Consideratii asupra dinamicii limbii si asupra studierii ei in romana actuala

Consideratii asupra dinamicii limbii si asupra studierii ei in romana actuala

MIOARA AVRAM

Institutul de Lingvistica

"Iorgu Iordan - Al. Rosetti", Bucuresti

Mult folosit in ultimele decenii, chiar in titlul unor lucrari de specialitate¹, substantivul dinamica referitor la fapte de limba, prezent si in denumirea manifestarii care ne reuneste, este mai curind o figura de stil - realizata prin adoptarea unui termen cu originea in fizica si in tehnica (mecanica) - si nu un termen propriu-zis lingvistic, ceea ce explica si absenta lui din cele mai multe dictionare de terminologie a stiintei noastre² (o exceptie notabila: Dictionarul de stiinte ale limbii³ alcatuit de membre ale catedrei-gazda).

Definita ca "variatie a unei limbi atit in diacronie, deci in evolutia ei de la o etapa istorica la alta, cit si in sincronie, adica in manifestarile ei sincronic diversificate"⁴, dinamica limbii este un concept supraordonat celor de evolutie/schimbare si de varietate/diversitate (in DSL se spune: "Conceptul este mai cuprinzator si mai complex decit conceptele i n r u d i t e [spatiat de mine - M. A.]: evolutie a limbii si variatie lingvistica"⁵; "inrudirea" este fie subordonare, fie coincidenta partiala). In aceasta acceptie, care se doreste a fi denotativa, nu cred ca este nevoie de un termen/concept supraordonat celor mentionate, care sa exprime ideea generala de "miscare" produsa in limba, desi acceptia avuta in vedere este cea mai apropiata de cea originara, dinamica fiind "parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor"⁶. Dupa parerea mea, substantivul dinamica a facut cariera in lingvistica si in alte stiinte umane pornind de la sensul din limba comuna (notat sub II 3^o in DEX) "dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare", sens strins legat de cel curent al adjectivului dinamic: "plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid"; el poate fi util ca termen conotativ, cu aprecieri de ordin calitativ si cantitativ, care prezinta miscarea (schimbarea in timp sau diversificarea) ca avind un ritm intens, rapid, o mare amploare. Altfel spus, dinamica (limbii) ar desemna ceea ce, cu metafore care evoca fie rapiditatea, vizibilitatea si elanul, fie acumularea cantitativa din alte domenii, se denumeste prin zbucium, framintare, efervescenta, febrilitate, agitatie, spectaculozitate sau boom, respectiv avalansa, explozie, invazie, inflatie, in timp ce pentru ierarhizarea variantelor se folosesc termeni cu un continut care include, mai mult sau mai putin, ideea de agresivitate, de la concurenta si confruntare la lupta pentru suprematie. De altfel, din practica, se constata ca "termenul" dinamica este utilizat in descrierea anumitor perioade dinamice, marcate de dinamism, cum este cea actuala (in sens restrins) si in special a compartimentului celui mai pasibil de schimbari spectaculoase: vocabularul.

Raportarea celor doua aspecte functionale ale dinamicii - in plan vertical si orizontal - la diacronie si sincronie trebuie nuantata. Pentru diacronie este intr-adevar specifica miscarea pe verticala, schimbarea de la o etapa/faza la alta. Pentru sincronie trebuie precizat mai intii ce se intelege prin aceasta: in sectiuni strict sincronice, care reprezinta limba la un moment dat, dinamica se manifesta in plan orizontal, in varietate, dar daca se considera sincronie situatia limbii dintr-o perioada, mai mica sau mai mare, mergind pina la un secol, sint inerente manifestarile dinamicii in plan vertical, evolutiv;

oricum, perspectiva diacronica intervine in studierea varietatii sincronice atunci cind se disting inovatiile de elementele conservatoare.

In studierea dinamicii limbii sint fundamentale doua distinctii: a. intre uz si norma si b. intre individual si colectiv; fundamentala este si regula unitatii stilistice, adica urmarirea faptelor de limba din acelasi registru/nivel.

a. In ce priveste distinctia intre uz si norma, se stie ca uzul este mult mai dinamic - mobil si variat - decit norma, care se schimba lent in timp si admite mai putine variante. Dinamica normei se studiaza prin examinarea indicatiilor explicite din diverse lucrari normative (gramatici, dictionare, indreptare ortografice si ortoepice); in masura in care se ia in considerare si aplicarea lor in textul lucrarilor respective - cum a procedat Mariana Costinescu⁷ in studierea principalelor gramatici romanesti dintre 1780 si 1963 - se trece, de fapt, de la dinamica normei la dinamica uzului normatorilor, operatia de confruntare a teoriei cu practica fiind bine venita pentru evaluarea eficientei celei dintii. In studierea dinamicii normei este esentiala distinctia intre norma oficializata si diverse propuneri normative "de autor" exprimate in diverse perioade. Desi, cum am spus, norma este, prin definitie, mai putin dinamica, avind caracter stabil si unitar, activitatea de normare poate cunoaste perioade mai dinamice sau mai putin dinamice: o perioada dinamica a existat, mai ales in domeniul special al propunerilor de sisteme ortografice, in secolul al XIX-lea, cu deosebire in prima lui jumatate, cind contemporanii vorbeau de o "febra" ortografica sau chiar in general lingvistica; mutatis mutandis, o dinamica in domeniul ortografiei s-a manifestat prin discutiile din anii 1950-1952 si, mai de curind, prin cele din anii 1991-1993, reactualizate recent in dezbaterea din "Romania literara".

b. Dinamica uzului individual poate fi urmarita pe orizontala in variantele ocurente in idiolectul unui vorbitor/scriitor, iar pe verticala in transformarea in timp a unui idiolect, reflectata, de exemplu, in editiile diferite ale unei scrieri (e cazul celebru al unor C. Negruzzi sau Gr. Alexandrescu). Dinamica uzului individual (a idiolectului cuiva) poate fi convergenta sau divergenta in raport cu dinamica uzului colectiv sau/si a normei. Un exemplu de divergenta ofera modificarile operate de Heliade Radulescu la reeditarea operelor de tinerete in perioada sa italienizanta. Si in ce priveste normarea exista normatori individuali izolati fata de tendintele obiective ale limbii.

Trecind la dinamica limbii romane actuale, este necesar sa se precizeze conceptul de romana actuala, perioada acesteia, care este inteleasa in cel putin doua feluri⁸: intr-un sens mai larg, sinonim cu limba contemporana, si in unul restrins, ca subdiviziune a romanei contemporane. In sens larg limba romana actuala coincide cu secolul al XX-lea, eventual cu incepere de la Unirea din 1918. In sens restrins ea incepe cu anul 1990, coincizind cu perioada de "tranzitie" (de la socialism la capitalism si de la totalitarism la democratie), iar intr-un sens foarte strict ar insemna limba din anul in curs, 2002.

Pentru dinamica limbii romane in sens larg dispunem de material referitor la citeva sectiuni/"felii" relativ strict sincronice: la nivel dialectal materialul obtinut pe teren prin anchetele pentru ALR si NALR, la nivelul limbii literare raspunsurile celor trei scriitori chestionati de Sever Pop pentru ALR I (M. Sadoveanu, I. Al. Bratescu-Voinesti si I. Agirbiceanu) - raspunsuri, din pacate, nevalorificate inca (prin anii '50 a existat la catedra organizatoare a sesiunii de azi o teza de licenta cu acest subiect, a actualei scriitoare Elena Gromov) -, precum si raspunsurile celor 5 intelectuali (2 dintre aceiasi scriitori + I. A. Radulescu-Pogoneanu, C. Marinescu si P. Grimm) chestionati de Sextil Puscariu, care au constituit baza documentara a studiului Rostiri si forme sovaitoare publicat de lingvistul clujean in 1936⁹, materialul notat de Iorgu Iordan in Limba romana actuala. O gramatica a "greselilor"¹⁰ din deceniul 1933-1942 (cu adaosuri pina in 1947 in editia a doua si pina in 1956 in Limba romana contemporana¹¹) si raspunsurile la

ancheta exclusiv fonetica realizata de Valeriu Suteu¹². La toate acestea se adauga faptele inregistrate in lucrari normative ca Indreptar si vocabular ortografic de Sextil Puscariu si Teodor A. Naum¹³ sau in lucrari corective cum sint contributiile publicistice interbelice ale lui Al. Graur reunite in volumele Putina gramatica¹⁴. Toate aceste descrieri ale dinamicii pe orizontala ofera in acelasi timp o baza pentru studierea diacronica a dinamicii pe verticala prin compararea cu situatia din etape ulterioare. Un asemenea studiu a intreprins in anii 1989-1991, intr-un serial din "Romania literaraa"¹⁵, Stefan Badea, care a confruntat recomandarile lui Iorgu Iordan din Limba romana actuala cu indicatiile normative in vigoare din lucrarile academice. Eu insami am facut o confruntare a limbii practicate de Iorgu Iordan la distanta de trei decenii, relevind, in recenzia¹⁶ pe care am facut-o la "editia definitiva" a Stilisticii limbii romane¹⁷, diverse modificari de exprimare fata de editia princeps; mentionez ca profesorului meu i-a placut recenzia si mi-a marturisit ca nu-si daduse seama de cantitatea actualizarilor lingvistice pe care le operase.

