Vasile
Carlova, Inserare
1. cu ochii in soare, soare cu dinti
2. Din punct de vedere fonetic, apostroful marcheaza accidentala a
vocalei "e" si pastreaza masura si ritmul, conferind
oralitate stilului.
3. "cevasi", "sgomot", "blajana"
4. teme/motive: natura, luna, singuratatea
s.a.
5. marci ale eului liric: pronume si verbe
la persoana I: "tiu", "eu", "ma".
6. Expresivitatea limbajului poetic apare prin intermediul figurilor de stil
(epitete -
"placuta vreme", "trista vale", repetitia - "incet, incet",
personificarea - "luna[]isi cauta de cale
adesea multumind"), care ajuta la formarea imaginilor artistice
extrem de sugestive.
7. Atat tema poeziei (natura) cat si numeroasele motive (noaptea,
singuratatea, luna si stelele, visul)
justifica incadrarea textului in lirica de inspiratie romantica.
O alta trasatura romantica a
versurile este comuniunea ce se stabileste intre om si natura;
singuratatea naturii se confunda cu singuratatea eului liric.
8. Atmosfera strofei este de melancolie, tipic unei
creatii romantice. Motivul lunii este predominant, acesta generand o serie
de imagini vizuale("campiile albind"). In ultimele
doua versuri, aceasta este personificata.
Senzatia de armonie este data de
perfectiunea astrului selenar care domina totul ("si plina
de placere, cu frunte mai blajana / Isi cauta de cale
adesea multumind"). Prin repetitia "incet, incet . se
urca", dar si prin locutiunea verbala "isi cauta
de cale" se creeaza imagini vizuale care arata miscarea de
alunecare a lunii fiind abia perceptibila. In aceasta
strofa, Vasile Carlova realizeaza un tablou
nocturn in care se asterne linistea odata cu aparitia lunii
"vremelnica stapana".
9. Titlul "Inserare" face trimitere la motivul principal al textului, sugerand
in plan secundar si armonia naturii cu sentimentele de solitudine ale elui
liric, care sunt parca mai accentuate odata cu lasarea serii.
Fiind un substantiv nearticulat se creeaza senzatia unei
repetabilitati, a unei stari de continua detasare in
fata tumultului vietii ("P'acea placuta vreme, in asta
trista vale De sgomot mai de laturi eu
totd'auna viu.").
(Ruxandra Manea, 12 L; coord. prof. Luminita Paraipan)
