Satul Floresti (jud. Ploiesti) si Vlad Tepes-Dracula

FLORESTI

Satul Floresti este situat la doar trei kilometri dupa Ploiesti.

Este obligatoriu sa facem o escala aici, fiindca Vlad Tepes-Dracula a avut in acest loc tabere de lupta, iar arhivele si muzeele pastreaza si acum documente originale care au fost concepute si trimise de aici.

La Floresti, turistii sunt intampinati de "Maestrul de ceremonii" care, insotit de "duhuri", iese din ruinele unui frumos palat baroc. El ofera tuturor pietre talisman, carti si discuri "Dracula" care-i vor apara pe cei care le poseda de tot ceea ce poate fi blestem, fiindca au fost investite cu forte benefice in cadrul procesiunilor oficiate de "Cavalerii Transilvaniei".

Palatul baroc nu a fost locuit niciodata, tocmai fiindca cei care au cumparat terenul si au construit palatul, au nesocotit avertismentul ca acolo este un "loc bantuit".

Printre amintirile ce sunt oferite turistilor, se afla si discul cu opera rock 'Transilvania Tara Lupilor".

Aceasta opera rock porneste de la faptul ca dacii, vechea populatie a Romaniei de astazi, isi spuneau "dochaos", ceea ce inseamna urmasii lupilor.

Cel mai raspandit motiv decorativ al dacilor era lupul. Ei au fost invinsi de romani, care au aparut ca natiune tot sub semnul lupului. Este arhicunoscuta povestea celor doi frati, Romulus si Remus, care au fost crescuti de lupoaica Capitolina. Tatal lor era "Zeul Lup-Marte".

Primele forme statale romanesti au fost intemeiate in urma marilor invazii ale lui Gingis-Han si ale urmasilor sai.

Mitul genealogic al gingis-hanilor proclama drept stramos al lor un "Lup Cenusiu" care a coborat din cer si s-a unit cu o caprioara

Initierea militara la daci consta in transformarea rituala a tanarului razboinic in fiara. Nu era vorba numai de bravura, de forta fizica sau de puterea de a indura, ci de o experienta magico - religioasa, care modifica radical felul de a fi al tanarului.

Acesta se imbraca ritual cu blana lupului, tocmai pentru a semnifica transformarea in lup. Considerau ca atata timp cat razboinicul era imbracat cu blana de lup, el nu mai era om, ci carnasierul insusi. Razboinicul nu mai era legat de legile omenesti, si i se parea normal sa jefuiasca si sa ucida comunitatile, devorand adeseori carne de om. Vechi texte iraniene chiar povestesc despre "lupii cu doua picioare, care erau mai vatamatori decat cei cu patru picioare".

Dupa ce ati luat cunostinta de aceste informatii va pot povesti scenariul operei rock "Transilvania - Tara Lupilor":

Pe malul Ariesului, o fata frumoasa este atentionata de duhul apei ca ar fi bine sa se intoarca acasa, fiindca altfel va fi o zi nefasta pentru ea.

Fata nu da atentie celor spuse si dupa cativa pasi vede un balaur care vrea sa inghita un om. Fermecat de frumusetea fetei, balaurul lasa omul sa-i scape, dar acesta se transforma in lup si-l ucide. Fata fuge speriata de scena sangeroasa, iar lupul se intoarce la haita lui dupa ce a urmarit-o o vreme.

Lupilor din haita, le spune ca a fost vrajit de frumusetea acelei femei si ca vrea sa-i devina sotie.

Are loc un ritual in urma caruia, el si cei mai buni prieteni ai sai se transforma din lupi in oameni si pornesc prin Transilvania in cautarea fetei. Intalnesc locuri ciudate, personaje ciudate si intr-un final fata cu care "Omul-Lup" se va casatori.

Dupa noaptea nuntii, el pleaca la lupta cu "turcii si francii', asa cum aveau sa faca toti cavalerii cetatii in care era printesa fata, dar nu avem sa stim daca acel copil care se va naste va fi Om sau Fiara

In Romania si in conservatoarea zona a Balcanilor se intalnesc sfinti care sunt considerati patroni ai lupilor. La sarbi sunt Sfantul Sava si Sfantul Teodor, in timp ce romanii ii au pe Sfantul Petru si Sfantul Andrei.

Din ajunul Craciunului si pana la Boboteaza, timp de douasprezece zile, tinerii romani purtau masti de lup, iar credinta spune ca Lupul a fost creat de Satana, iar cainele de Dumnezeu.