Limba romana actuala in sens larg a cunoscut perioade diferite din punctul de vedere al dinamicii (in uz si in norma). Primul deceniu de dupa 1918 a fost caracterizat printr-un uz neunitar, ca efect al diversitatii si framintarilor produse de Unire (s-a vorbit in acea perioada de "romaneasca de dupa razboi"), dar treptat lucrurile s-au asezat, la aceasta contribuind atit influenta reformei ortografice din 1932, cit si actiunile de cultivare a limbii ale unor lingvisti cu autoritate recunoscuta¹⁸, desi au existat si incercari de normare divergenta (August Scriban¹⁹). Perioada regimului comunist s-a caracterizat printr-o puternica impunere a normei stabilite in lucrarile academice din anii '50; norma a cunoscut putina variatie (modificari in 1965 si 1982). Dinamica uzului a fost ascunsa in buna parte in aceasta perioada de controlul redactional institutionalizat, astfel incit textele tiparite nu reflecta totdeauna limba manuscrisului original, inducind imaginea unei unitati/uniformitati si imobilitati mai mari decit in realitate. Cu toate acestea, unele aspecte ale dinamicii uzului din aceasta perioada au fost surprinse in diverse lucrari de descriere sau/si de cultivare a limbii, mai ales pe baza faptelor recoltate din presa: alaturi de numeroase articole din publicatii de specialitate sau de cultura pot fi mentionate citeva carti: Cum scriem. Cum pronuntam corect. Norme si exercitii de Fulvia Ciobanu si Lidia Sfirlea²⁰, Corectitudine si greseala. (Limba romana de azi) de Valeria Gutu Romalo²¹, Limba romana corecta. Probleme de ortografie, gramatica, lexic de o echipa clujeana²², Gramatica pentru toti²³ si Probleme ale exprimarii corecte²⁴ de Mioara Avram si mai multe volume publicate de N. Mihaescu (unul dintre ele avind in titlu cuvintul dinamica²⁵); la acestea se adauga unele lucrari referitoare la cultivarea limbii in invatamint. In sectorul special al vocabularului dinamica perioadei respective a fost surprinsa in Dictionar de cuvinte recente de Florica Dimitrescu²⁶ si in Supliment la Dictionarul explicativ al limbii romane. DEX-S²⁷.

Perioada strict actuala, de dupa 1989, se caracterizeaza printr-o dinamica a uzului iesita din comun, pe fondul unei libertati vecine cu anarhia, si prin tendinte de contestare si modificare a normei²⁸. Dinamica uzului din ultima perioada a fost studiata mai ales in sectorul vocabularului. Aspecte diverse si priviri de ansamblu se gasesc in cartea Floricai Dimitrescu Dinamica lexicului romanesc - ieri si azi²⁹ si in cea a Adrianei Stoichitoiu-Ichim Vocabularul limbii romane actuale. Dinamica, influente, creativitate³⁰. Ca aspecte speciale s-au studiat imprumuturile noi, in particular anglicismele (cartile Georgetei Ciobanu³¹, brosura Mioarei Avram³², articolele Adrianei Stoichitoiu-Ichim, colaborarea la proiecte multinationale), formarea de cuvinte noi, respectiv productivitatea unor formanti si a unor baze (articole si comunicari de Mioara Avram, Florica Dimitrescu, Th. Hristea, Irina Preda, Adriana Stoichitoiu-Ichim), si transferul semantic de la un stil

functional la altul (contributiile Angelei Bidu-Vranceanu si ale Rodicai Zafiu). Lexicografic imbogatirea limbii romane a fost inregistrata, mai prompt decit in alte perioade, in lucrarea lui Dorin N. Uritescu De la chioscari la vesternizare. Mic dictionar de termeni actuali³³, in editia a doua a Dictionarului de cuvinte recente³⁴ de Florica Dimitrescu si in foarte putin cunoscutele - din cauza tirajului mic si a difuzarii nesatisfacatoare - dictionare anuale ale Mariei Dumitrescu³⁵.

Dinamica uzului actual sub aspect stilistic a fost surprinsa in special de Rodica Zafiu, in cartea sa Diversitate stilistica in romana actuala³⁶.

Cu privire la dinamica uzului in fonetica, scriere si gramatica exista contributii mai putine si, in general, de mai mici dimensiuni. Mentionez in mod special urmatoarele carti: Mioara Avram, Ortografie pentru toti - 30 de dificultati³⁷; Dorin N. Uritescu, Noutati in ortografie. Corectitudine si greseala³⁸ si Greseli de exprimare³⁹; G. Gruita, Gramatica normativa. 77 de intrebari, 77 de raspunsuri⁴⁰.

Acest sumar tablou al studiilor despre perioada actuala in sens restrins nu ar fi complet daca nu ar cuprinde editia a doua a cartii Valeriei Gutu Romalo Corectitudine si greseala⁴¹ (care, in adaosurile sale, confirma existenta unor fapte semnalate in editia anterioara si inregistreaza altele noi) si noile editii ale Gramaticii pentru toti de Mioara Avram⁴².

O prezentare generala a dinamicii uzului din emisiunile audiovizuale se gaseste in dosarul Consiliului National al Audiovizualului publicat sub titlul Folosirea limbii romane in programele de radio si de televiziune⁴³, care contine materialele dezbaterii organizate in iunie a. c. pe marginea rezultatelor obtinute prin monitorizarea principalelor posturi nationale.

In cadrul perioadei actuale in sens restrins cred ca se poate constata deja o oarecare scadere a dinamicii. Cel putin in materie de vocabular, in primii ani de dupa decembrie 1989 aproape orice pagina de ziar furniza cuvinte noi (imprumutate sau formatii interne), in timp ce acum recolta de noutati e mult mai saraca si mai rara, fara a fi nula.

Citeva precizari si comentarii de ordin metodologic.

Dinamica uzului se studiaza fie pe texte - scrise sau orale -, fie prin anchete cu un chestionar anume. Studierea textelor ofera avantajul conditiilor naturale de functionare a limbii, dar si dezavantajul de a nu se recolta totdeauna fapte direct comparabile (aceeasi forma flexionara, de exemplu). Anchetele raspund dezideratului de a oferi material comparabil, dar au dezavantajul conditiilor artificiale, care pot falsifica realitatea; in mod special sint de evitat anchetele cu informatori filologi, care se simt datori sa raspunda cum stiu ca ar trebui spus, nu cum obisnuiesc sa spuna. Foarte important este si felul cum se pune intrebarea pentru a se obtine un raspuns fiabil, neinfluentat de sugestia anchetatorului; in aceasta privinta cercetatorii limbii actuale ar avea de invatat din experienta dialectologilor.

Constatarile lingvistilor sint adesea mai mult sau mai putin impresioniste, bazate pe fapte recoltate aleatoriu. Idealul este ca documentarea faptica sa fie bogata si cuantificabila, sustinuta de date statistice. Convingatoare sint diferentele cantitative semnificative (intr-un articol recent⁴⁴ am demonstrat productivitatea sufixului -ita folosit cu valoare expresiva citind peste 80 de formatii actuale, fata de 4 semnalate de Iorgu Iordan si de Ana Canarache). Relevante date statistice asupra ocurentelor unor variante, cuvinte sau expresii ofera Rodica Zafiu, in diverse articole din "Romania literara", in special in contributiile sale care analizeaza cimpul nou de folosire a limbii romane pe Internet.

Dinamica uzului la nivelul limbii romane vorbite "informale" este practic nestudiata. S-au facut progrese remarcabile in ce priveste inregistrarea unor asemenea

texte (pretiosul corpus publicat de Laurentia Dascalu-Jinga⁴⁵), dar acestea au fost exploatate mai mult sub aspectul teoriei generale, pentru degajarea trasaturilor de oralitate, decit sub aspectul dinamicii.

Dupa inregistrarea faptelor de limba, in evaluarea lor ca inovatii este necesara comparatia cu perioadele anterioare celei actuale in sens restrins. Am folosit pluralul perioadele si nu singularul perioada, pentru ca specificul social-politic partial retro al perioadei de tranzitie face ca unele noutati lingvistice sa fie doar aparente⁴⁶, reprezentind noutati directe numai fata de perioada comunista, dar fiind de fapt reactivari ale unor elemente care au avut curs in perioada interbelica. Aceasta se vede cel mai clar in vocabular (si nu doar in cel social-politic, ci si in cel monden sau sportiv), dar nu numai in el (vezi, de exemplu, folosirea initialelor minuscule pentru nume proprii de persoane si institutii detestate⁴⁷). Dinamica pe verticala nu este deci numai ascendenta, ci si cu reveniri/intoarceri. In acelasi timp dinamica nu consta numai in adaosuri/ acumulari, ci si in renuntari/eliminari; din pacate noi nu dispunem pentru limba romana de reeditari periodice ale unor dictionare generale de dimensiuni medii a caror lista de cuvinte sa fie revizuita mereu conform unor criterii stabile, pentru a se putea face studii comparative si pe baza eliminarilor din dictionar, cum a facut pentru limba franceza Jean Dubois⁴⁸ in legatura cu derivatele sufixale incluse in diverse editii ale dictionarului Larousse. Pe de alta parte, unele inovatii nu sint absolute, ci relative, avindu-si inceputul in perioada precedenta. Citeva dintre anglicismele aduse in discutie in legatura cu controversata lege Pruteanu figureaza in DEX dinainte de 1989 (hamburger, hot-dog, ketchup), iar team si goal-keeper fusesera semnalate de Al. Graur din presa interbelica. Existenta comuna nu inseamna insa totdeauna si acelasi statut; aici isi spun cuvintul deosebirile de raspindire si de frecventa.

Starea limbii romane din perioada actuala in sens restrins este considerata de multi contemporani alarmanta si descrisa in termeni dintre cei mai negativi cu putinta. Mi-am exprimat si cu alte prilejuri⁴⁹ parerea ca etichetele de genul stricare/uritire sint nejustificate si lamentarile aferente exagerate. Avem a face cu o perioada marcata de dinamica - asa cum au fost si alte perioade in istoria limbii romane moderne -, iar dinamica inseamna viata intensa si creativitate. Ingrijorarile actuale se explica prin transparenta mai mare decit in trecut a dinamicii. Chiar daca are si manifestari nedorite, dinamica limbii, ca fenomen natural obiectiv, nu poate fi strinsa in chingile unor reglementari de ordin legislativ-administrativ; imi face placere sa remarc ca primele reactii ferme la o asemenea initiativa legislativa au apartinut, inca de acum un an⁵⁰, unor membre ale catedrei-gazda (Andra Serbanescu si Rodica Zafiu), iar in protestele actuale, formulate in general in nume individual, comunicatul Facultatii de Litere reprezinta singura luare de pozitie din partea unei institutii de specialitate.

