Tiberius Iulius Caesar Augustus(42a.Chr.-37p.Chr.) - Imparat roman

Tiberius Iulius Caesar Augustus(42a.Chr.-37p.Chr.)

Imparat roman:14-37p.Chr.

A fost fiul senatorului Tiberius Claudius Nero si al Liviei Drusilla devenita, mai tarziu, sotia de o viata a imparatului Octavianus Augustus. Astfel, fiu vitreg al lui Augustus ,Tiberius a beneficiat de o stralucita educatie si de o bogata experienta pe campul de lupta si in administrarea statului. El constituia una, din mainile puternice ale lui Augustus si ale imperiului. Acest general rece, dur, cu o statura atletica obtinea victorii pentru tatal sau vitreg.

Tiberius s-a aratat sovaitor la preluarea puterii si de o modestie exagerata, aproape anormala. A incercat sa se arate obligat de a lua fraiele puterii pe care le-a acceptat cu modestie si partial. A preluat puterea cu o oarecare teama si nesiguranta. Prudenta i-a atras avantaje politice si incredere. S-a purtat, un timp, ca un particular, primind foarte putine onoruri propuse si neadmitand lingusirea. Unor guvernatori de provincii, care il sfatuiau sa mareasca tributul provincialilor le-a raspuns: "Un bun pastor isi tunde oile, nu le jupoaie.".

Incet, incet, insa, a inceput sa se arate si sa se comporte ca un imparat. Multa vreme a afisat o conduita nesigura si oscilatorie, dar placuta si indreptata spre nevoile publice. A intervenit ca sa nu se faca abuzuri, sa se elimine neglijenta in magistraturi si coruptia. A dispus masuri de austeritate economica si de corectarea moravurilor. Astfel, a redus cheltuielile jocurilor si spectacolelor, a micsorat salariile actorilor, a fixat numarul perechilor de gladiatori care intra in arena, a opinat sa se limiteze luxul cu mobile, sa se controleze si sa se tempereze preturile, pe piata, a dat ordin de urmarirea veniturilor cabaretelor si tavernelor si a vanzarilor de marfuri prin ele. A dat exemplu propriu de cumpatare si economie servind chiar de sarbatori mancare din ajun spunand ca: "jumatate de mistret este tot atat de bun ca unul intreg".

A interzis, prin edict, sarutatul zilnic dintre prieteni si rudele care se intalneau, a recomandat ca schimbul de daruri sa nu se mai faca decat la calendele lui ianuarie, a luat initiativa ca femeile cu proasta reputatie si tinerii decazuti din punct de vedere moral sa fie exilati, a interzis ceremoniile straine, ritualurile egiptene si ebraice; pe tinerii evrei, sub pretextul serviciului militar i-a trimis in provincii cu clima mai aspra.

A avut grija sa pastreze linistea in tara luand masuri impotriva talharilor, hotilor si razvratitilor. A oranduit in peninsula posturi militare mai dese si a stabilit la Roma o tabara pentru cohortele pretoriene care nu aveau cazarma proprie. A pedepsit cu multa asprime tulburarile civile si a stabilit masuri severe pentru a le preintampina. Pe regii dusmanosi si suspecti i-a tinut in supunere mai mult prin amenintari si reprosuri iar pe altii i-a atras si retinut la Roma. Tot ce facea la acest inceput de domnie era drept, corect si cu respectarea traditiilor romane. Duritatea sa era necesara atat in exterior cat si in interior pentru a mentine respectul pentru el si pentru imperiu. Interventiile sale erau prompte, neinduratoare, militaroase.

La 56 de ani varsta la care Tiberius a imbracat purpura, personalitatea sa se prezenta profund marcata de indelungatele campanii militare. Cei 23 de ani de domnie si varsta inaintata nu au facut decat sa-i accentueze pesimismul, suspiciunea, mizantropia si solitudinea.

Ca si in randul trupelor, s-a simtit dator sa pedepseasca orice abatere de la disciplina impusa de el, fara iertare si fara compromisuri. Puterea imperiala, preluata incet dar temeinic, l-a facut mai neindurator si poate mai razbunator cu aceia care-l sicanasera sau il dispretuisera in tinerete, sau pe care, atunci cand el lupta, ii vazuse in huzur, linguseli si trai parazitar.

Tiberius nu s-a caracterizat numai ca un conducator dur si razbunator, ci mai ales ca un conducator econom echilibrat, interesat de binele imperiului. Nu a purtat razboaie inutile de cucerire, ci a intarit ceea ce mostenise si a mai adaugat teritoriile clientelare. S-ar putea aprecia ca tot raul din el s-a revarsat numai asupra raului din apropierea lui, a raului care-l facuse sa sufere si pe care il desconspirase.

Atacurile in scris sau sub forma de zvonuri le considera ca reactii de ura si manie impotriva masurilor sale bune de indreptare. Obisnuia adesea sa spuna: "Sa ma urasca dar sa ma aprobe". In timpul vietii sale omenirea a trait un eveniment crucial -a trait ,a propovaduit si s-a inaltat la ceruri Iisus Hristos.

Odata cu domnia lui Tiberius principatul s-a afirmat ca un sistem institutional in istoria Romei antice.