Adrian
Maniu, Furtuna de toamna
1. "groparii", "inmormanta", "les", "cimitirul"
2. Virgula din primul vers desparte grupul nominal
(substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus)
si totodata marcheaza cezura acestuia, plasata inegal.
3. Verbele la imperfect folosite in text evoca un
moment trecut, impresionant pentru privitor, furtuna declansata
intr-o zi rece de toamna. Imperfectul sugereaza, de
asemenea, sustinerea confesiunii lirice, rememorarea.
4. Tema naturii, motivul toamnei, motivul furtunii, motivul mortii.
5. Imagine vizuala - "copaci roscati [] s-au despuiat";
"Treceau cocorii"
Imagine auditiva - "tanguind pustietate"; "tipa, pierdut, stolul
cocorilor."
6. Metafora "fulgere verzi spargeau in tandari iadul
norilor" creeaza o imagine vizuala expresiva, prin sugestia
tumultului malefic al cerului plin de nori negri, impunatori, prin fulgurantul
efect verzui care sfasie intunecimea si, mai ales, prin viziunea
frapanta a cristalizarii norilor, sparti in
tandari de fulgerele terifiante.
7. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale, specificul
national. In textul dat, vocea lirica descrie natura, dar si
spatiul rural ("pe drumuri namolite gemeau care aplecate",
"araturi", "vie"); poezia pare a idiliza trecutul
("Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi"), prin evocarea
vremurilor de odinioara, dar viziunea poetului, desi unul dintre intemeietorii
Gandirii, este sobra, iar limbajul este modernist. Este de remarcat mai
curand ca trasatura traditionalista o sugestie a unui
fantastic de tip folcloric, o viziune macabra ("rece se inmormanta un
les de soare", "cimitirul cerului", "nuci mocirlosi au galgait,
arzand pucioasa"). Versificatia este
clasica.
8. In a doua strofa este conturat procesul de strangere a parilor din vie
de catre argatii care "grabira ca groparii" din cauza "sitelor
de ploaie" care cerneau picaturi "stramb din zare". Imaginea vizuala
a cerului acoperit de nori, de parca ar avea loc "inmormantarea" ultimei
aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a
groparilor aduc o nota funebra discursului poetic. Parii din vii sunt
adunati pentru ca toamna este anotimpul
mortii, al sfarsitului, al durerii, in urma ei neramanand decat
umbre ale lucrurilor ce au fost candva.
9. In cazul poeziei de fata, sunt relevante expresivitatea si
sugestia, concretizate de autor prin imagini vizuale, auditive si
olfactive: "treceau cocorii tanguind pustietate', "miros de huma
si de cremeni". Imaginarul are o nota de fabulos macabru,
sugerata prin metafore si comparatii: "rece se inmormanta un
les de soare", "cimitirul cerului", argatii se grabesc ca
groparii pe care ii apuca ploaia. Epitete precum "nuci
mocirlosi", "scorpie cleioasa" (in acelasi timp metafora a
ploii) sau metafora "cocoasa lumii" suna arghezian.