In conditiile globalizarii pe diverse planuri, prezinta interes sa se compare dinamica limbii romane actuale cu aceea a altor limbi europene, in special cu aceea a limbilor est-europene, din tari cu aceleasi procese social-politice de tranzitie. Asemenea comparatii s-au facut cu privire la anglicisme⁵¹ si, mai putin, cu privire la productivitatea unor formanti internationali sau a unor tipuri de baze.

Cu diversele ei aspecte, cu suisurile si coborisurile ei, dinamica limbii constituie o tema generoasa si fascinanta nu numai pentru sesiunea de fata, ci si pentru numeroase cercetari, permitind surprinderea pe viu a modului de functionare a limbii.

NOTE:

Dintre lucrarile straine vezi, de exemplu, André Martinet, Fonction et dynamique des langues, Paris, 1989, iar dintre cele romanesti B. Cazacu, Despre dinamica limitelor dialectale, in "Fonetica si dialectologie" V, 1963, p. 27-39 (articol republicat in Studii de dialectologie romana, Bucuresti, 1966, p. 73-90) si Gabriela Pana Dindelegan, Aspecte ale dinamicii sistemului morfologic verbal (perioada de dupa 1880), Bucuresti, 1987.

Vezi, de exemplu, Jean Dubois et al., Dictionnaire de linguistique, Paris, 1973; Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. Herausgegeben von Rudi Conrad, Leipzig, 1988; Dizionario di linguistica. Direzione Gian Luigi Beccaria, Torino, 1994.

Angela Bidu-Vranceanu, Cristina Calarasu, Liliana Ionescu-Ruxandoiu, Mihaela Mancas, Gabriela Pana Dindelegan, Dictionar general de stiinte. Stiinte ale limbii, Bucuresti, 1997; editia a II-a, sub titlul Dictionar de stiinte ale limbii, Bucuresti, 2001.

DSL, 2001, p. 180.

Ibidem.

DEX. Dictionarul explicativ al limbii romane, editia a II-a, Bucuresti, 1996, s. v. dinamic, -a.

Normele limbii literare in gramaticile romanesti, Bucuresti, 1979.

Vezi Enciclopedia limbii romane. Coordonator Marius Sala, Bucuresti, 2001, s. v. actuala, limba ~.

Vezi acum Sextil Puscariu, Cercetari si studii, Bucuresti, 1974, p. 404-415.

Iasi, 1943; editia a II-a, Bucuresti, 1948.

Bucuresti, 1956.

Observatii asupra pronuntarii limbii romane, in SCL XII, 1961, 3, p. 293-304.

Bucuresti, 1932, cu multe editii ulterioare.

Bucuresti, [vol. I], 1987; vol. II, 1988.

XXII, nr. 7, 10, 13, 19, 28, 35, 41; XXIII, nr. 47; XXIV, nr. 10.

LL 1975, 2, p. 393-397.

Bucuresti, 1975.

Vezi Mioara Avram, Unificarea limbii noastre literare si cultivarea limbii in Romania interbelica, in LR XLVII, 1998, 5-6, p. 293-303.

Dictionaru limbii romanesti, Iasi, 1939.

Bucuresti, 1970.

Bucuresti, 1972.

Vasile Breban (coordonator), Maria Bojan, Elena Comsulea, Doina Negomireanu, Valentina Serban, Sabina Teius, Bucuresti, 1973.

Bucuresti, 1986; editia a II-a, 1997; editia a III-a, 2001.

Bucuresti, 1987.

Dinamica limbii romane literare. Vocabular. Sintaxa. Stil, Bucuresti, 1976.

Bucuresti, 1982.

Bucuresti, 1988.

Vezi, de exemplu, Ioana Vintila-Radulescu, Pentru o noua editie a Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane (DOOM), in Actele Colocviului Catedrei de limba romana, 22-23 noiembrie 2001. Perspective actuale in studiul limbii romane, Bucuresti, 2002, p. 261-271.

Cluj-Napoca, 1995.

Bucuresti, 2001.

Aparute la Timisoara: Anglicisme in limba romana, 1996; Romanian words of English origin, 1997; Adaptation of the English element in Romanian, 1997.

Anglicismele in limba romana actuala, Bucuresti, 1997.

Bucuresti, 1993.

Bucuresti, 1997.

Vezi, de exemplu, Dictionar de cuvinte recente 90 si Dictionar de cuvinte recente. D. C. R.-93, ambele volume publicate, la Bucuresti, in 1999.

Bucuresti, 2001.

Bucuresti, 1990; editia a II-a, Chisinau, 1997.

Bucuresti, 1995.

Vol. I, Bucuresti, 1999.

Cluj-Napoca, 1994; editia a II-a, 1998.

Versiune noua, Bucuresti, 2000.

Vezi nota 23.

"Buletin CNA" nr. 24, septembrie 2002.

Un sufix la moda in mass-media: -ita si corespondentele sale, in SCL L, 1999, 1, p. 85-99.

Corpus de romana vorbita (CORV). Esantioane, Bucuressti, 2002.

Vezi Mioara Avram, Noutati reale si noutati aparente in vocabularul romanesc actual, in LL 1998, 1, p. 31-35.

Vezi Mioara Avram, Reactii ortografice, in LR XXXIX, 1990, 3, p. 186-190.

Étude sur la dérivation suffixale en Français moderne et contemporain. Essai d'interprétation des mouvements observés dans le domaine de la morphologie des mots construits, Paris, 1962.

Vezi Mioara Avram, "Stricarea limbii" in zilele noastre, in "Dilema" VIII, 2000, nr. 393, p. 6; Suferintele limbii romane actuale, in "Esential" 2002, nr. 1, p. 26-27.

In "Observator cultural".

Vezi, de exemplu, Rumiana Liutakova, Trasaturi specifice ale imprumuturilor englezesti din limbile romana si bulgara, in SCL XLIV, 1993, 2, p. 151-161.

CONSIDÉRATIONS SUR LA DYNAMIQUE DE LA LANGUE

ET SUR SON ÉTUDE EN ROUMAIN ACTUEL

Résumé

L'auteur discute d'abord le sens du substantif dynamique et son statut en tant que terme linguistique, en soutenant qu'il ne s'agit pas d'un terme proprement dit, mais d'une utilisation métaphorique qui avec un sens dénotatif du mot est superflue (on dipose déjà de évolution et variation) et qui est justifiée seulement lorsqu'on attribue à dynamique un sens connotatif ("éfervescence, développement explosif").

Dans la deuxième section de la communication l'auteur passe en revue les travaux se rapportant à la dynamique du roumain actuel, au sens large (de 1918 à nos jours) et au sens strict (après 1989). On y ajoute quelques considérations d'ordre méthodologique concernant la distinction entre nouveautés réelles et nouveautés apparentes, ainsi que l'utilité des évaluations quantitatives et de la comparaison avec d'autres langues européennes, dans le cas de phénomènes internationaux.

Consideratii asupra dinamicii limbii si asupra studierii ei in romana actuala

MIOARA AVRAM

Institutul de Lingvistica

"Iorgu Iordan - Al. Rosetti", Bucuresti

Mult folosit in ultimele decenii, chiar in titlul unor lucrari de specialitate¹, substantivul dinamica referitor la fapte de limba, prezent si in denumirea manifestarii care ne reuneste, este mai curind o figura de stil - realizata prin adoptarea unui termen cu originea in fizica si in tehnica (mecanica) - si nu un termen propriu-zis lingvistic, ceea ce explica si absenta lui din cele mai multe dictionare de terminologie a stiintei noastre² (o exceptie notabila: Dictionarul de stiinte ale limbii³ alcatuit de membre ale catedrei-gazda).

Definita ca "variatie a unei limbi atit in diacronie, deci in evolutia ei de la o etapa istorica la alta, cit si in sincronie, adica in manifestarile ei sincronic diversificate"⁴, dinamica limbii este un concept supraordonat celor de evolutie/schimbare si de varietate/diversitate (in DSL se spune: "Conceptul este mai cuprinzator si mai complex decit conceptele i n r u d i t e [spatiat de mine - M. A.]: evolutie a limbii si variatie lingvistica"⁵; "inrudirea" este fie subordonare, fie coincidenta partiala). In aceasta acceptie, care se doreste a fi denotativa, nu cred ca este nevoie de un termen/concept supraordonat celor mentionate, care sa exprime ideea generala de "miscare" produsa in limba, desi acceptia avuta in vedere este cea mai apropiata de cea originara, dinamica fiind "parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor"⁶. Dupa parerea mea, substantivul dinamica a facut cariera in lingvistica si in alte stiinte umane pornind de la sensul din limba comuna (notat sub II 3^o in DEX) "dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare", sens strins legat de cel curent al adjectivului dinamic: "plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid"; el poate fi util ca termen conotativ, cu aprecieri de ordin calitativ si cantitativ, care prezinta miscarea (schimbarea in timp sau diversificarea) ca avind un ritm intens, rapid, o mare amploare. Altfel spus, dinamica (limbii) ar desemna ceea ce, cu metafore care evoca fie rapiditatea, vizibilitatea si elanul, fie acumularea cantitativa din alte domenii, se denumeste prin zbucium, framintare, efervescenta, febrilitate, agitatie, spectaculozitate sau boom, respectiv avalansa, explozie, invazie, inflatie, in timp ce pentru ierarhizarea variantelor se folosesc termeni cu un continut care include, mai mult sau mai putin, ideea de agresivitate, de la concurenta si confruntare la lupta pentru suprematie. De altfel, din practica, se constata ca "termenul" dinamica este utilizat in descrierea anumitor perioade dinamice, marcate de dinamism, cum este cea actuala (in sens restrins) si in special a compartimentului celui mai pasibil de schimbari spectaculoase: vocabularul.

Raportarea celor doua aspecte functionale ale dinamicii - in plan vertical si orizontal - la diacronie si sincronie trebuie nuantata. Pentru diacronie este intr-adevar specifica miscarea pe verticala, schimbarea de la o etapa/faza la alta. Pentru sincronie trebuie precizat mai intii ce se intelege prin aceasta: in sectiuni strict sincronice, care reprezinta limba la un moment dat, dinamica se manifesta in plan orizontal, in varietate, dar daca se considera sincronie situatia limbii dintr-o perioada, mai mica sau mai mare, mergind pina la un secol, sint inerente manifestarile dinamicii in plan vertical, evolutiv;

oricum, perspectiva diacronica intervine in studierea varietatii sincronice atunci cind se disting inovatiile de elementele conservatoare.

