Alexandru
Philippide, Secrete si mistere
1.molcom= incet, usor
steril= nefertil, neproductiv
2. "Tu, monstru al fierbintelui Egipt" - in acest vers, virgula separa
vocativul "tu" de restul propozitiei.
"Un plat pustiu, sarac, steril, urat " - in acest vers, virgula desparte
parti de propozitie de acelasi fel, mai precis, atributele
adjectivale "pustiu", "sarac", "urat" si "steril".
3. "cine-a cioplit acele chipuri"
4. Tema poemului "Secrete si mistere" este,
asa cum reiese inca din titlu, descifrarea misterelor lumii. O alta tema este trecerea timpului.
5. Prezenta eului liric se evidentiaza in text prin verbele la
persoana I plural "sa dezlegam", "sa
ajungem", precum si prin intrebarile retorice din cuprinsul poemului
: "cine stie?", "O sa ajungem oare si la stele,/ cu gandul
sa descoperim in ele/ secretul universului si-al vietii?".
6. "Portice lungi"- imaginea vizuala contine un
epitet si simbolizeaza grandoarea, marimea galeriilor prin care
se plimba imparatul roman Caligula.
"Ajunsi pe luna n-am gasit decat / un plat
pustiu, sarac, steril, urat"- imaginea vizuala contine patru
epitete. Aici luna ne este
infatisata ca un plat pustiu, lipsit de secrete, de
viata. Astrul care, de obicei, apare in cadre idilice, misterioase
chiar, devine aici urat, sterp si nu mai prezinta niciun interes pentru
omul avid de cunoastere.
7. Ultimul vers al poeziei se evidentiaza prin faptul ca a fost
voit izolat de poet. Privind restul poeziei ca un
monolog adresat, ultimul vers pare a fi raspunsul la intrebarile puse
anterior. "Da-n stele nu ajung decat poetii", este
un vers conclusiv. Prin el poetul isi exprima
resemnarea. El intelege ca omului de rand nu ii este
menit sa descifreze misterele vietii, ci numai sa fie martor la
manifestarea acestora.
8. In final, poetul se resemneaza si inceteaza sa mai descifreze mistere si secrete. Timpul, spune el, sterge totul, ramanand in urma
doar pietre. In acelasi fel in care Eminescu se raporteaza la
planul terestru facand comparatie cu universul, Alexandru Philippide
schimba planul terestru, istoric, in care nu gaseste niciun
raspuns, cu planul cosmic. Insa nici aici,
"ajunsi in luna", nu gaseste
altceva decat "un plat pustiu, sarac, steril, urat". Motivat de gandul
ca s-ar putea sa gaseasca totusi "secretul universului
si-al vietii", poetul se intreaba " o
sa jungem oare si la stele?". Raspunsul este
ironic si denota tristete: "da-n stele nu ajung decat
poetii". Avand in vedere ca tema poeziei este misterul, mijloacele
artistice folosite (intrebarile retorice: "o sa ajungem enumeratia:"pustiu, sarac, steril, urat",
catrenele, cu savanta alipire a ultimelor doua din care se desprinde
amarul vers concluziv) nu fac altceva decat sa intareasca ideea
poetica.
9. Titlul poeziei este format din doua
substantive ce apartin aceluiasi camp lexical legate prin
conjunctia "si". Titlul anunta tema poemului, intrucat
"secretele" si "misterele" la care se face referire in titlu sunt
enuntate mai apoi in text: porticele prin care se spune ca se plimba
Caligula, chipurile stranii de pe insula pierduta, Sfinxul
, lumea noastra, a oamenilor, si pana la urma lumea
intreaga.
