Emil
Botta, Marea
1. ,,frunze";
,,valuri"
2. Cratima folosita in constructia ,,nu-mi
da" are rolul de a marca elidarea vocalei ,,i" din forma pronominala ,,
imi'.
3. Am fost la mare. (substantiv)
Parcul acela este mare. (adjectiv)
4. teme/motive literare: marea, valuri, uitarea,
5. pronume si adjective pronominale la persoana I ("mi", "meu",
"ma"); verbe la persoana I ("nu stiu", "nu vreau", "sa uit")
6. In partea a doua a poeziei se remarca acumularea de negatii pentru
a sublinia necesitatea linistii si a uitarii la care aspira
eului liric. Astfel, prin utilizarea adverbelor negative ("nu", "nici" -
valoare adjectivala) ideea de singuratate si de intoarcere catre
sine este foarte bine evidentiata.
7. Prin intermediul metaforei cu valoare de simbol marea este
asociata cu imaginea padurii, stabilindu-se o analogie intre sunetul
produs de valurile "clocotitoare" si fosnetul frunzelor. Sintagma este folosita de doua ori pe parcursul textului, o data
la mijloc si o data in finalul poeziei, astfel fiind accentuata
asemanarea si realizandu-se o simetrie a textului.
8. Incipitul poeziei reprezinta trezirea din somnolenta a unor
forte interioare care pana acum parca nu s-au manifestat. Pentru
a marca gradatia ascendenta a agitatiei interioare sunt folosite
figuri de stil, precum epitetul in inversiune (,,clocotitoare
valuri''), metafora(,,digul pieptului meu''), dar si diferite tipuri de
imagini artistice vizuale sau auditive ("leganare de frunze", "valuri . loveau", "talazuri
cresteau"). Gradatia este marcata si de verbele folosite,
trecandu-se de la ,,se trezeau'' si ,,abia incepea'', la ,,loveau''
si ,,cresteau". Imperfectul, timp verbal care exprima o actiune
inceputa in trecut fara a se preciza momentul incheierii
acesteia, face trimitere la faptul ca odata ce au iesit din
starea de latenta fortele interioare nu mai pot fi
stavilite, continuand sa-si faca simtita
prezenta permanent.
9. Titlul este reprezentat de un substantiv articulat hotarat - marea -
care denumeste metafora centrala a textului,
,,marea padurii". Astfel, titlul sugereaza
asemanarea evidenta in perceptia eului liric dintre
freamatul padurii si clocotul marii, metafora amintita
fiind explicitata pe parcursul textului liric.
(Corina Angheloiu, 12 E; coord. prof. Luminita Paraipan)