In studierea dinamicii limbii sint fundamentale doua distinctii: a. intre uz si norma si b. intre individual si colectiv; fundamentala este si regula unitatii stilistice, adica urmarirea faptelor de limba din acelasi registru/nivel.

a. In ce priveste distinctia intre uz si norma, se stie ca uzul este mult mai dinamic - mobil si variat - decit norma, care se schimba lent in timp si admite mai putine variante. Dinamica normei se studiaza prin examinarea indicatiilor explicite din diverse lucrari normative (gramatici, dictionare, indreptare ortografice si ortoepice); in masura in care se ia in considerare si aplicarea lor in textul lucrarilor respective - cum a procedat Mariana Costinescu⁷ in studierea principalelor gramatici romanesti dintre 1780 si 1963 - se trece, de fapt, de la dinamica normei la dinamica uzului normatorilor, operatia de confruntare a teoriei cu practica fiind bine venita pentru evaluarea eficientei celei dintii. In studierea dinamicii normei este esentiala distinctia intre norma oficializata si diverse propuneri normative "de autor" exprimate in diverse perioade. Desi, cum am spus, norma este, prin definitie, mai putin dinamica, avind caracter stabil si unitar, activitatea de normare poate cunoaste perioade mai dinamice sau mai putin dinamice: o perioada dinamica a existat, mai ales in domeniul special al propunerilor de sisteme ortografice, in secolul al XIX-lea, cu deosebire in prima lui jumatate, cind contemporanii vorbeau de o "febra" ortografica sau chiar in general lingvistica; mutatis mutandis, o dinamica in domeniul ortografiei s-a manifestat prin discutiile din anii 1950-1952 si, mai de curind, prin cele din anii 1991-1993, reactualizate recent in dezbaterea din "Romania literara".

b. Dinamica uzului individual poate fi urmarita pe orizontala in variantele ocurente in idiolectul unui vorbitor/scriitor, iar pe verticala in transformarea in timp a unui idiolect, reflectata, de exemplu, in editiile diferite ale unei scrieri (e cazul celebru al unor C. Negruzzi sau Gr. Alexandrescu). Dinamica uzului individual (a idiolectului cuiva) poate fi convergenta sau divergenta in raport cu dinamica uzului colectiv sau/si a normei. Un exemplu de divergenta ofera modificarile operate de Heliade Radulescu la reeditarea operelor de tinerete in perioada sa italienizanta. Si in ce priveste normarea exista normatori individuali izolati fata de tendintele obiective ale limbii.

Trecind la dinamica limbii romane actuale, este necesar sa se precizeze conceptul de romana actuala, perioada acesteia, care este inteleasa in cel putin doua feluri⁸: intr-un sens mai larg, sinonim cu limba contemporana, si in unul restrins, ca subdiviziune a romanei contemporane. In sens larg limba romana actuala coincide cu secolul al XX-lea, eventual cu incepere de la Unirea din 1918. In sens restrins ea incepe cu anul 1990, coincizind cu perioada de "tranzitie" (de la socialism la capitalism si de la totalitarism la democratie), iar intr-un sens foarte strict ar insemna limba din anul in curs, 2002.

Pentru dinamica limbii romane in sens larg dispunem de material referitor la citeva sectiuni/"felii" relativ strict sincronice: la nivel dialectal materialul obtinut pe teren prin anchetele pentru ALR si NALR, la nivelul limbii literare raspunsurile celor trei scriitori chestionati de Sever Pop pentru ALR I (M. Sadoveanu, I. Al. Bratescu-Voinesti si I. Agirbiceanu) - raspunsuri, din pacate, nevalorificate inca (prin anii '50 a existat la catedra organizatoare a sesiunii de azi o teza de licenta cu acest subiect, a actualei scriitoare Elena Gromov) -, precum si raspunsurile celor 5 intelectuali (2 dintre aceiasi scriitori + I. A. Radulescu-Pogoneanu, C. Marinescu si P. Grimm) chestionati de Sextil Puscariu, care au constituit baza documentara a studiului Rostiri si forme sovaitoare publicat de lingvistul clujean in 1936⁹, materialul notat de Iorgu Iordan in Limba romana actuala. O gramatica a "greselilor"¹⁰ din deceniul 1933-1942 (cu adaosuri pina in 1947 in editia a doua si pina in 1956 in Limba romana contemporana¹¹) si raspunsurile la

ancheta exclusiv fonetica realizata de Valeriu Suteu¹². La toate acestea se adauga faptele inregistrate in lucrari normative ca Indreptar si vocabular ortografic de Sextil Puscariu si Teodor A. Naum¹³ sau in lucrari corective cum sint contributiile publicistice interbelice ale lui Al. Graur reunite in volumele Putina gramatica¹⁴. Toate aceste descrieri ale dinamicii pe orizontala ofera in acelasi timp o baza pentru studierea diacronica a dinamicii pe verticala prin compararea cu situatia din etape ulterioare. Un asemenea studiu a intreprins in anii 1989-1991, intr-un serial din "Romania literaraa"¹⁵, Stefan Badea, care a confruntat recomandarile lui Iorgu Iordan din Limba romana actuala cu indicatiile normative in vigoare din lucrarile academice. Eu insami am facut o confruntare a limbii practicate de Iorgu Iordan la distanta de trei decenii, relevind, in recenzia¹⁶ pe care am facut-o la "editia definitiva" a Stilisticii limbii romane¹⁷, diverse modificari de exprimare fata de editia princeps; mentionez ca profesorului meu i-a placut recenzia si mi-a marturisit ca nu-si daduse seama de cantitatea actualizarilor lingvistice pe care le operase.

Limba romana actuala in sens larg a cunoscut perioade diferite din punctul de vedere al dinamicii (in uz si in norma). Primul deceniu de dupa 1918 a fost caracterizat printr-un uz neunitar, ca efect al diversitatii si framintarilor produse de Unire (s-a vorbit in acea perioada de "romaneasca de dupa razboi"), dar treptat lucrurile s-au asezat, la aceasta contribuind atit influenta reformei ortografice din 1932, cit si actiunile de cultivare a limbii ale unor lingvisti cu autoritate recunoscuta¹⁸, desi au existat si incercari de normare divergenta (August Scriban¹⁹). Perioada regimului comunist s-a caracterizat printr-o puternica impunere a normei stabilite in lucrarile academice din anii '50; norma a cunoscut putina variatie (modificari in 1965 si 1982). Dinamica uzului a fost ascunsa in buna parte in aceasta perioada de controlul redactional institutionalizat, astfel incit textele tiparite nu reflecta totdeauna limba manuscrisului original, inducind imaginea unei unitati/uniformitati si imobilitati mai mari decit in realitate. Cu toate acestea, unele aspecte ale dinamicii uzului din aceasta perioada au fost surprinse in diverse lucrari de descriere sau/si de cultivare a limbii, mai ales pe baza faptelor recoltate din presa: alaturi de numeroase articole din publicatii de specialitate sau de cultura pot fi mentionate citeva carti: Cum scriem. Cum pronuntam corect. Norme si exercitii de Fulvia Ciobanu si Lidia Sfirlea²⁰, Corectitudine si greseala. (Limba romana de azi) de Valeria Gutu Romalo²¹, Limba romana corecta. Probleme de ortografie, gramatica, lexic de o echipa clujeana²², Gramatica pentru toti²³ si Probleme ale exprimarii corecte²⁴ de Mioara Avram si mai multe volume publicate de N. Mihaescu (unul dintre ele avind in titlu cuvintul dinamica²⁵); la acestea se adauga unele lucrari referitoare la cultivarea limbii in invatamint. In sectorul special al vocabularului dinamica perioadei respective a fost surprinsa in Dictionar de cuvinte recente de Florica Dimitrescu²⁶ si in Supliment la Dictionarul explicativ al limbii romane. DEX-S²⁷.

Perioada strict actuala, de dupa 1989, se caracterizeaza printr-o dinamica a uzului iesita din comun, pe fondul unei libertati vecine cu anarhia, si prin tendinte de contestare si modificare a normei²⁸. Dinamica uzului din ultima perioada a fost studiata mai ales in sectorul vocabularului. Aspecte diverse si priviri de ansamblu se gasesc in cartea Floricai Dimitrescu Dinamica lexicului romanesc - ieri si azi²⁹ si in cea a Adrianei Stoichitoiu-Ichim Vocabularul limbii romane actuale. Dinamica, influente, creativitate³⁰. Ca aspecte speciale s-au studiat imprumuturile noi, in particular anglicismele (cartile Georgetei Ciobanu³¹, brosura Mioarei Avram³², articolele Adrianei Stoichitoiu-Ichim, colaborarea la proiecte multinationale), formarea de cuvinte noi, respectiv productivitatea unor formanti si a unor baze (articole si comunicari de Mioara Avram, Florica Dimitrescu, Th. Hristea, Irina Preda, Adriana Stoichitoiu-Ichim), si transferul semantic de la un stil

functional la altul (contributiile Angelei Bidu-Vranceanu si ale Rodicai Zafiu). Lexicografic imbogatirea limbii romane a fost inregistrata, mai prompt decit in alte perioade, in lucrarea lui Dorin N. Uritescu De la chioscari la vesternizare. Mic dictionar de termeni actuali³³, in editia a doua a Dictionarului de cuvinte recente³⁴ de Florica Dimitrescu si in foarte putin cunoscutele - din cauza tirajului mic si a difuzarii nesatisfacatoare - dictionare anuale ale Mariei Dumitrescu³⁵.

Dinamica uzului actual sub aspect stilistic a fost surprinsa in special de Rodica Zafiu, in cartea sa Diversitate stilistica in romana actuala³⁶.