Cainele a fost creat fiindca atunci cand a modelat omul, acesta fusese de doua ori distrus de Spiritul Rau. Atunci Dumnezeu a creat cainele pe care l-a pus de paza, tocmai pentru a impiedica demonul sa distruga omul.

Lupul reprezinta pentru multe popoare trecutul, iar cainele viitorul.

Imaginea "Oamenilor Lup" isi pastreaza si astazi misterul.

Cand spunem "Om-Lup", ne gandim la tabloul teribil al dintilor care cresc, al blanii care acopera corpul si al unghiilor care se transforma in gheare. Brusc, fiinta care fusese om are ochii galbeni fosforescenti si incepe sa hoinareasca in timpul noptii urland la luna.

In antichitate, se credea ca Lycantropia (posibilitatea unui om de a se transforma in altceva), este urmarea unui blestem, in timp ce in evul mediu, se credea ca aceasta este urmarea semnarii unui pact cu diavolul. Mult timp, acesti oameni lup, au fost condamnati la moarte nu pentru crime, ci mai degraba fiindca erau considerati discipoli ai Diavolului.

In toate povestirile despre contele Dracula, lupii sunt slugile credincioase ale acestuia.

Nu acelasi lucru s-a intamplat la Eden, in anul 1403, cand a fost prinsa o femeie lup care avea sa traiasca saptesprezece ani. Cronica spune ca "ea nu a invatat limba, dar credea in Dumnezeu", asa cum aveau sa confirme in scris patruzeci de oameni ai bisericii care au autentificat intamplarea.

In secolul al XVII-lea, intamplarea unui adolescent de 13 ani, Jean Grenier, a facut inconjurul Europei, dupa ce a recunoscut ca, preschimbat in lup, a ucis peste cincizeci de oameni. A devenit lup, dupa ce a intalnit de doua ori un barbat imbracat in negru, ce calarea un cal negru si care i-a dat o blana de lup si o lotiune cu care sa-si unga trupul.

Asa cum scriu documentele, "copilul a fost inchis intr-o manastire, unde a murit dupa opt ani, fiind convins ca este lup. In chilia celula mergea in patru labe si nu manca decat atunci cand ploua afara".

Cercetatorii moderni, care au studiat si inventariat cazurile de transformare a unor oameni in tot felul de aratari, spun ca acele "vedenii" sunt spiritele vizibile ale unor oameni care se detaseaza de corpurile lor in somn si care pleaca sa sperie sau sa atace alti oameni. In acest timp, cel al carui spirit "bantuie" continua sa doarma si sa viseze.

O parte a specialistilor socotesc Lycantropia un fel de nebunie, cauzata uneori chiar de un virus ce provine de la lupi si care acestora din urma le dau contractii dureroase si excitatii necontrolate.

La Floresti, chiar la sanatoriul aflat in imediata vecinatate a palatului baroc, cei spitalizati au fost cuprinsi de nenumarate ori de astfel de crize, oamenii murind in timpul lor sau fiind gasiti morti printre ruine.

O parte dintre ziaristi au incercat sa dezlege misterul, dar autoritatile in loc sa acorde sprijin, au incercuit locul timp de luni de zile cu paza militarizata. In Romania de astazi este inca cea mai mare densitate de lupi pe cap de locuitor. Aproximativ 3000 de exemplare, spre deosebire de Austria unde sunt doar saptesprezece lupi.

Palatul de la Floresti, aflat acum in ruina era numit "Micul Trianon" fiindca a fost inspirat de ansamblul rezidential de la Versailles.

 Langa cladirile conacului, intr-un parc separat, situat tot pe malul Prahovei, fiul vornicului, George Grigore Cantacuzino (22 septembrie 1833 - 23 martie 1913), supranumit Nababul, datorita uriasei sale averi, a construit incepand din 1911 - dupa ce, in acelasi an, terminase imensul castel Zamora de la Busteni (proiectat de Grigore Cerchez) - un somptuos palat, demn de rangul sau de mare senior sau - cum il numea Nicolae Iorga - 'cel din urma reprezentant al boierului mare de odinioara'. Realizat de mesteri francezi dupa planurile arhitectului Ioan D. Berindey (1871-1928) - care mai proiectase, intre 1898-190, pentru acelasi comanditar splendidul palat din Bucuresti, situat pe Calea Victoriei nr. 141, gazduind azi Muzeul 'George Enescu' - in stil ecletic francez, dominand elementele rococo si neoclasice, palatul Cantacuzino de la Floresti, desi are interiorul complet ruinat, exteriorul pastrandu-se insa intact, impresioneaza si azi prin dimensiunile sale impozante, prin splendida sa arhitectura, prin bogatia si frumusetea desavarsita a decoratiilor sale exterioare, precum si prin imensele coloane in stil neoclasic, ce-i marcheaza fatada.

