Statul roman modern

Statul roman modern

a.) precizarea secolului in care s-a realizat statul roman modern

b.) precizarea unei act politice care a contribuit la realizarea statului roman modern

c.) mentionarea unei cauze care a dus la formarea Rom Mari

d.) mentionarea a 2 act politice prin care s-a infaptuit Rom Mare si a unei consecinte a acestul fapt istoric

e.) formularea unui pct de vedere cu privire la evolutia statului roman modern si sustinerea acestuia printr-un argument istoric.

A ) Statul roman modern, inainte de a deveni o realitate institutionala , a fost imaginat ca proiect politic de generatii intregi de ganditori sau practicieni ai politicii. Acest proiect a inceput sa se contureze in secolul XVIII, devenind din ce in ce mai complex, pe masura ce diferite aspecte ale sale treceau din planul ideilor in ce al realizarilor efective. In memoriile boierilor munteni si moldoveni de la sfarsitul sec XVIII (1772- Focsani , 1791-Sistov) , in documentele Partidei nationale(1838) intitulat sugestiv "Act de unire si independenta", in programul societatii secrete "Conjuratia confederetaiva" (1839) si "Fratia" (1843) , era sustinuta ideea unirii Moldovei cu Tara Romaneasca intr-un stat national moderrn. Promotorii revolutiei romane de la 1848, tineri intelectuali care studiasera in Occident , erau neconditionati atasati de telurile nationale: unitate , independenta sau autonomie. In documentele pragmatice neoficiale si articolele presei revolutiei a fost inscris obiectivul unirii Moldovei cu Tara Romaneasca " intr-un singur stat neatarnat romanesc", unire apreciata " cheia bolta fara care d-ar prabusi tot edificiul national". Au fost avansate si alte variante ale constituirii statului national romanesc:Revolutia de la 1848 a avanmsat si un proiect complex de mopderniozare politica si economico-sociala a principatelor:suveranitatea poporului, separarea puterilor in stat,adunari obstesti reprezentative, guvern responsabil, drepturi si libertati cetatenesti , emanciparea taranilor clacasi si impropietarirea lor cu sau fara despagubire,desfiintarea privilegiilor si rangurilor boieresti, libertatea industriei si comertului etc. Dupa infrangerea revolutiei, curentul umanist a creascut in intensitate atat in emigratie cat si in Principate. Izbucnirea razboilui Crimeei, ce a opus Rusiei, Imperiul Otoman, Anglia, Franta si Sardinia, a redeschis problema orientala si in acest context dezbaterea problemei romanesti .Tratatul de la Paris, semnat la 18/30 martie 1856 inlatura protectoratul rusesc si introducea regimul garantiei colective , retroceda sudul Basarabiei la Moldova, reafirma autonomia Principatelor si hotara convocarea adunarilor ad-hoc reprezentative si abilitate sa exprime dorintele romanilor.

b) In septembrie 1857 se deschideau lucrarile adunarilor ad-hoc, iar in octombrie 1857 erau adoptate la Bucuresti si la Iasi . Rezolutiile adunarilor ad-hoc ce reprezentau "cele dintai si cele mai mari dorinte ale romanilor:autonomia, unirea, print strain, neutralitatea pamantului Principatelor,regimul garantiei colective. Intrunite in Conferinta de la Paris (7 aug 1858) ce oferea romanilor o unire finala, rezultat al compromisului anglo-francez, statul urmand sa se numeasca " Principatele Unite ale Moldoivei si Valahiei",fiecare avand domni, guverne, si adunari separate. Intrucat Conventia nu prevedea in mod explicit ca domnii trebuiau sa fie persoane diferite, Adunarile elective de la Iasi la 5 ian 1859 si de la Bucuresti, la 24 ian 1859, l-au ales domn pe Alexandru Ioan Cuza. Se puneau astfel bazele, prin dubla alegere a lui Cuza, a statului modern roman. In cei 7 ani de domnie, Cuza a desfasurat o vasta opera de reofrmare a Principatelor Unite. In perioada 1863-1865, cand in fruntea guvernului a fost adus M. Kogalniceanu , au fost adoptate: legea rurala care ii emancipa pe clacasi si ii improipietarea in functie de numarul de animale de tractiune, legea instructiunii publice, legea organizarii armatei, Codul Civil, Codul Penal, Codul Comercial, legea organizarii judecatoresti, legea sistemului de unitati si masuri metrice, legea contabilitatii etc. Pe plan extern, Cuza a urmarit consolidarea autonomiei tarii non-construite si a incurajat aspiratiile nationale ale romanilor din celelalte teritorii si a popoarelor vecine. La abdicarea lui Cuza, Romania moderna era, in esenta edificata. La 10 mai 1866 noul principe, Carol I de Hohenzollern, depunea juramantul ca domn constitutional , iar la 1 iulie 1866 a fost adoptata prima Constitutie romaneasca, act viguros de independenta, intrucat facea abstractie atat de suzeranitatea otomana cat si de regimul garantiei colective ar marilor puteri. Constitutia Romaniei , numele oficial al tarii , reprezenta un pas inainte pe drumul modernizarii, principalelor institutii in concordanta cu realitatile europene. Romania devenea un stat monarhic constitutional si avea un regim politic parlamentar.