Cu privire la dinamica uzului in fonetica, scriere si gramatica exista contributii mai putine si, in general, de mai mici dimensiuni. Mentionez in mod special urmatoarele carti: Mioara Avram, Ortografie pentru toti - 30 de dificultati³⁷; Dorin N. Uritescu, Noutati in ortografie. Corectitudine si greseala³⁸ si Greseli de exprimare³⁹; G. Gruita, Gramatica normativa. 77 de intrebari, 77 de raspunsuri⁴⁰.

Acest sumar tablou al studiilor despre perioada actuala in sens restrins nu ar fi complet daca nu ar cuprinde editia a doua a cartii Valeriei Gutu Romalo Corectitudine si greseala⁴¹ (care, in adaosurile sale, confirma existenta unor fapte semnalate in editia anterioara si inregistreaza altele noi) si noile editii ale Gramaticii pentru toti de Mioara Avram⁴².

O prezentare generala a dinamicii uzului din emisiunile audiovizuale se gaseste in dosarul Consiliului National al Audiovizualului publicat sub titlul Folosirea limbii romane in programele de radio si de televiziune⁴³, care contine materialele dezbaterii organizate in iunie a. c. pe marginea rezultatelor obtinute prin monitorizarea principalelor posturi nationale.

In cadrul perioadei actuale in sens restrins cred ca se poate constata deja o oarecare scadere a dinamicii. Cel putin in materie de vocabular, in primii ani de dupa decembrie 1989 aproape orice pagina de ziar furniza cuvinte noi (imprumutate sau formatii interne), in timp ce acum recolta de noutati e mult mai saraca si mai rara, fara a fi nula.

Citeva precizari si comentarii de ordin metodologic.

Dinamica uzului se studiaza fie pe texte - scrise sau orale -, fie prin anchete cu un chestionar anume. Studierea textelor ofera avantajul conditiilor naturale de functionare a limbii, dar si dezavantajul de a nu se recolta totdeauna fapte direct comparabile (aceeasi forma flexionara, de exemplu). Anchetele raspund dezideratului de a oferi material comparabil, dar au dezavantajul conditiilor artificiale, care pot falsifica realitatea; in mod special sint de evitat anchetele cu informatori filologi, care se simt datori sa raspunda cum stiu ca ar trebui spus, nu cum obisnuiesc sa spuna. Foarte important este si felul cum se pune intrebarea pentru a se obtine un raspuns fiabil, neinfluentat de sugestia anchetatorului; in aceasta privinta cercetatorii limbii actuale ar avea de invatat din experienta dialectologilor.

Constatarile lingvistilor sint adesea mai mult sau mai putin impresioniste, bazate pe fapte recoltate aleatoriu. Idealul este ca documentarea faptica sa fie bogata si cuantificabila, sustinuta de date statistice. Convingatoare sint diferentele cantitative semnificative (intr-un articol recent⁴⁴ am demonstrat productivitatea sufixului -ita folosit cu valoare expresiva citind peste 80 de formatii actuale, fata de 4 semnalate de Iorgu Iordan si de Ana Canarache). Relevante date statistice asupra ocurentelor unor variante, cuvinte sau expresii ofera Rodica Zafiu, in diverse articole din "Romania literara", in special in contributiile sale care analizeaza cimpul nou de folosire a limbii romane pe Internet.

Dinamica uzului la nivelul limbii romane vorbite "informale" este practic nestudiata. S-au facut progrese remarcabile in ce priveste inregistrarea unor asemenea

texte (pretiosul corpus publicat de Laurentia Dascalu-Jinga⁴⁵), dar acestea au fost exploatate mai mult sub aspectul teoriei generale, pentru degajarea trasaturilor de oralitate, decit sub aspectul dinamicii.

Dupa inregistrarea faptelor de limba, in evaluarea lor ca inovatii este necesara comparatia cu perioadele anterioare celei actuale in sens restrins. Am folosit pluralul perioadele si nu singularul perioada, pentru ca specificul social-politic partial retro al perioadei de tranzitie face ca unele noutati lingvistice sa fie doar aparente⁴⁶, reprezentind noutati directe numai fata de perioada comunista, dar fiind de fapt reactivari ale unor elemente care au avut curs in perioada interbelica. Aceasta se vede cel mai clar in vocabular (si nu doar in cel social-politic, ci si in cel monden sau sportiv), dar nu numai in el (vezi, de exemplu, folosirea initialelor minuscule pentru nume proprii de persoane si institutii detestate⁴⁷). Dinamica pe verticala nu este deci numai ascendenta, ci si cu reveniri/intoarceri. In acelasi timp dinamica nu consta numai in adaosuri/ acumulari, ci si in renuntari/eliminari; din pacate noi nu dispunem pentru limba romana de reeditari periodice ale unor dictionare generale de dimensiuni medii a caror lista de cuvinte sa fie revizuita mereu conform unor criterii stabile, pentru a se putea face studii comparative si pe baza eliminarilor din dictionar, cum a facut pentru limba franceza Jean Dubois⁴⁸ in legatura cu derivatele sufixale incluse in diverse editii ale dictionarului Larousse. Pe de alta parte, unele inovatii nu sint absolute, ci relative, avindu-si inceputul in perioada precedenta. Citeva dintre anglicismele aduse in discutie in legatura cu controversata lege Pruteanu figureaza in DEX dinainte de 1989 (hamburger, hot-dog, ketchup), iar team si goal-keeper fusesera semnalate de Al. Graur din presa interbelica. Existenta comuna nu inseamna insa totdeauna si acelasi statut; aici isi spun cuvintul deosebirile de raspindire si de frecventa.

Starea limbii romane din perioada actuala in sens restrins este considerata de multi contemporani alarmanta si descrisa in termeni dintre cei mai negativi cu putinta. Mi-am exprimat si cu alte prilejuri⁴⁹ parerea ca etichetele de genul stricare/uritire sint nejustificate si lamentarile aferente exagerate. Avem a face cu o perioada marcata de dinamica - asa cum au fost si alte perioade in istoria limbii romane moderne -, iar dinamica inseamna viata intensa si creativitate. Ingrijorarile actuale se explica prin transparenta mai mare decit in trecut a dinamicii. Chiar daca are si manifestari nedorite, dinamica limbii, ca fenomen natural obiectiv, nu poate fi strinsa in chingile unor reglementari de ordin legislativ-administrativ; imi face placere sa remarc ca primele reactii ferme la o asemenea initiativa legislativa au apartinut, inca de acum un an⁵⁰, unor membre ale catedrei-gazda (Andra Serbanescu si Rodica Zafiu), iar in protestele actuale, formulate in general in nume individual, comunicatul Facultatii de Litere reprezinta singura luare de pozitie din partea unei institutii de specialitate.

In conditiile globalizarii pe diverse planuri, prezinta interes sa se compare dinamica limbii romane actuale cu aceea a altor limbi europene, in special cu aceea a limbilor est-europene, din tari cu aceleasi procese social-politice de tranzitie. Asemenea comparatii s-au facut cu privire la anglicisme⁵¹ si, mai putin, cu privire la productivitatea unor formanti internationali sau a unor tipuri de baze.

Cu diversele ei aspecte, cu suisurile si coborisurile ei, dinamica limbii constituie o tema generoasa si fascinanta nu numai pentru sesiunea de fata, ci si pentru numeroase cercetari, permitind surprinderea pe viu a modului de functionare a limbii.

NOTE:

Dintre lucrarile straine vezi, de exemplu, André Martinet, Fonction et dynamique des langues, Paris, 1989, iar dintre cele romanesti B. Cazacu, Despre dinamica limitelor dialectale, in "Fonetica si dialectologie" V, 1963, p. 27-39 (articol republicat in Studii de dialectologie romana, Bucuresti, 1966, p. 73-90) si Gabriela Pana Dindelegan, Aspecte ale dinamicii sistemului morfologic verbal (perioada de dupa 1880), Bucuresti, 1987.

Vezi, de exemplu, Jean Dubois et al., Dictionnaire de linguistique, Paris, 1973; Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. Herausgegeben von Rudi Conrad, Leipzig, 1988; Dizionario di linguistica. Direzione Gian Luigi Beccaria, Torino, 1994.

Angela Bidu-Vranceanu, Cristina Calarasu, Liliana Ionescu-Ruxandoiu, Mihaela Mancas, Gabriela Pana Dindelegan, Dictionar general de stiinte. Stiinte ale limbii, Bucuresti, 1997; editia a II-a, sub titlul Dictionar de stiinte ale limbii, Bucuresti, 2001.

DSL, 2001, p. 180.

Ibidem.

DEX. Dictionarul explicativ al limbii romane, editia a II-a, Bucuresti, 1996, s. v. dinamic, -a.

Normele limbii literare in gramaticile romanesti, Bucuresti, 1979.

Vezi Enciclopedia limbii romane. Coordonator Marius Sala, Bucuresti, 2001, s. v. actuala, limba ~.

Vezi acum Sextil Puscariu, Cercetari si studii, Bucuresti, 1974, p. 404-415.

Iasi, 1943; editia a II-a, Bucuresti, 1948.

Bucuresti, 1956.

Observatii asupra pronuntarii limbii romane, in SCL XII, 1961, 3, p. 293-304.

Bucuresti, 1932, cu multe editii ulterioare.

Bucuresti, [vol. I], 1987; vol. II, 1988.

XXII, nr. 7, 10, 13, 19, 28, 35, 41; XXIII, nr. 47; XXIV, nr. 10.

LL 1975, 2, p. 393-397.

Bucuresti, 1975.

Vezi Mioara Avram, Unificarea limbii noastre literare si cultivarea limbii in Romania interbelica, in LR XLVII, 1998, 5-6, p. 293-303.

Dictionaru limbii romanesti, Iasi, 1939.

Bucuresti, 1970.

Bucuresti, 1972.

Vasile Breban (coordonator), Maria Bojan, Elena Comsulea, Doina Negomireanu, Valentina Serban, Sabina Teius, Bucuresti, 1973.

Bucuresti, 1986; editia a II-a, 1997; editia a III-a, 2001.

Bucuresti, 1987.