Satul Floresti a fost timp de mai bine de doua secole, mosie a familiei Cantacuzino iar domeniul de peste 150 de hectare era inconjurat cu un gard de piatra. Palatul avea, pe langa terenuri de golf, echitatie si vanatoare, numeroase dormitoare, sapte sali de bal si saloane pentru oaspeti. Familia Nababului, asa cum era cunoscut Gheorghe Grigore Cantacuzino, nu s-a putut bucura prea mult timp de aceasta valoroasa proprietate pentru ca in urma cutremurului din 1940, palatul a fost serios avariat.

Dupa 1940 domeniul a fost lasat in paragina de proprietar fara sa mai continue finisarea interioarelor.

Desi avea o avere imensa Mihail Cantacuzino a preferat sa locuiasca in palatul de la Bucuresti, pe cel de la Floresti ignorandu-l total desi la exterior era terminat avand usile, geamurile si acoperisul gata puse.

Spre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, 'eliberatorii' rusi au furat toate obiectele de valoare, de la tablouri vechi si statuete, pana la tacamuri din argint si candelabre pretioase. Au urmat la putere comunistii, care au transformat palatul in sediu administrativ al CAP-ului din localitate, apoi a fost abandonat si lasat prada hotilor de materiale de constructie

A fost pastrat intr-o stare buna pana in 1948 cand reprezentantii familiei, care locuiau in pavilioanele conacului din apropiere au fost izgoniti de pe domeniu. Palatul a fost jefuit de localnici iar pavilioanele conacului au fost transformate in sanatoriu TBC In interiorul palatului au fost turnate multe filme iar in prezent clipuri muzicale.

Au existat chiar proiecte de renovare a palatului, in timpul lui Nicolae Ceausescu, care - fascinat de frumusetea constructiei, cat si a peisajului - a dorit sa transforme intreg domeniul intr-un parc de vanatoare prezidential.

Finalmente s-a optat pentru conservarea actuala fiindca preturile de renovare sunt imense. Chiar si asa degradat de vreme si vaduvit de multe din frumusetile sale interioare, monumentalul palat Cantacuzino din Floresti copleseste orice vizitator fiind o marturie vie a unor vremuri senioriale apuse.

     In fata palatului Cantacuzino din Floresti se afla un frumos bazin, acum fara apa, copiat dupa cel de la Marele Trianon, el putand fi admirat foarte bine de pe terasa strajuita de colonada. Bazinul era alimentat cu apa prin conducte, de la un enorm turn situat pe coltul parcului. Decoratia exterioara a palatului de la Floresti este de o bogatie impresionanta, in comparatie cu cea a Micului Trianon de la Versailles, mult mai sobra, acesta din urma avand coloanele adosate fatadei, in timp ce, la palatul Nababului ele formeaza o vasta loggie. Pe fatada sudica a Palatului Cantacuzino, intre cele doua corpuri decrosate, deasupra intrarii holului de onoare, la nivelul etajului 1, se afla o splendida sculptura in basorelief reprezentand doi ingeri care poarta blazonul familiei. Remarcabile, prin desavarsita lor frumusete, sunt ancadramentele ferestrelor, sculptate in piatra de Albesti, cu motive diferite pentru fiecare dintre cele trei nivele inegale ale palatului, etajul doi terminandu-se printr-o cornisa dantelata. Ca tehnica de lucru s-a folosit zidaria din caramida (atat in exterior cat si la interior), exteriorul fiind placat cu calcar de Albesti si ramanand pana azi fara nici o fisura, doar zidurile interioare ale parterului si etajului prabusindu-se in mare parte. Ruinele in forma in care sunt astazi par cu adevarat desprinse dintr-un film despre Dracula dar cel care doreste sa afle adevarul despre Dracula, despre Transilvania si despre faptele savarsite de personajele din familia Draculestilor, trebuie sa se familiarizeze cu spiritualitatea romaneasca, cu istoria si credintele arhaice ale oamenilor acestor locuri.