MOTIVE ARHETIPALE IN VIATA SATULUI

MOTIVE ARHETIPALE IN VIATA SATULUI

I. Definitii:

"Numesc primordiala imaginea care are un caracter arhaic. Vorbesc de un caracter arhaic atunci cand imaginea prezinta o remarcabila concordanta cu motivele(le) mitologice cunoscute ( . ) Imaginea primordiala pe care am numit-o si "arhetip" este intotdeauna colectiva, adica este comuna cel putin unor intregi popoare sau epoci istorice".(C. G. Jung, "Tipuri psihologice")

"Arhetipurile inconstientului sunt corespondente, care pot fi dovedite in mod empiric, ale dogmelor religioase" (C. G. Jung, "Psihologie si alchimie")

"Numesc colective toate acele continuturi psihologice care particularizeaza nu un individ, ci mai multi indivizi concomitent, prin urmare o societate, un popor sau chiar intreaga umanitate."

"Alaturi de continuturile personale inconstiente exista altele care provin nu din achizitii personale, ci din posibilitatea transmisa ereditar a functionarii psihice in genere, anume din structura cerebrala mostenita. Acestea sunt conexiuni mitologice, motive si imagini care pot aparea oricand si oriunde, dincolo de orice migratie sau traditie istorica. Denumesc aceste continuturi inconstient colectiv."

"Dupa parerea mea, intuitia este o functie psihologica de baza. Este acea functie care mijloceste perceptii pe cale inconstienta. ( . ) Intuitia este un fel de intelegere instinctiva a oricaror feluri de continuturi. Intuitia este, alaturi de senzatie, o caracteristica a psihologiei infantile si primitive. Ea transmite copilului si primitivului perceptia imaginilor mitologice, treptele premergatoare ale ideilor." (C. G. Jung, "Tipuri psihologice ")

II. Arhetipurile sau imaginile primordiale sunt continuturi psihologice: motive, mituri, credinte etc., caracteristice unei colectivitati: societate, popor sau chiar intreaga umanitate. Ele formeaza inconstientul colectiv, o zestre ereditara mostenita in colectivitate. Decodificarea arhetipurilor este un proces dificil, care necesita o vasta cultura si cunostinte de istoria religiilor, dar, mai ales, o colectivitate de cercetat, despre care se cunosc informatii la modul exhaustiv, deci o colectivitate reala. La nivelul fictiv al literaturii, studiul arhetipurilor este conditionat de personalitatea scriitorului, de viziunea sa asupra lumii.

Pe de alta parte, imaginile primordiale sunt rezultatul unor cercetari relativ recente, abia asimilate de literatura, iar momentele premergatoare anului 1955, de elaborare a romanului "Morometii", nu il puteau pune pe Marin Preda in posesia unor astfel de cunostinte de psihologie. "Morometii" se intemeiaza pe filonul realist si tehnica teatrala, pe ideile de istorie, adevar, realitate, ajungand pana la prezentari minutioase, dar insuficiente scopului nostru. Neavand constiinta arhetipurilor, Preda nu avea cum sa le evidentieze. Desi presupun cercetari minutioase, mult mai greu, imposibil chiar este sa ocolesti, sa inlaturi arhetipurile, ele fiind inerente oricarui psihic, inclusiv lui Marin Preda, care nu este constient de ele. De aceea, chiar si in "Morometii", arhetipurile traiesc, cu remarca ca nu este vorba de inconstientul colectiv al taranilor din Silistea - Gumesti, colectivitate fictiva, ci de inconstientul colectiv al lui Marin Preda, transmis operei sale, in mod necesar. Uneori aceste motive arhetipale sunt mult rarefiate, ajungandu-se la notiuni accesibile de mit, motiv, eres.

Astfel, vorbind despre motivele arhetipale in viata satului, putem aminti (la un nivel inferior al intelegerii notiunii de arhetip) urmatoarele:

SOCIETATE MOROCANOASA

1 - satul insusi privit drept colectivitate, vorbeste de milenara organizare a oamenilor in haite, cete, ginti, triburi, asezari, orase etc.

- societatea taranilor in "Morometii" este una primitiva, instinctuala, animalica inca, in proces de domesticire, in sensul rationalului. Remarcam ferocitatea taranului, dur cu barbatul, nevasta sau copiii, textul fiind plin de imprecatii, interjectii, chiar cuvinte vulgare, iar dialogul avand ritm intens, porunci, exclamatii. Cel mai adesea este prezentata cearta, iar daca nu este cearta, cuvintele oricum raman muscatoare: "- Ia si mananca, ce vroiai sa ti-l torn in cap? zise mama suparata. Crezi ca mi-e mila de tine? Dar maine-poimaine iar te apuci sa zaci cu friguri si . sa mai stau atunci si de tine ca nu sunt satula de cate am in spinare . " Deschizand romanul la intamplare, citim cu siguranta despre cineva pus pe harta. Taranii din Silistea - Gumesti traiesc la modul inconstient, muncesc de dimineata pana seara, ca niste animale de povara fara sa obtina profit, ci doar supravietuirea. Ei muncesc in ritm biologic, continuu fara cartire, fara sa se intrebe de ce, singurul produs il reprezinta hrana zilnica. Au instinctul de conservare bine dezvoltat, ca la animale, sunt necivilizati de unde si duritatea lor, nu isi inteleg semenii, sunt intoleranti. Toate acestea vorbesc de o societate PRIMITIVA. Evoluati in cadrul satului si individualizati din colectivitate sunt Moromete si Tugurlan: "Alta data statea la poarta si a trecut cineva pe drum si i-a dat buna ziua. Tugurlan nu dadea nimanui buna ziua si nici nu raspundea cand i se dadea lui. Nu i-a raspuns nici acestuia, dar s-a pomenit intrebandu-se "Pentru ce imi da el mie buna ziua? El nu stie cine sunt eu si atunci de ce . Dar, la urma-urmei, cine sunt eu