Dinamica limbii romane literare. Vocabular. Sintaxa. Stil, Bucuresti, 1976.

Bucuresti, 1982.

Bucuresti, 1988.

Vezi, de exemplu, Ioana Vintila-Radulescu, Pentru o noua editie a Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane (DOOM), in Actele Colocviului Catedrei de limba romana, 22-23 noiembrie 2001. Perspective actuale in studiul limbii romane, Bucuresti, 2002, p. 261-271.

Cluj-Napoca, 1995.

Bucuresti, 2001.

Aparute la Timisoara: Anglicisme in limba romana, 1996; Romanian words of English origin, 1997; Adaptation of the English element in Romanian, 1997.

Anglicismele in limba romana actuala, Bucuresti, 1997.

Bucuresti, 1993.

Bucuresti, 1997.

Vezi, de exemplu, Dictionar de cuvinte recente 90 si Dictionar de cuvinte recente. D. C. R.-93, ambele volume publicate, la Bucuresti, in 1999.

Bucuresti, 2001.

Bucuresti, 1990; editia a II-a, Chisinau, 1997.

Bucuresti, 1995.

Vol. I, Bucuresti, 1999.

Cluj-Napoca, 1994; editia a II-a, 1998.

Versiune noua, Bucuresti, 2000.

Vezi nota 23.

"Buletin CNA" nr. 24, septembrie 2002.

Un sufix la moda in mass-media: -ita si corespondentele sale, in SCL L, 1999, 1, p. 85-99.

Corpus de romana vorbita (CORV). Esantioane, Bucuressti, 2002.

Vezi Mioara Avram, Noutati reale si noutati aparente in vocabularul romanesc actual, in LL 1998, 1, p. 31-35.

Vezi Mioara Avram, Reactii ortografice, in LR XXXIX, 1990, 3, p. 186-190.

Étude sur la dérivation suffixale en Français moderne et contemporain. Essai d'interprétation des mouvements observés dans le domaine de la morphologie des mots construits, Paris, 1962.

Vezi Mioara Avram, "Stricarea limbii" in zilele noastre, in "Dilema" VIII, 2000, nr. 393, p. 6; Suferintele limbii romane actuale, in "Esential" 2002, nr. 1, p. 26-27.

In "Observator cultural".

Vezi, de exemplu, Rumiana Liutakova, Trasaturi specifice ale imprumuturilor englezesti din limbile romana si bulgara, in SCL XLIV, 1993, 2, p. 151-161.

CONSIDÉRATIONS SUR LA DYNAMIQUE DE LA LANGUE

ET SUR SON ÉTUDE EN ROUMAIN ACTUEL

Résumé

L'auteur discute d'abord le sens du substantif dynamique et son statut en tant que terme linguistique, en soutenant qu'il ne s'agit pas d'un terme proprement dit, mais d'une utilisation métaphorique qui avec un sens dénotatif du mot est superflue (on dipose déjà de évolution et variation) et qui est justifiée seulement lorsqu'on attribue à dynamique un sens connotatif ("éfervescence, développement explosif").

Dans la deuxième section de la communication l'auteur passe en revue les travaux se rapportant à la dynamique du roumain actuel, au sens large (de 1918 à nos jours) et au sens strict (après 1989). On y ajoute quelques considérations d'ordre méthodologique concernant la distinction entre nouveautés réelles et nouveautés apparentes, ainsi que l'utilité des évaluations quantitatives et de la comparaison avec d'autres langues européennes, dans le cas de phénomènes internationaux.

Consideratii asupra dinamicii limbii si asupra studierii ei in romana actuala

MIOARA AVRAM

Institutul de Lingvistica

"Iorgu Iordan - Al. Rosetti", Bucuresti

Mult folosit in ultimele decenii, chiar in titlul unor lucrari de specialitate¹, substantivul dinamica referitor la fapte de limba, prezent si in denumirea manifestarii care ne reuneste, este mai curind o figura de stil - realizata prin adoptarea unui termen cu originea in fizica si in tehnica (mecanica) - si nu un termen propriu-zis lingvistic, ceea ce explica si absenta lui din cele mai multe dictionare de terminologie a stiintei noastre² (o exceptie notabila: Dictionarul de stiinte ale limbii³ alcatuit de membre ale catedrei-gazda).

Definita ca "variatie a unei limbi atit in diacronie, deci in evolutia ei de la o etapa istorica la alta, cit si in sincronie, adica in manifestarile ei sincronic diversificate"⁴, dinamica limbii este un concept supraordonat celor de evolutie/schimbare si de varietate/diversitate (in DSL se spune: "Conceptul este mai cuprinzator si mai complex decit conceptele i n r u d i t e [spatiat de mine - M. A.]: evolutie a limbii si variatie lingvistica"⁵; "inrudirea" este fie subordonare, fie coincidenta partiala). In aceasta acceptie, care se doreste a fi denotativa, nu cred ca este nevoie de un termen/concept supraordonat celor mentionate, care sa exprime ideea generala de "miscare" produsa in limba, desi acceptia avuta in vedere este cea mai apropiata de cea originara, dinamica fiind "parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor"⁶. Dupa parerea mea, substantivul dinamica a facut cariera in lingvistica si in alte stiinte umane pornind de la sensul din limba comuna (notat sub II 3^o in DEX) "dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare", sens strins legat de cel curent al adjectivului dinamic: "plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid"; el poate fi util ca termen conotativ, cu aprecieri de ordin calitativ si cantitativ, care prezinta miscarea (schimbarea in timp sau diversificarea) ca avind un ritm intens, rapid, o mare amploare. Altfel spus, dinamica (limbii) ar desemna ceea ce, cu metafore care evoca fie rapiditatea, vizibilitatea si elanul, fie acumularea cantitativa din alte domenii, se denumeste prin zbucium, framintare, efervescenta, febrilitate, agitatie, spectaculozitate sau boom, respectiv avalansa, explozie, invazie, inflatie, in timp ce pentru ierarhizarea variantelor se folosesc termeni cu un continut care include, mai mult sau mai putin, ideea de agresivitate, de la concurenta si confruntare la lupta pentru suprematie. De altfel, din practica, se constata ca "termenul" dinamica este utilizat in descrierea anumitor perioade dinamice, marcate de dinamism, cum este cea actuala (in sens restrins) si in special a compartimentului celui mai pasibil de schimbari spectaculoase: vocabularul.

Raportarea celor doua aspecte functionale ale dinamicii - in plan vertical si orizontal - la diacronie si sincronie trebuie nuantata. Pentru diacronie este intr-adevar specifica miscarea pe verticala, schimbarea de la o etapa/faza la alta. Pentru sincronie trebuie precizat mai intii ce se intelege prin aceasta: in sectiuni strict sincronice, care reprezinta limba la un moment dat, dinamica se manifesta in plan orizontal, in varietate, dar daca se considera sincronie situatia limbii dintr-o perioada, mai mica sau mai mare, mergind pina la un secol, sint inerente manifestarile dinamicii in plan vertical, evolutiv;

oricum, perspectiva diacronica intervine in studierea varietatii sincronice atunci cind se disting inovatiile de elementele conservatoare.

In studierea dinamicii limbii sint fundamentale doua distinctii: a. intre uz si norma si b. intre individual si colectiv; fundamentala este si regula unitatii stilistice, adica urmarirea faptelor de limba din acelasi registru/nivel.

a. In ce priveste distinctia intre uz si norma, se stie ca uzul este mult mai dinamic - mobil si variat - decit norma, care se schimba lent in timp si admite mai putine variante. Dinamica normei se studiaza prin examinarea indicatiilor explicite din diverse lucrari normative (gramatici, dictionare, indreptare ortografice si ortoepice); in masura in care se ia in considerare si aplicarea lor in textul lucrarilor respective - cum a procedat Mariana Costinescu⁷ in studierea principalelor gramatici romanesti dintre 1780 si 1963 - se trece, de fapt, de la dinamica normei la dinamica uzului normatorilor, operatia de confruntare a teoriei cu practica fiind bine venita pentru evaluarea eficientei celei dintii. In studierea dinamicii normei este esentiala distinctia intre norma oficializata si diverse propuneri normative "de autor" exprimate in diverse perioade. Desi, cum am spus, norma este, prin definitie, mai putin dinamica, avind caracter stabil si unitar, activitatea de normare poate cunoaste perioade mai dinamice sau mai putin dinamice: o perioada dinamica a existat, mai ales in domeniul special al propunerilor de sisteme ortografice, in secolul al XIX-lea, cu deosebire in prima lui jumatate, cind contemporanii vorbeau de o "febra" ortografica sau chiar in general lingvistica; mutatis mutandis, o dinamica in domeniul ortografiei s-a manifestat prin discutiile din anii 1950-1952 si, mai de curind, prin cele din anii 1991-1993, reactualizate recent in dezbaterea din "Romania literara".

b. Dinamica uzului individual poate fi urmarita pe orizontala in variantele ocurente in idiolectul unui vorbitor/scriitor, iar pe verticala in transformarea in timp a unui idiolect, reflectata, de exemplu, in editiile diferite ale unei scrieri (e cazul celebru al unor C. Negruzzi sau Gr. Alexandrescu). Dinamica uzului individual (a idiolectului cuiva) poate fi convergenta sau divergenta in raport cu dinamica uzului colectiv sau/si a normei. Un exemplu de divergenta ofera modificarile operate de Heliade Radulescu la reeditarea operelor de tinerete in perioada sa italienizanta. Si in ce priveste normarea exista normatori individuali izolati fata de tendintele obiective ale limbii.

Trecind la dinamica limbii romane actuale, este necesar sa se precizeze conceptul de romana actuala, perioada acesteia, care este inteleasa in cel putin doua feluri⁸: intr-un sens mai larg, sinonim cu limba contemporana, si in unul restrins, ca subdiviziune a romanei contemporane. In sens larg limba romana actuala coincide cu secolul al XX-lea, eventual cu incepere de la Unirea din 1918. In sens restrins ea incepe cu anul 1990, coincizind cu perioada de "tranzitie" (de la socialism la capitalism si de la totalitarism la democratie), iar intr-un sens foarte strict ar insemna limba din anul in curs, 2002.

