11 septembrie 1594. Asasinat politic in cetatea Gherlei

11 septembrie 1594. Asasinat politic in cetatea Gherlei

Zamislita in primele de cenii ale veacului al XVI-lea din ambitia nemasurata si puterea vremelnica a episcopului de Oradea si deopotriva thesaurarius al Transilvaniei, Juraj Utjesenoviae Martinuzzi, cunoscut in documentele medievale si sub numele de frater Georgius, cetatea Gherlei a jucat un important rol in viata politico-militara a principatului.

Aceasta fortificatie, de spre care istoricul maghiar Kövari László scria ca 's-a cladit cel mai tarziu in Ar deal' si ca in timpul sau a fost 'una dintre cele mai fru moase cetati', s-a bucurat de o atentie deosebita din par tea autoritatilor princiare ale secolelor XVI si XVII. Ri dicata pe malul drept al So mesului Mic, la cativa kilo metri in amonte de ruinele castrului roman al Alei Secunda Pannoniorum si in apropierea unui satuc, de la care a imprumutat nu mele, cetatea a fost foarte iubita de principii si prin cipesele transilvane, pe care ii vom intalni adesea, in documente, in calitate de proprietari ai Gherlei si ai impresionantului ei dome niu.

Vremurile de glorie s-au amestecat, de-a lungul anilor, cu momente de restriste, cetatea constituind nu numai un loc de desfasurare a unor importante ceremonii sau a dunari dietale, ci si adapost ori refugiu pentru napastuiti sau, mai rau, loc de de tentie si executie pentru con dam nati sau rivali politici. Pietrele fasonate ale zidurilor au fost martorele unui ase menea trist si sangeros epi sod.

Invitatie pentru tatari

Falos, cheltuitor si iubitor de parada, domn catolic peste o tara cu nobilime ma joritar protestanta, imbogatit spiritual prin cultura clasica si pildele lumii vechi, insu flate de iezuitii care l-au crescut si format, nepot dupa frate al regelui polon Stefan Báthory, principele Transil vaniei Sigismund de Simleu nutrea mari ambitii politice. Ravnise nici mai mult nici mai putin decat la tronul Poloniei, ramas va cant la moartea unchiului sau, dar proiectul a esuat in condi tiile alegerii lui Sigismund, fiul regelui Ioan Wasa al Suediei si Jagellon dupa mama.

Printr-o politica de echi libru si compromis intre cele doua mari puteri zonale, Imperiul otoman si cel habsburgic, tanarul principe a incercat sa mentina nestir bita suzeranitatea statului transilvan. Incepand cu anul 1594, in secret si fara a fi mandatat de dieta, incearca o apropiere de imparatul Rudolf II, pentru constitui rea unei aliante antioto-mane. Mai mult decat atat, principele demareaza ac tiuni concrete de instigare la revolta a populatiei sarbe din beglerbegatul timisorean, sprijinind moral si pe hai ducii din zona. Politica lui Sigismund, sustinuta de un grup restrans de sfetnici, a avut darul de-a nelinisti ma rea nobilime transilvana, care vedea in alianta cu Habsbur gii nu numai pericolul pier derii unor privilegii politice, materiale si confesionale, ci si un atentat la statutul de suveranitate al Ardealului, statut garantat de otomani. De cateva decenii bune, Curtea de la Praga invoca dreptul legitim asupra prin cipatului, in calitate de mos tenitoare a coroanei Unga riei.

In aceste imprejurari, clasa politica din Transilvania se va vedea scindata, opozitia manifestandu-se deschis impotriva acestui proiect, cu ocazia adunarii dietale din 12-22 mai de la Turda. Liderii partidei anti habsburgice erau: Balthazar (Boldizsar) Báthory, varul principelui, magnatul Ale xandru Kendy, can celarul Farkas Kovácsóczy si altii. Dar Sigismund era hotarat sa-si impuna vointa prin forta, deoarece o politica activa in plan extern reclama stabilitate si consens intern.

Situatia din tara s-a com plicat si mai mult in mo mentul in care, la propu nerea principelui, Rudolf II trimite in Ardeal 2 000 de calareti nemti, iar tatarii aflati la inceputul lui iulie 1594 in Moldova intentio nau sa patrunda in principat. Fortat de perspectiva inva ziei, Sigismund il trimite la hotarele estice ale tarii pe Balthazar Báthory, mai mare peste ostile Transilvaniei. Insa capitanul suprem, pen tru a crea o confuzie si mai mare, in loc sa apere treca torile Carpatilor, asa cum ii ceruse principele sau, tri mite in mare taina oameni la tatari, pentru a le arata intra rile nepazite in Ardeal. Criza se adanceste. Ostile nobili mii razvratite fac jonctiunea la Turda cu trupele co man date de Balthazar, iar Sigis mund, pentru a se pro teja, cauta refugiu in cetatea Chioarului (Kovar), unde asteapta nelinistit evolutia evenimentelor.