Rezistenta de fiara a taranilor in general se inmoaie atunci cand sunt lasati singuri sau coplesiti de sentimentul dragostei, cu care nu stiu ce sa faca si care pare a-i dezarma (premiul lui Niculae). Tot de primitivismul societatii rurale in Silistea-Gumesti vorbesc imagini ca: familia lui Pisica, numeroasa ca iepurii, viciata sau instinctul matern fata de puiul jigarit - "capatanosul".

- situandu-ne in planul vietii in Silistea - Gumesti observam motive precum:

motivul familiei: familia Moromete dispusa circular si radiar in jurul capului familiei: Ilie Moromete (cina) si arborelui lumii, axis mundi: salcamul (salcamul);

muncile zilei sunt ritualice: dusul cu oile, cu caii, vinderea porumbului la munte, secerisul, treieratul, macinatul;

dansul: calus, hora, cu ritualul pregatirii pentru hora (Birica), adevarate dansuri de atragere a partenerului, premergatoare insuratorii. Nunta lui Birica este emblematica prin tratarea miresei ca prada, furtul ei si venerarea ei la temelia casei.

"Se aseza pe talpici, in locul unde se mai asezase cu 3 luni in urma, dar zadarnic, nu mai gasi in el linistea de atunci si nu putu sta locului"; concordanta dintre natura si sufletul omului; credinta Catrinei in vise, pe care i le marturiseste popei (Petre Provinceanu)

Cel mai elocvent moment pentru structura ritualica a taranilor il reprezinta inceputul partii a III-a, prezentarea secerisului, in general. Aici taranii raman neputinciosi in fata unor ritualuri agrare ce nu se explica. Imagini venind din panteism, campul cu grau este reprezentat prin intinderea lui, florile albastre de cicoare, vantul, ciocarlia, pitpalacul, barza, floarea galbena a spicelor, ierburile groase, care "patrund prin ochi inauntrul omului, il imprastie afara, il goleste de framantarile lui trudnice si apasatoare, pentru ca dupa aceea sa-l aduca la loc, intr-un fel nou." Ele "razbat cu putere din viata campiei si patrund inauntrul omului subjugandu-l." "El incearca sa prinda vraja." Aceasta este, de fapt, explicatia intelectualului M. Preda care se vede atras de vechile ritualuri agrare. Astfel, taranii ajung la o comuniune spirituala cu natura la momentul de cumpana al pargului, ei sunt neputinciosi subjugati de stihii, secerisul echivaland unei inclestari seculare.

Taranii din Silistea - Gumesti constituie o societate inconstienta traind dupa intuitie, care se pierde atunci cand se simte descoperita, care nu face fata sentimentelor. Este o lume stresata, morocanoasa, cu stangacia de emotie a animalelor. "El incearca sa prinda vraja, s-o pastreze cu sine mereu, si fiindca nu izbuteste loveste caii cu biciul si alearga posomorat spre locul lui de grau."

Concluzii:

Societatea fictiva din "Morometii" este primitiva, inconstienta, intuitiva, observata si reprezentata prin cativa piloni consacrati, ai spiritualitatii romanesti rurale: nunta, moartea, muncile agricole, biserica, jocul, portul popular. Aceste motive arhetipale sunt evidente, ele bucura si ritmeaza viata. Societatea este, de asemenea agrara, absorbita de muncile campului, subordonata arborelui comic, cu un cult al fecunditatii (samanta) si al femeii venerata, ca pe natura in poala Pamantului (Birica si Polina).

Marin Preda tanjeste dupa echilibrul vietii rurale dupa natura, este taran in sufletul sau, cu o personalitate saturata de constient. El este atras de inconstientul societatilor agrare primitive.

Intregul text se bazeaza foarte mult pe teorie si tehnica literara si nu realizeaza un contact direct cu realitatea. Pilonii vietii taranesti sunt nunta, hora etc., motive arhicunoscute. Tot ce se impune: 1. barbarismul agrar al societatii, 2. momentul venerarii Polinei de Birica, 3. cercetarea spicelor la seceris, moment sufocat de arta stiintifica.

PRIVITIVISM

MOROMETII

SAMANTA

AGRAR

FEMEIA