Pentru dinamica limbii romane in sens larg dispunem de material referitor la citeva sectiuni/"felii" relativ strict sincronice: la nivel dialectal materialul obtinut pe teren prin anchetele pentru ALR si NALR, la nivelul limbii literare raspunsurile celor trei scriitori chestionati de Sever Pop pentru ALR I (M. Sadoveanu, I. Al. Bratescu-Voinesti si I. Agirbiceanu) - raspunsuri, din pacate, nevalorificate inca (prin anii '50 a existat la catedra organizatoare a sesiunii de azi o teza de licenta cu acest subiect, a actualei scriitoare Elena Gromov) -, precum si raspunsurile celor 5 intelectuali (2 dintre aceiasi scriitori + I. A. Radulescu-Pogoneanu, C. Marinescu si P. Grimm) chestionati de Sextil Puscariu, care au constituit baza documentara a studiului Rostiri si forme sovaitoare publicat de lingvistul clujean in 1936⁹, materialul notat de Iorgu Iordan in Limba romana actuala. O gramatica a "greselilor"¹⁰ din deceniul 1933-1942 (cu adaosuri pina in 1947 in editia a doua si pina in 1956 in Limba romana contemporana¹¹) si raspunsurile la

ancheta exclusiv fonetica realizata de Valeriu Suteu¹². La toate acestea se adauga faptele inregistrate in lucrari normative ca Indreptar si vocabular ortografic de Sextil Puscariu si Teodor A. Naum¹³ sau in lucrari corective cum sint contributiile publicistice interbelice ale lui Al. Graur reunite in volumele Putina gramatica¹⁴. Toate aceste descrieri ale dinamicii pe orizontala ofera in acelasi timp o baza pentru studierea diacronica a dinamicii pe verticala prin compararea cu situatia din etape ulterioare. Un asemenea studiu a intreprins in anii 1989-1991, intr-un serial din "Romania literaraa"¹⁵, Stefan Badea, care a confruntat recomandarile lui Iorgu Iordan din Limba romana actuala cu indicatiile normative in vigoare din lucrarile academice. Eu insami am facut o confruntare a limbii practicate de Iorgu Iordan la distanta de trei decenii, relevind, in recenzia¹⁶ pe care am facut-o la "editia definitiva" a Stilisticii limbii romane¹⁷, diverse modificari de exprimare fata de editia princeps; mentionez ca profesorului meu i-a placut recenzia si mi-a marturisit ca nu-si daduse seama de cantitatea actualizarilor lingvistice pe care le operase.

Limba romana actuala in sens larg a cunoscut perioade diferite din punctul de vedere al dinamicii (in uz si in norma). Primul deceniu de dupa 1918 a fost caracterizat printr-un uz neunitar, ca efect al diversitatii si framintarilor produse de Unire (s-a vorbit in acea perioada de "romaneasca de dupa razboi"), dar treptat lucrurile s-au asezat, la aceasta contribuind atit influenta reformei ortografice din 1932, cit si actiunile de cultivare a limbii ale unor lingvisti cu autoritate recunoscuta¹⁸, desi au existat si incercari de normare divergenta (August Scriban¹⁹). Perioada regimului comunist s-a caracterizat printr-o puternica impunere a normei stabilite in lucrarile academice din anii '50; norma a cunoscut putina variatie (modificari in 1965 si 1982). Dinamica uzului a fost ascunsa in buna parte in aceasta perioada de controlul redactional institutionalizat, astfel incit textele tiparite nu reflecta totdeauna limba manuscrisului original, inducind imaginea unei unitati/uniformitati si imobilitati mai mari decit in realitate. Cu toate acestea, unele aspecte ale dinamicii uzului din aceasta perioada au fost surprinse in diverse lucrari de descriere sau/si de cultivare a limbii, mai ales pe baza faptelor recoltate din presa: alaturi de numeroase articole din publicatii de specialitate sau de cultura pot fi mentionate citeva carti: Cum scriem. Cum pronuntam corect. Norme si exercitii de Fulvia Ciobanu si Lidia Sfirlea²⁰, Corectitudine si greseala. (Limba romana de azi) de Valeria Gutu Romalo²¹, Limba romana corecta. Probleme de ortografie, gramatica, lexic de o echipa clujeana²², Gramatica pentru toti²³ si Probleme ale exprimarii corecte²⁴ de Mioara Avram si mai multe volume publicate de N. Mihaescu (unul dintre ele avind in titlu cuvintul dinamica²⁵); la acestea se adauga unele lucrari referitoare la cultivarea limbii in invatamint. In sectorul special al vocabularului dinamica perioadei respective a fost surprinsa in Dictionar de cuvinte recente de Florica Dimitrescu²⁶ si in Supliment la Dictionarul explicativ al limbii romane. DEX-S²⁷.

Perioada strict actuala, de dupa 1989, se caracterizeaza printr-o dinamica a uzului iesita din comun, pe fondul unei libertati vecine cu anarhia, si prin tendinte de contestare si modificare a normei²⁸. Dinamica uzului din ultima perioada a fost studiata mai ales in sectorul vocabularului. Aspecte diverse si priviri de ansamblu se gasesc in cartea Floricai Dimitrescu Dinamica lexicului romanesc - ieri si azi²⁹ si in cea a Adrianei Stoichitoiu-Ichim Vocabularul limbii romane actuale. Dinamica, influente, creativitate³⁰. Ca aspecte speciale s-au studiat imprumuturile noi, in particular anglicismele (cartile Georgetei Ciobanu³¹, brosura Mioarei Avram³², articolele Adrianei Stoichitoiu-Ichim, colaborarea la proiecte multinationale), formarea de cuvinte noi, respectiv productivitatea unor formanti si a unor baze (articole si comunicari de Mioara Avram, Florica Dimitrescu, Th. Hristea, Irina Preda, Adriana Stoichitoiu-Ichim), si transferul semantic de la un stil

functional la altul (contributiile Angelei Bidu-Vranceanu si ale Rodicai Zafiu). Lexicografic imbogatirea limbii romane a fost inregistrata, mai prompt decit in alte perioade, in lucrarea lui Dorin N. Uritescu De la chioscari la vesternizare. Mic dictionar de termeni actuali³³, in editia a doua a Dictionarului de cuvinte recente³⁴ de Florica Dimitrescu si in foarte putin cunoscutele - din cauza tirajului mic si a difuzarii nesatisfacatoare - dictionare anuale ale Mariei Dumitrescu³⁵.

Dinamica uzului actual sub aspect stilistic a fost surprinsa in special de Rodica Zafiu, in cartea sa Diversitate stilistica in romana actuala³⁶.

Cu privire la dinamica uzului in fonetica, scriere si gramatica exista contributii mai putine si, in general, de mai mici dimensiuni. Mentionez in mod special urmatoarele carti: Mioara Avram, Ortografie pentru toti - 30 de dificultati³⁷; Dorin N. Uritescu, Noutati in ortografie. Corectitudine si greseala³⁸ si Greseli de exprimare³⁹; G. Gruita, Gramatica normativa. 77 de intrebari, 77 de raspunsuri⁴⁰.

Acest sumar tablou al studiilor despre perioada actuala in sens restrins nu ar fi complet daca nu ar cuprinde editia a doua a cartii Valeriei Gutu Romalo Corectitudine si greseala⁴¹ (care, in adaosurile sale, confirma existenta unor fapte semnalate in editia anterioara si inregistreaza altele noi) si noile editii ale Gramaticii pentru toti de Mioara Avram⁴².

O prezentare generala a dinamicii uzului din emisiunile audiovizuale se gaseste in dosarul Consiliului National al Audiovizualului publicat sub titlul Folosirea limbii romane in programele de radio si de televiziune⁴³, care contine materialele dezbaterii organizate in iunie a. c. pe marginea rezultatelor obtinute prin monitorizarea principalelor posturi nationale.

In cadrul perioadei actuale in sens restrins cred ca se poate constata deja o oarecare scadere a dinamicii. Cel putin in materie de vocabular, in primii ani de dupa decembrie 1989 aproape orice pagina de ziar furniza cuvinte noi (imprumutate sau formatii interne), in timp ce acum recolta de noutati e mult mai saraca si mai rara, fara a fi nula.

Citeva precizari si comentarii de ordin metodologic.

Dinamica uzului se studiaza fie pe texte - scrise sau orale -, fie prin anchete cu un chestionar anume. Studierea textelor ofera avantajul conditiilor naturale de functionare a limbii, dar si dezavantajul de a nu se recolta totdeauna fapte direct comparabile (aceeasi forma flexionara, de exemplu). Anchetele raspund dezideratului de a oferi material comparabil, dar au dezavantajul conditiilor artificiale, care pot falsifica realitatea; in mod special sint de evitat anchetele cu informatori filologi, care se simt datori sa raspunda cum stiu ca ar trebui spus, nu cum obisnuiesc sa spuna. Foarte important este si felul cum se pune intrebarea pentru a se obtine un raspuns fiabil, neinfluentat de sugestia anchetatorului; in aceasta privinta cercetatorii limbii actuale ar avea de invatat din experienta dialectologilor.

Constatarile lingvistilor sint adesea mai mult sau mai putin impresioniste, bazate pe fapte recoltate aleatoriu. Idealul este ca documentarea faptica sa fie bogata si cuantificabila, sustinuta de date statistice. Convingatoare sint diferentele cantitative semnificative (intr-un articol recent⁴⁴ am demonstrat productivitatea sufixului -ita folosit cu valoare expresiva citind peste 80 de formatii actuale, fata de 4 semnalate de Iorgu Iordan si de Ana Canarache). Relevante date statistice asupra ocurentelor unor variante, cuvinte sau expresii ofera Rodica Zafiu, in diverse articole din "Romania literara", in special in contributiile sale care analizeaza cimpul nou de folosire a limbii romane pe Internet.

Dinamica uzului la nivelul limbii romane vorbite "informale" este practic nestudiata. S-au facut progrese remarcabile in ce priveste inregistrarea unor asemenea

texte (pretiosul corpus publicat de Laurentia Dascalu-Jinga⁴⁵), dar acestea au fost exploatate mai mult sub aspectul teoriei generale, pentru degajarea trasaturilor de oralitate, decit sub aspectul dinamicii.