Latul din arhiva

Complotul partidei anti habsburgice se extinde si in Moldova, unde un grup de boieri trebuia sa-l inlature pe Aron Tiranul si sa aleaga 'un domn iubitor de pace cu turcul'. Balthazar, puternic sustinut de socrul sau, urma sa fie ales principe al Transil vaniei, aspect ce trebuia hotarat si consfintit de dieta convocata pentru luna august 1594 la Cluj.

Refugiatul din cetatea Chioarului nu putea ramane pasiv la aceasta noua realitate ce se contura si de aceea isi evalueaza operativ fortele. Beneficiind de trupele furni zate de credinciosii sai Gáspár Kórnis, capitan de Hust, Stefan Bocskai, capitan de Oradea, Kereszturi de la Chioar si Geszty, stapanul Devei, principele se depla seaza la randu-i catre Cluj. In acest loc, in care s-au adunat la un moment dat toate ener giile politice ale principa tului, sub protectia contin gentelor mai sus pomenite, Sigismund Báthory isi va impune in cele din urma vointa. In zilele de 22-23 au gust, dupa grele dezbateri si cu multe voturi contra, dieta hotaraste ruperea rela tiilor cu otomanii. Principele tine totusi sa pecetluiasca victoria cu o balta de sange, mai ales ca circulau zvonuri despre un posibil atentat indreptat impotriva sa.

La 28 august nobilii sunt chemati la palatul din burgul clujean, pentru a-l insoti pe Sigismund la biserica. Cu aceasta ocazie, oamenii prin cipelui retin pe 12 dintre no bilii razvratiti, iar dupa cateva zile va fi prins si cel de-al treisprezecelea. Printre acestia s-au aflat Balthazar Báthory, cancelarul Kovácsóczy, cei trei frati Kendy, Szalanczi, Bornemisza si altii. Cinci dintre ei sunt decapitati la 30 august in piata mare din Cluj, iar doi sunt inchisi la Gilau si vor suferi acelasi supliciu. Conform traditiei, urma ca averile lor sa fie con fiscate. Situatia lui Balthazar era insa una speciala, in con ditiile in care acesta avea calitatea de ruda a princi pelui, fiind vlastar din trun chiul Báthorestylor si deopo triva pretendent periculos la tronul Ardealului. El trebuia sa fie urgent eliminat, dar fara ca Sigismund sa fie, oficial, cel care daduse po runca.

In acest context, la data de 1 septembrie 1594, seara pe la orele 20.00, dupa in chide rea lucrarilor dietei, Balthazar Báthory si can celarul Kovácsóczy, com plicele sau, sunt trimisi cu o escorta incredintata lui Mártin Benker din Cluj, in mare taina la Gherla, unde cei doi opozanti urmau sa fie predati castelanului Gheorghe Ravázdi, fost jude regal in tinutul secuilor (Terra Sicu lorum), si incarcerati in tainitele cetatii.

Dupa prinderea si execu tia celorlalti lideri ai opozi tiei, Sigismund Báthory a parasit Clujul si s-a indreptat spre Alba Iulia. Ajungand in Turda, el i-a adresat o scrisoare credinciosului sau Ravázdi, prin care ii po runcea sa duca la indeplinire 'acel lucru util pentru principe', in legatura cu care va fi informat de Benker la sosirea sa in Gherla. De asemenea, Sigismund mai specifica in misiva faptul ca nu va uita serviciul adus de castelan.

Mesajul primit de Ravázdi de la trimisul principelui suna cat se poate de clar: raz vratitii trebuia eliminati, fara judecata, executia urmand sa aiba loc cat mai curand, acolo la Gherla. Crima fusese deci premeditata. Drept urmare, in dimineata zilei de 11 septembrie 1594, castelanul insotit de 3 da rabani a patruns in celula lui Balthazar Báthory si l-a a nuntat pe pri zonier de spre imi nenta mor tii sale. A cesta, in cercand sa castige timp, i-a ce rut lui Ravázdi permisiunea de-a redacta o scrisoare varului sau, principele, prin care sa-i solicite gratierea. Con dam natul n-a mai apucat sa scrie nimic, deoarece da rabanii l-au sugrumat. Ca pitanul suprem al tarii s-a zbatut mult in lat si s-a luptat cu calaii, pana cand, intr-un final, epuizat, a cedat. Latul martirajului neferi citului Balthazar s-a pas trat in arhiva inchisorii. Cance larul Farkas Kovácsóczy impar tasise soarta capitanu lui suprem, in noaptea pre cen denta uciderii acestuia.

Primul dintr-o lunga lista

Nu stim in ce anume a constat recompensa data de Sigismund credinciosului sau Ravádzi pentru 'lucrul util' dus la indeplinire, dar cunoastem din documente ca unul dintre darabani, pe nume Keröi, a fost innobilat ulterior.

