc., tab, auto) si conditiilor pe care le ofera terenul;

natura pericolului.

Se poate spune ca panica este o "nebunie contagioasa",extrem de periculoasa pentru individ si camarazii sai si poate provoca moartea altora.

Ex. PANICA:

primul atac german cu S.T.L. langa raul Ypres (1915);

folosirea tancurilor in 1917 la Cambre (Franta);

folosirea lansatoarelor de rachete "Katiusa" (1941) impotriva germanilor;

lansarea bombelor nucleare in 1945 la Hirosima si Nagasaki.

4. Stresul psihic in lupta armata

Generalitati

Stresul psihic este caracteristic oricarei activitati in care omul este angajat, fiind o rezultanta a "conflictului" ce poate fi generat de actiunea in sine si cel care o presteaza, precum si datorita cresterii ritmului evolutiei societatii volumului solicitarilor si dinamicii accelerate a ambiantei sociale.

Se poate vorbi de stresul - vietii de zi cu zi;

- mediului ambiant;

- familial;

- scolar;

- profesional.

Stiinta despre stres = stresologia, care tine concomitent de psihologie, de medicina, de sociologie si de alte discipline.

Conceptul de stres a fost formulat pentru prima data de canadianul Hans Selye, prin stres el intelegand un raspuns nespecific al organismului la solicitarile la care este supus.

Alte definitii promovate intr-o serie de lucrari de specialitate:

"rezultatul unui stimul care face sa creasca activitatea organismului mai rapid decat adaptarea";

"discrepanta dintre cererea din exterior si capacitatea de raspuns a individului";

"un dezechilibru, intens perceput subiectiv, dintre cerintele impuse organismului si capacitatea sa de raspuns".

Putem evidentia doua tipuri de stres:

eustresul - un tip de stres cu actiune tonica, mobilizatoare, cu efecte benefice de capacitare a resurselor individului;

distresul - stresul intens - consecinta unei suprasolicitari, cu repercusiuni asupra performantei , atitudinii, comportamentului.

Stresul poate provoca:

modificarea capacitatii individului de a gandi si actiona;

imbolnavirea indivizilor, ca urmare a slabirii sistemului imunitar: aparitia astmelor bronsice, hipertensiunii, colitelor, anumitor dermatoze, reumatisme artritice, ulcere, etc.

tulburari ale somnului, inapetenta, fobie, surmenaj;

scaderea eficientei, randamentului, a capacitatii de concentrare;

scaderea neobisnuit de rapida a procentului de lipide cu o mare densitate;

fractiuni de colesterol (despre care se stie ca au rol protector in prevenirea arterosclerozei);

congestia cerebrala si boala coronaniana;

modificarea procentajului de minerale din organism (sodiu, potasiu, fier, magneziu, crom, etc.);

accelerarea metabolismului, cu efecte de epuizare psihica mai rapida.

Factori de slabire si de crestere a rezistentei la stres

Factori care faciliteaza "agresiunea stresului":

ereditatea nefavorabila; (-10 p)

insomnia; (-20 p)

dieta gresita; (-30 p)

obezitatea; (-40 p)

scopurile nerealiste; (-50 p)

abuzul de stimulente sau sedative; (-60 p)

fumatul; (-70 p)

situatia materiala deficitara; (-80 p)

munca nesatisfacatoare; (-90 p)

instabilitatea familiei; (-100 p)

Factori de crestere a rezistentei la stres:

ereditatea favorabila;

simtul umorului;

dieta corespunzatoare;

stresul alternativ;

scopurile tangibile;

cunoasterea factorilor de stres;

somnul odihnitor si relaxarea eficienta;

situatia materiala buna;

munca plina de satisfactii;

- armonia familiala.

Cum ne putem apara de distres? Iata cateva dintre modalitatile care se pot dovedi eficiente in neutralizarea "agresiunii stresului":

exteriorizarea sentimentelor dupa suferirea unui soc psihoafectiv;

spuneti ce aveti pe inima atunci cand va nemultumeste ceva in viata de familie;

incercati sa va cunoasteti capacitatea de adaptare si, in consecinta, nu va impuneti schimbari ale stilului de viata care sa o depaseasca;

invatati sa va relaxati, deprinzand tehnica atat de simpla a respiratiei profunde, regulate;

cultivati-va prieteniile;

faceti cat mai multa miscare;

fiti decisi sa va pastrati sanatatea intacta.

Stresul in lupta armata

R. Williams si B. Smith, in volumul II al lucrarii "Soldatul american" enunta 12 caracteristici ale luptei care genereaza stresul:

pericolul asupra vietii, asupra unor parti a organismului si sanatatii;

hrana, apa si imbracaminte insuficienta;

munca pe timp indelungat;

somn insuficient;

lipsa relatiilor sexuale;

lipsa de incredere si simpatie (bunavointa);

pierderea camarazilor si privirea ranitilor si mortilor;

limitarea posibilitatilor de deplasare;

incapacitatea si limitarea posibilitatilor de orientare;

conflicte interioare intre simtul datoriei si integritatea personala;

sentimentul ca omul nu inseamna nimic (el este mijloc/unealta);

lipsa unei vieti private si constrangerea permanenta la viata de grup.

Sunt puse la punct o multime de scenarii posibile ale unui viitor razboi, dar se pare ca sunt putini oameni care vor reusi sa suporte stresul intens specific acestei confruntari; in urma unui conflict modern, epuizarea se va instala mult mai rapid decat ne asteptam si nici un sistem de rotire a personalului nu va putea fi inventat pentru inlocuirea tuturor pierderilor umane de natura psihica si fizica, in cazul in care nu ar exista circuite adecvate de asistenta medicala si sociala.

Tocmai de aceea, pregatirea psihologica a luptatorilor trebuie sa inceapa inca din timp de pace, raportata la cerintele si conditiile luptei moderne.

Stresului in lupta i-au fost atribuite si alte denumiri, cum ar fi:

traume psihice, nevroza de lupta, traumatism de razboi, sindrom de neadaptare, botezul focului, socul grenadei, socul obuzului, sindromul batranului sergent, etc.

In spiritul conceptiei lui Selye, notiunea de stres vizeaza, pe de o parte, situatia stresanta - agent stresor, factor fizic nociv sau stimul cu semnificatie afectogena puternica, iar pe de alta parte, starea organismului caracterizata printr-o tensiune acuta ce impune mobilizarea tuturor resurselor fizice si psihice pentru a face fata amenintarii (sindromul general de adaptare - S.G.A.).