Romanul obiectiv interbelic - Ion de Liviu Rebreanu

Romanul obiectiv interbelic - Ion de Liviu Rebreanu

Aparitia romanului Ion in 1920 reprezinta un moment de referinta in evolutia literaturii romane datorita atat structurii tematice cat si strategiilor narative abordate de autor. Opera va reusi sa produca o serie intreaga de critici printre contemporani dar proba timpului a atestat faptul ca romanul este o capodopera.

Actiunea textului este plasata intr-un timp ce a iscat o intreaga serie de controverse, perioada focalizata fiind cea de dinaintea primului razboi mondial. Locul in care se petrec evenimentele este ales de catre narator nu intamplator, ci premeditat.

Zona in care se desfasoara povestea destinelor personajelor este una extrem de cunoscuta de catre Rebreanu. Universul rural ardelenesc va fi reprezentat intr-un mod realist, fara o idilizare a actiunilor personajelor. Marele merit al naratorului este acela de a realiza prin Ion o adevarata fresca sociala a vremii. Totul va parea desprins dintr-o realitate sateasca, iar Rebreanu va dovedi ca este un bun cunoscator al problemelor existente in universul rural transilvanean.

Strategia de abordare a textului reprezinta o noutate in literatura, iar opera va fi un punct de plecare curajos pentru alte texte ale perioadei. Fiind o constructie epica ampla textul va reusi sa focalizeze viata si parcursul destinului mai multor personaje. Pripasul, satul unde se intampla actiunea va fi scena principala unde personajele isi traiesc dramele si viata de zi cu zi.

Tema romanului va fi prezentarea problematicii pamantului, lucru care face din Ion o opera cu un puternic caracter monografic. Pamantul va fi lait-motivul central al textului iar toate personajele importante din roman au viata legata de idea de pamant. Romanul isi focalizeaza atentia asupra lui Ion, erou al carui destin va oferi o inchegare si o cursivitate textului. Este urmarita involutia eroului, o involutie dureroasa ce are la baza tocmai propriul sau ideal de a avea pamant. In jurul acestui personaj se va dezvolta primul fir epic. Cel de-al II-lea il va avea ca personaj central pe Titu Herdelea, un alt fel de erou prezentat si el intr-o dureroasa involutie.

Caracterul monografic al operei isi face simtita prezenta inca din primele pagini ale textului. Se va reusi surprinderea stratificarii sociale o data cu descrierea horei de duminica desfasurata dupa o lege nescrisa a satului in curtea vaduvei lui Maxim Oprea imediat dupa terminarea slujbei religioase. Puterea lui Rebreanu de a descrie problemele satului este remarcanta si apare inca de acum. Textul va reusi sa surprinda in primele pagini dramele taranilor saraci care stau deoparte de cei avuti nebucurandu-se ca acestia din urma de atentia preotului Belsug. La hora este prezent tot satul: fetele frumoase se bucura de admiratia feciorilor mai vrednici din sat care le invita la joc.

Batranii stau deoparte si rememoreaza cu amaraciune timpurile cand se prindeau si ei in hora iar fetele urate sunt surprinse traind drama ignorantei feciorilor. Acum ne este descris Ion care se remarca inca de la inceput ca lider. El este organizatorul momentului, cel care tocmeste muzicantii. Tot el strange si banii de la feciorii satului pentru a-i plati pe lautari. Remarcant este pasajul in care, in cateva randuri, se face istoria unei familii. Casa vaduvei lui Maxim Oprea este punctul de plecare al unei descrieri concise privitoare la mai multe destine. Femeia este surprinsa ca fiind    incapabila de a gestiona averea stransa de sotul ei, imediat dupa moartea acestuia. Textul va surprinde acum o intreaga poveste a unei familii.

Acum, cu ocazia horei, are loc si o izbucnire a personajului Ion, izbucnire ce face parte dintr-un mai vechi conflict cu Vasile Baciu. Apare descrisa indirect acum si sursa dramei lui Ion: faptul ca este considerat "sarantoc", ca, desi harnic, este incapabil sa obtina prin propriile puteri un loc intre taranii instariti ai satului. Lucrurile vor evolua intr-un mod interesant deoarece Ion se va dovedi imoral alegand solutia casatoriei cu Ana pentru a-si atinge idealul sau de a avea pamant. Neglijenta de care va da dovada ca familist, consecventa cu care isi va arata dragostea fata de Florica, postura de bruta pe care o adopta in fata propriei sotii vor face din Ion o figura extrem de complexa si de enigmatica, raportata la tot atatea calitati: harnicie, dorinta de organizare laborioasa a muncii, luciditate in ceea ce priveste nevoile familiei.

Dupa moartea Anei si a copilului Ion va fi derutat de idea ca isi va pierde pamantul, el neconcepandu-si existenta fara acest ideal atins. Felul in care Ion moare, ucis de sotul amantei sale, este solutia ultima dar neasteptata prin care Ion isi va implini dorinta de apropiere de pamant.

Pe langa conflictele de zi cu zi ale taranilor, conflicte bine dezvoltate in text, romanul isi focalizeaza atentia si asupra luptei dintre reprezentantii micii intelectualitati rurale: preotul Belciug si invatatorul Herdelea. Mai sunt descrise si compromisurile pe care sunt nevoiti sa le faca acestia intr-un regim austro-ungar dureros pentru taranii ardeleni. Romanul Ion ramane valoros deoarece se dovedeste a fi un document al universului satesc si prin descrierea in amanunt a obiceiurilor religioase de care taranii sunt extrem de atasati.

Strategia narativa este aceea a scrierii heterodiegetice ce consta in surprinderea realitatilor prin detasarea naratorului, detasare ce va conferi obiectivitate. Realismul scrierii face posibila surprinderea nepartinitoare a conflictelor existente in roman.

Modalitatile de caracterizare a personajelor sunt extrem de diversificate, pornindu-se de la autocaracterizare si pana la catracterizarea facuta de celelalate personaje. Spre exemplu personajul Ion va fi caracterizat din 3 perspective diferite: prima va fi aceea care il lasa pe erou sa se caracterizeze (Ion va vorbi despre sine prin actiunile sale, prin gesturi si prin replici). O a II-a modalitate de caracterizare este aceea a surprinderi eroului de catre narator, cand acesta observa actiunile eroului si le comenteaza. O ultima modalitate de caracterizare este cea a parerii celorlalte personaje despre erou, concretizata in imaginea pe care el o are in mintea acestora. Ion va fi vazut in mod diferit de cei apropiati lui: pentru tatal sau Ion va fi intaiul fecior al satului, pentru Vasile Baciu Ion va fi un sarantoc, iar pentru George un adevarat adversar.

Ion ramane o capodopera datorita talentului lui Rebreanu de a creea destine, de a surprinde personajele in momente esentiale. Scrierea, desi ampla este foarte bine comprimata, inchegata, dand dovada de cursivitate. Romanul Ion se va concretiza intr-un experiment de care literatura noastra a avut nevoie din perspectiva fenomenului de modernizare