Dupa aceasta executie co mandata, Sigismund Báthory ii scria papei despre faptul ca Balthazar avusese parte de un 'legitim proces' si abia dupa aceea sentinta a fost dusa la implinire. Acest lucru este cel putin indoiel nic. Dieta si-a incheiat lu crarile la 1 septembrie, deci cu 10 zile inainte de asasinat, si nu s-a pronuntat in le gatura cu acest aspect. Abia in adunarea dietala din aprilie 1595 actiunea principelui este acceptata ca un fapt implinit.

Trupul lui Balthazar Báthory a fost ingropat in cetatea Gherlei, foarte pro babil intr-o capela, dupa care in anul 1599 el a fost exhu mat si inmormantat la 24 noiembrie in catedrala romano-catolica din Alba Iulia, impreuna cu fratele sau, principele Andrei, cazut la Selimbar, in 1599.

Autorul primei mono grafii dedicate orasului Gherla, Kristof Szóngott, in capitolul referitor la is toricul cetatii, preciza faptul ca in vara anului 1780, deci cu cinci ani inainte de transformarea acesteia in Carcer Magni Principatus Transylvaniae, s-au efectuat importante lucrari de reno vare la altarul capelei ro mano-catolice, care a fost re facut din temelii. Cu aceasta ocazie s-au descoperit sapte cranii umane, printre ele nu marandu-se, dupa parerea istoricului, si cel al nobilului Balthazar Báthory, ucis in imprejurarile descrise mai sus. In lipsa unor cercetari arheologice sau antropolo gice, ne vedem pusi in impo sibilitatea de a ne pronunta in legatura cu veridicitatea acestei informatii.

Un lucru insa este cert, si anume faptul ca Balthazar a fost victima primului asasi nat politic din istoria cetatii, comis din 'ratiuni de stat', si intaiul dintr-o lunga lista de martiri ce vor sfarsi la Gherla.

Si calarind el [Sigismund Báthory] zi si noapte in cea mai mare primejdie, a ajuns la un castel al sau foarte puternic numit Chioar si s-a oprit aici. Si chiar domnul Balthazar Báthory, care era comandantul armatei si mai fusese inca lasat de curand ca guvernator al tarii, a trimis inainte 100 de lancieri pentru a-i rapi tezaurul o data cu viata; dar cand au vazut ca A[lteta] S[a] s-a oprit intr-un loc sigur, l-au rugat sa-si urmeze calatoria deoarece se purtau tra tative sa-l predea legat in mainile sultanului pen tru a imblanzi mania sa care se aprinsese impo triva princi patului din cauza lui. Dar prin cipele care descoperea putin cate putin adevarul, prin felu rite mijloace, incepu sa se pre faca si ii pofti la ospete in cas tel; acestia se dusera pentru a nu se trada, dar nutrind mari banuieli; iar A[lteta] S[a] le dadu daruri bogate pentru a le spul bera banuielile []

Conjuratii au ramas ingro ziti, dar, prefacandu-se cat pu teau ei mai bine, se indreptau cu vorbe bune si catre prin cipe si catre popor, punand la cale intre ei sa-l otraveasca. A[lteta] S[a] fiind chemata la dieta la Cluj s-a invoit cu ei, dar mai inainte voia sa soseasca 8 000 de secui (pen tru care se si trimisese po runca coman dan tului lor, care fusese odinioara camerierul lui prea cre dincios) si care erau acum pe drum; si indata ce au ajuns, au fost trimisi la Cluj impreuna cu sasii care tineau partea A[ltetei] S[ale]; si au sosit acolo vineri si sambata a dat de stire senato rilor care nu ba nuiau nimic, cre zand ca nici principele nu-i banuia pe ei, ca A[lteta] S[a] voia sa mearga sa asculte litur ghia duminica dimineata si ca ii pof tea sa-l in tovaraseasca, potrivit obiceiu lui. Aceasta [veste] a fost pe placul tuturor, caci erau intelesi intre ei sa-l ucida in timp ce se ducea la liturghie, spu nand: 'deoarece nu putem sa ne inde plinim pla nul nostru cu otrava, suntem siliti sa-l inla turam prin orice chip, si, dupa ce va fi mort, fiecare se va po toli si nimeni nu va indrazni sa faca vreo mis care impotriva noastra.' Dar mana lui Dumnezeu care era cu acel bun principe l-a instiintat despre tot [ce se uneltise] si ast fel pe cand se aflau adunati toti dom nii dumi nica dimineata in sala pa latului si fusesera ran duite mai dinainte, in mare taina, ma su rile pentru zadarni cirea [com plo tului], [deodata] trei zeci din cei mai mari domni ai tarii au fost [indata] legati spre uimirea lumii, fara zgomot si fara vreo aparare si, punandu-le indata fiare grele la picioare, au fost aruncati in grea inchi soare.

(Fragment din scrisoarea lui Pietro Busto din Brescia, muzician al lui Sigismund Báthory, catre fratele sau; 21 ianuarie 1595)