C ) Statul national roman nu era insa independent. O serie de actiuni politice adoptate in perioada 1859-1875 se inscriau pe lionia independentei : desfiintarea jurisdictiei consulare straine, deschiderea primelor agentii diplomatice Constantinopol, Paris si Belgrad , adoptarea Constitutiei din 1866, incheierea unor conventii comerciale cu Austro-Ungaria, Germania , Rusia (1875) etc . Redeschidere problemei orientale prin rascoalele antiotomane ale popoarelor balcanice ( Bosnia,Hertegovina- 1875, bulgarii si sarbii-1876) a oferit romanilor ocazia unor actiuni politice si militare pt dobandirea independentei. Perspectiva unei confruntari militare ruso-otomane si a transformarii teritoriului Romaniei in teatru de razboi, a determinat guvernul liberal condus de I.C Bratianu sa treaca la negocieri cu Rusia, la Livadia, in sept 1878 si sa incheie , la Bucuresti, la 4 aprilie 1877, Conventia romano-rusa. Conventia reglementa trecerea trupelor ruse prin tara si obliga Rusia sa mentina si sa apere integritatea teritoriala a Romaniei. La 9 mai 1877, Parlamentul adopta notiunile ce proclamau independenta Romaniei. La cererea imperativa a Marelui Duce Nicolae (19 iul 1877) , trupele romane au trecut la sud de Dunare si au participat alaturi de rusi la razboiul din Balcani. La 30 august 1877 trupele romane au participat la asaltul general asupra Plevnei. Singura victorie a zilei a fost insa cucerirea de catre romani ai Redutei Grivita I. Dupa alte atacuri esuate (sept-oct) s-a impus solutia asedierii Plevnei. La 28 noiembrie 1877 gruparea otomana condusa de Osman Pasa a capitulat. Prin tratatele de la San Stefano (19 feb 1878) si Berlin ( 1 iulie 1878) independenta era recunoscuta de catre marile puteri, Iar Dobrogea revenea Romaniei. Cucerirea independentei a ridicat prestigiul international al Romaniei, a deschis o perspectiva favorabila pentru dezvoltarea economiei si a creat conditii pt consolidarea sistemului politico- institutional. Ca urmare a modificarii statutului international al tarii a fost proclamat regatul in 1881. In plan intern au fost adoptate, din initiativa celor 2 partide ( PNL si Partidul Conservator) ce s-au succedat la guvernare legi de maxima importanta t modernizarea tarii: legea responsabilitatii ministeriale, organizarea comunelor, invatamantului, armatei, infiintare Bancii Nationale , Bursei, legi pt incurajarea industriei internationale si protejarea industriei , legi privind invoielile agricole, minele etc.

In plan extern pentru a depasi si izolarea diplomatica si a descuraja expansionismul rusesc, Romania s-a apropiat de Tripla Alianta , la care a aderat in 1883. Alianta cu Austro-Ungaria si Germania a fost un act de politica externa benefic pt dezvoltarea statului national desi pe termen lung contravenea intereselor nationale. Recunoasterea politica si militara a Frantei, constituirea Triplei Intelegeri, au oferit Romaniei, la incputul sec al XX-lea, o alternativa politica, accea a apropierii de Antanta, reorientare in concordanta cu dorinta infaptuirii Romaniei Mari. Participarea Romaniei la al II-lea razboi balcanic (1913) impotriva Bulgariei, aliata Austro-Ungariei. Marca in modul cel mai evident, reorientarea politicii externe romanesti.

Existenta unor teritorii romanesti aflate sub dominatie straina, politica de maghiarizarea in Transilvania, de germanizare in Bucovina, si de rusificare in Basarabia, determinau regatul Romaniei sa sprijine eliberare acestor teritorii si intregirea nationala, motiv pt care a intrat in primul razboi mondial alaturi de Antanta, care promitea in mare parte rezolvarea acestor aspiratii.

D ) Dupa lupte grele, situatii dramatice, mari pierderi teritoriale si umane, finalul razboiului a gasit Romania in tabara victorioasa, alaturi de Antanta. In 1918, intr-un context international favorabil, cand disparusera succesiv Imperiul tarist si Imperiul Austro-Ungar si se afirma ideea autodeterminarii popoarelor, Romania si-a desarvasit unitatea teritoriala. Congresul ostilor moldovene de la Chisinau (20-27 oct 1917) a proclamat autonomia Basarabiei si a ales Sfatul Tarii condus de Ion Ianculet. La 2 dec 1917 Sfatul Tarii a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca, iar la 24 ian 1918 a fost proclamata independenta fata de Rusia. In ziua de 27 martie 1918, Sfatul Tarii a adoptat Declaratia de Unire a Basarabiei cu Romania. La 15/28 mai 1918 s-au desfasurat ,la Cernauti, lucrarile Congresului General al Bucovinei care a votat in unanimitate "unirea neconditionata si pe veci" a Bucovinei cu Romania.

Desavarsirea formarii statului national unitar roman a avut loc la 1 dec 1918 cand, la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, in prezenta a 1228 de delegati si a peste 100.000 de romani, s-a votat Rezolutia privind unirea Transilvaniei, Banatului , Crisanei si Maramuresului cu Romania. Marea Unire a incununat aspiratiile de veacuri ale romanilor de a vietui intr-un singur stat. In urma Marii Uniri, suprafata Romaniei a crescut de la 137000 la 295048 , iar populatia de la 7250000 loc la 10 mil loc in 1918.

Marea Unire a accelerat ritmul de dezvoltare si modernizare al societatii romanesti,ceea ce a conferit trainicie statului national. Proiectul politic al statului national roman s-a raportat intodeauna, pe de-o parte la realitatile autohtone , pe de alta parte la raportul de forte dintre marile puteri.