Dupa inregistrarea faptelor de limba, in evaluarea lor ca inovatii este necesara comparatia cu perioadele anterioare celei actuale in sens restrins. Am folosit pluralul perioadele si nu singularul perioada, pentru ca specificul social-politic partial retro al perioadei de tranzitie face ca unele noutati lingvistice sa fie doar aparente⁴⁶, reprezentind noutati directe numai fata de perioada comunista, dar fiind de fapt reactivari ale unor elemente care au avut curs in perioada interbelica. Aceasta se vede cel mai clar in vocabular (si nu doar in cel social-politic, ci si in cel monden sau sportiv), dar nu numai in el (vezi, de exemplu, folosirea initialelor minuscule pentru nume proprii de persoane si institutii detestate⁴⁷). Dinamica pe verticala nu este deci numai ascendenta, ci si cu reveniri/intoarceri. In acelasi timp dinamica nu consta numai in adaosuri/ acumulari, ci si in renuntari/eliminari; din pacate noi nu dispunem pentru limba romana de reeditari periodice ale unor dictionare generale de dimensiuni medii a caror lista de cuvinte sa fie revizuita mereu conform unor criterii stabile, pentru a se putea face studii comparative si pe baza eliminarilor din dictionar, cum a facut pentru limba franceza Jean Dubois⁴⁸ in legatura cu derivatele sufixale incluse in diverse editii ale dictionarului Larousse. Pe de alta parte, unele inovatii nu sint absolute, ci relative, avindu-si inceputul in perioada precedenta. Citeva dintre anglicismele aduse in discutie in legatura cu controversata lege Pruteanu figureaza in DEX dinainte de 1989 (hamburger, hot-dog, ketchup), iar team si goal-keeper fusesera semnalate de Al. Graur din presa interbelica. Existenta comuna nu inseamna insa totdeauna si acelasi statut; aici isi spun cuvintul deosebirile de raspindire si de frecventa.

Starea limbii romane din perioada actuala in sens restrins este considerata de multi contemporani alarmanta si descrisa in termeni dintre cei mai negativi cu putinta. Mi-am exprimat si cu alte prilejuri⁴⁹ parerea ca etichetele de genul stricare/uritire sint nejustificate si lamentarile aferente exagerate. Avem a face cu o perioada marcata de dinamica - asa cum au fost si alte perioade in istoria limbii romane moderne -, iar dinamica inseamna viata intensa si creativitate. Ingrijorarile actuale se explica prin transparenta mai mare decit in trecut a dinamicii. Chiar daca are si manifestari nedorite, dinamica limbii, ca fenomen natural obiectiv, nu poate fi strinsa in chingile unor reglementari de ordin legislativ-administrativ; imi face placere sa remarc ca primele reactii ferme la o asemenea initiativa legislativa au apartinut, inca de acum un an⁵⁰, unor membre ale catedrei-gazda (Andra Serbanescu si Rodica Zafiu), iar in protestele actuale, formulate in general in nume individual, comunicatul Facultatii de Litere reprezinta singura luare de pozitie din partea unei institutii de specialitate.

In conditiile globalizarii pe diverse planuri, prezinta interes sa se compare dinamica limbii romane actuale cu aceea a altor limbi europene, in special cu aceea a limbilor est-europene, din tari cu aceleasi procese social-politice de tranzitie. Asemenea comparatii s-au facut cu privire la anglicisme⁵¹ si, mai putin, cu privire la productivitatea unor formanti internationali sau a unor tipuri de baze.

Cu diversele ei aspecte, cu suisurile si coborisurile ei, dinamica limbii constituie o tema generoasa si fascinanta nu numai pentru sesiunea de fata, ci si pentru numeroase cercetari, permitind surprinderea pe viu a modului de functionare a limbii.

NOTE:

Dintre lucrarile straine vezi, de exemplu, André Martinet, Fonction et dynamique des langues, Paris, 1989, iar dintre cele romanesti B. Cazacu, Despre dinamica limitelor dialectale, in "Fonetica si dialectologie" V, 1963, p. 27-39 (articol republicat in Studii de dialectologie romana, Bucuresti, 1966, p. 73-90) si Gabriela Pana Dindelegan, Aspecte ale dinamicii sistemului morfologic verbal (perioada de dupa 1880), Bucuresti, 1987.

Vezi, de exemplu, Jean Dubois et al., Dictionnaire de linguistique, Paris, 1973; Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. Herausgegeben von Rudi Conrad, Leipzig, 1988; Dizionario di linguistica. Direzione Gian Luigi Beccaria, Torino, 1994.

Angela Bidu-Vranceanu, Cristina Calarasu, Liliana Ionescu-Ruxandoiu, Mihaela Mancas, Gabriela Pana Dindelegan, Dictionar general de stiinte. Stiinte ale limbii, Bucuresti, 1997; editia a II-a, sub titlul Dictionar de stiinte ale limbii, Bucuresti, 2001.

DSL, 2001, p. 180.

Ibidem.

DEX. Dictionarul explicativ al limbii romane, editia a II-a, Bucuresti, 1996, s. v. dinamic, -a.

Normele limbii literare in gramaticile romanesti, Bucuresti, 1979.

Vezi Enciclopedia limbii romane. Coordonator Marius Sala, Bucuresti, 2001, s. v. actuala, limba ~.

Vezi acum Sextil Puscariu, Cercetari si studii, Bucuresti, 1974, p. 404-415.

Iasi, 1943; editia a II-a, Bucuresti, 1948.

Bucuresti, 1956.

Observatii asupra pronuntarii limbii romane, in SCL XII, 1961, 3, p. 293-304.

Bucuresti, 1932, cu multe editii ulterioare.

Bucuresti, [vol. I], 1987; vol. II, 1988.

XXII, nr. 7, 10, 13, 19, 28, 35, 41; XXIII, nr. 47; XXIV, nr. 10.

LL 1975, 2, p. 393-397.

Bucuresti, 1975.

Vezi Mioara Avram, Unificarea limbii noastre literare si cultivarea limbii in Romania interbelica, in LR XLVII, 1998, 5-6, p. 293-303.

Dictionaru limbii romanesti, Iasi, 1939.

Bucuresti, 1970.

Bucuresti, 1972.

Vasile Breban (coordonator), Maria Bojan, Elena Comsulea, Doina Negomireanu, Valentina Serban, Sabina Teius, Bucuresti, 1973.

Bucuresti, 1986; editia a II-a, 1997; editia a III-a, 2001.

Bucuresti, 1987.

Dinamica limbii romane literare. Vocabular. Sintaxa. Stil, Bucuresti, 1976.

Bucuresti, 1982.

Bucuresti, 1988.

Vezi, de exemplu, Ioana Vintila-Radulescu, Pentru o noua editie a Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane (DOOM), in Actele Colocviului Catedrei de limba romana, 22-23 noiembrie 2001. Perspective actuale in studiul limbii romane, Bucuresti, 2002, p. 261-271.

Cluj-Napoca, 1995.

Bucuresti, 2001.

Aparute la Timisoara: Anglicisme in limba romana, 1996; Romanian words of English origin, 1997; Adaptation of the English element in Romanian, 1997.

Anglicismele in limba romana actuala, Bucuresti, 1997.

Bucuresti, 1993.

Bucuresti, 1997.

Vezi, de exemplu, Dictionar de cuvinte recente 90 si Dictionar de cuvinte recente. D. C. R.-93, ambele volume publicate, la Bucuresti, in 1999.

Bucuresti, 2001.

Bucuresti, 1990; editia a II-a, Chisinau, 1997.

Bucuresti, 1995.

Vol. I, Bucuresti, 1999.

Cluj-Napoca, 1994; editia a II-a, 1998.

Versiune noua, Bucuresti, 2000.

Vezi nota 23.

"Buletin CNA" nr. 24, septembrie 2002.

Un sufix la moda in mass-media: -ita si corespondentele sale, in SCL L, 1999, 1, p. 85-99.

Corpus de romana vorbita (CORV). Esantioane, Bucuressti, 2002.

Vezi Mioara Avram, Noutati reale si noutati aparente in vocabularul romanesc actual, in LL 1998, 1, p. 31-35.

Vezi Mioara Avram, Reactii ortografice, in LR XXXIX, 1990, 3, p. 186-190.

Étude sur la dérivation suffixale en Français moderne et contemporain. Essai d'interprétation des mouvements observés dans le domaine de la morphologie des mots construits, Paris, 1962.

Vezi Mioara Avram, "Stricarea limbii" in zilele noastre, in "Dilema" VIII, 2000, nr. 393, p. 6; Suferintele limbii romane actuale, in "Esential" 2002, nr. 1, p. 26-27.

In "Observator cultural".

Vezi, de exemplu, Rumiana Liutakova, Trasaturi specifice ale imprumuturilor englezesti din limbile romana si bulgara, in SCL XLIV, 1993, 2, p. 151-161.

CONSIDÉRATIONS SUR LA DYNAMIQUE DE LA LANGUE

ET SUR SON ÉTUDE EN ROUMAIN ACTUEL

Résumé

L'auteur discute d'abord le sens du substantif dynamique et son statut en tant que terme linguistique, en soutenant qu'il ne s'agit pas d'un terme proprement dit, mais d'une utilisation métaphorique qui avec un sens dénotatif du mot est superflue (on dipose déjà de évolution et variation) et qui est justifiée seulement lorsqu'on attribue à dynamique un sens connotatif ("éfervescence, développement explosif").

Dans la deuxième section de la communication l'auteur passe en revue les travaux se rapportant à la dynamique du roumain actuel, au sens large (de 1918 à nos jours) et au sens strict (après 1989). On y ajoute quelques considérations d'ordre méthodologique concernant la distinction entre nouveautés réelles et nouveautés apparentes, ainsi que l'utilité des évaluations quantitatives et de la comparaison avec d'autres langues européennes, dans le cas de phénomènes internationaux.