Vasile Voiculescu, Pe cruce

Vasile Voiculescu, Pe cruce

1. arsita = dogoare; ocarau = huleau

2. Rolul cratimei in sintagma "la picioarele-i zacea" este acela de a realiza pronuntarea legata a celor doua parti de vorbire diferite: substantivul si pronumele neaccentuat in cazul dativ.

3. a-si face cruce; a-si duce crucea; in cruce

4. Discursul liric este descriptiv pentru ca prezinta numeroase figuri de stil - epitete ("arsita grozava", "curata-i frunte", "lumea cea pribeaga"), imagini vizuale ( "Maslini fara de deunze dormeau), imagini auditive ("radea cu hohot gloata") si pentru ca reda dimensiunea spatiala ("Pe stancile Golgotei", "In vale . dormea Ierusalimul").

5. Textul apartine traditionalismului interbelic si are ca tema centrala tema caracteristica a acestui curent si anume constiinta religioasa ortodoxa. Invocarea pasajului biblic este o alta tema caracteristica si anume aceea a intoarcerii spre primar, spre primordial. Redarea cat mai fidela a rastignirii lui Isus se subordoneaza incercarii de recuperare a radacinilor.

6. Versul "Si-adanc zbucnea blestemul in inima de mama" face referire la suferinta Mariei, mama lui Isus. Adverbul "adanc", pus in fata verbului "zbucnea" sugereaza violenta si profunzimea chinurilor interioare ale mamei. Folosirea cuvantului "blestem" pentru a arata nenorocirea personajului liric Isus arata imposibilitatea de a schimba ceva si faptul ca destinul trebuie implinit. Sintagma "Inima de mama" induioseaza, sporind tragicul, dramatismul versurilor.

7. Cadrul exterior se afla in relatie directa cu personajul liric, chinurile si, in final moartea lui Iisus, determinand si schimbarile naturii. Chiar inainte ca Isus sa moara, cand suferinta lui este maxima, natura se dezlantuie violent prin arsita grozava si prin varsarea lavei. Cand Iisus este cuprins de somnul mortii chinul se sfarseste si pentru natura, "Ierusalimul doarme". La fel si maslinii, insa prin intermediul acestora se vede faptul ca natura simte pierderea, caci ei sunt fara frunze.

8. Prima strofa a poeziei prezinta apropierea mortii lui Isus. Prima propozitie, prin

simplitatea ei si prin alaturarea numelui lui Isus de verbul la imperfect "murea" accentueaza tragicul si solemnitatea momentului. Ea este urmata de epitetul "arsita grozava" care face legatura intre personajul liric si exterior. Viata lui Iisus redata prin metafora "palea fruntea-i curata" se stinge din cauza sangerarii si a spinilor. Pornind de la acest vers se poate presupune ca poetul prezinta momentul in care viata, reprezentata de elementele legate de credinta (cruce, curat, cerul) este invinsa de moarte, reprezentata de elemente precum sangerase, spinii. Natura, dezlantuita, personificata se dezlantuie si participa la acest moment de rascruce.

9. In opinia mea, viziunea poetului asupra acestei scene biblice reiese foarte expresiv din versuri. In primul rand, mijloacele artistice (figuri de stil, propozitii scurte) reusesc sa redea tragicul si gravitatea momentului. Apoi, reactiile celorlalte personaje lirice, disperarea mamei, tipatul Mariei Magdalena, neputinta ucenicilor accentueaza si mai bine momentul facand apel la constiinta crestina, tema centrala a traditionalismului interbelic.
Nu in ultimul rand, adaptarea naturii la suferintele personajului liric Iisus este un element prezent si in Biblie care apropie viziunea autorului de viziunea religioasa.
In concluzie, poezia "Pe cruce" reda viziunea poetului reusind in acelasi timp sa sensibilizeze ctitorul.