La Hanul lui Manjoala - povestire in rama

La Hanul lui Manjoala

Este o povestire in rama pentru ca accentul este pus pe ineditul intamplarilor. Straniul popas al unui calator la Hanul lui Manjoala. Spatiul in care se petrec evenimente ciudate, daca in comedie sau in schite Caragiale plaseaza actiunea in mediul citadin, acum drept cadrul spatial, lumea rurala, Hanul fiind spatiul predilect al desfasurarii actiunii. Este o poveste fantastica in care fantasticul este sugerat.

Titlul sugereaza locul in care se petrece actiunea.

Incipitul este "exabrupto" cititorul nefiindu-i prezentate evenimente anterioare cu rol introductiv. Povestirea incepe cu notarea gandurilor calatorului care se indreapta spre casa socrului sau dar se hotaraste sa se abata pe la Hanul lui Manjoala. Procedeul folosit pentru prezentarea gandurilor personajului este monologul interior.

Naratiunea continua cu prezentarea unor evenimente din trecut care sa justifice puterea necunoscuta a hangitei astfel cititorul este prevenit ca la han se petrec lucruri stranii. Absenta icoanelor este un semn al practicilor necurate.

Demonismul nu este prezentat in mod direct ci este sugerat. Dupa ce rataceste ore intregi in incercarea de a ajunge la viitorul socru, calatorul va realiza ca este cel mai aproape de Hanul lui Manjoala. Lumina aprinsa in odaie si patul pregatit in asteptarea musafirilor creeaza impresia ca hangita il astepta pe el cu cateva ore in urma. Explicatia ar putea fi una de ordin magic, vrajitoresc. Numai dupa interventia socrului sau si dialogul cu acesta l-au facut sa treaca peste si sa-si dea seama ca si acesta avusese aceiasi experienta.