Floarea de sub zapada de eugenia zaimu

FLOAREA DE SUB ZAPADA

de Eugenia Zaimu

Sub stratul alb de zapada din gradina caminului dormea adanc, cu petalele stranse, o floare gingasa de primavara. Toata iarna statuse in pamant ghemuita ca un pitic si dormise.Uneori visa ca a iesit soarele si ca zapada se scurge pe langa ea in adancuri, murmurand un cantec de despartire ; dar cand visul lua sfarsit, ghiocelul simtea in jur aceeasi raceala de gheata, care il lipea de pamant, strivindu-i petalele.

Intr-o dimineata floarea se trezi : parca stratul de zapada se facuse mai usor si mai luminos . .

Si, pe neasteptate, o raza de soare i-a mangaiat petalele :

Buna dimineata, ghiocelule.Te-ai trezit ?

M-am trezit, raza buna ! . .Nu mai pleca, ramai cu mine!

Si raza a ramas. L-a incalzit mai intai dintr-o parte, pe urma i-a mangaiat crestetul, apoi a coborat de cealalta parte. Floarea se rasfata sub alintarea ei si de bucurie isi intindea petalele catifelate, stralucind parca.

Seara raza de soare clipi de cateva ori in semn de bun ramas ; negura se strecura tiptil printe copaci si ghiocelul visa . Visa un greiere si o gargaria.

A doua zi dimineata raza veni din nou ; veni si un vant de primavara, vesel si mangaios. Si floarea crescu cu un deget deasupra pamantului.

Pe dambul de alaturi un bulgare mare de zapada privea posomorat ;

- Ia te uita ! De unde a mai rasarit si prizaritul asta ?

Si cand vantul batu mai tare, bulgarele se clinti din loc si se rostogoli, intai mai incet, apoi din ce in ce mai repede, pana acoperi floarea cea plapanda.

- Bulgare de zapada, planse ghiocelul, ma dor petalele si tulpina. Du-te, rogu-te, ceva mai incolo ! .

Dar bulgarele ramase pe loc.

Raza de soare auzi plansul ghiocelului si tremurand de mila alerga la fereastra grupei mici : copiii modelau din plastilina flori, si raza nu se indura sa-i scaota afara. Se duse la grupa mijlocie, dar aici copiii invatau un cantec atat de frumos, si glasurile lor limpezi rasunau ca niste clopotei de argint, incat raza mangaie doar pervazul si pleca mai departe.

Tocmai atunci iesira in curte copiii din grupa mare :

- Hai sa ne batem cu zapada, spuse Danut, ca maine o topeste soarele.

- Hai!

,,De nu m-ar lua tocmai pe mine!'' gandi cu frica bulgarele si se lasa cu toata greutatea asupra florii.

Dar raza de soare il invalui pe data in mii si mii de sclipiri., si Danut il vazu. Vazu si marginea strivita a unei petale gingase.

Veniti repede, copii ! . .O floare ! O floare !

Copiii se adunara intr-o clipa.

Biata floare, stiga o fetita cu obrajii catifelati ca petalele de sub zapada. E strivita !

Si se sfatuira intre ei. Unul spunea ca ar fi mai bine sa ia floarea de acolo si s-o rasadeasca in alt loc ; altul ca mai bine sa ia floarea de acolo si s-o puna intr-o glastra.

Fetita cu obrajii catifelati avea insa acasa o multime de flori si ii invata ce sa faca. Indata unul aduse un capat de crenguta, altul o sfoara si un foarfece. Dupa putina vreme ghiocelul, legat si sprijinit de crenguta, zambea in soare intinzandu-si tulpina verde.Poate ca le multumea copiilor . Dar copiii nu-i auzira multumirile pentru ca nu pricepeau graiul florilor.Zambeau insa fericiti, privindu-l, iar vantul de primavara trecea de la unul la altul, atingandu-le ca intr-o doara obrajii.