La curtea cuconului Vasile Creanga de
Mihai Eminescu - prezentare generala
Este foarte probabil ca La curte
cuconului Vasile Creanga sa fi fost o urmare a nuvelei Aur,
marire si amor, publicata in romanul lui George
Calinescu, intitulat "Adevarul literar si artistic", sub
titlul Boierimea de altadata. In aceasta nuvela,
insa, Eminescu se ocupa de copilaria aceluiasi erou, Iorgu.
Nuvela are la baza un elogiu al boierimii patriarhale, care este contrapus
vietii frivole, din care s-au nascut viitorii liberali. Numele de
Iorgu este imprumutat de fratele mai mare a lui Eminescu, boierul Vasile
Creanga fiind tocmai tatal sau. Gheorghe Eminovici este
caminarul, de la care preia unele note temperamentale si
caracterologice. Randurile nuvelei ne calauzesc in cadrul natural al
Ipotestilor, leaganul marific al marelui nostru poet. Toate acestea
dau dovada, ca Eminescu a vit sa se obiectiveze intr-un
"Bildungsroman" .
Pacea idilica a serii stapaneste tot romanul, astfel
realizadu-se echivalenta prozei cu poezia Seara pe deal,
acesta fiind strabatuta de acelasi sacru fior, in fata
planurilor natale. Curtea batranului Oleanu se afla chiar pe muchea
dealului, un boier patriarchal, care admira privelistea ce se intinde
in fata lui cu melancolie. Aceasta curte este locul natal al fiului
cuconului Vasile Creanga, Iorgu. Acesta este domnitorul unei curti cu
multi slujitori, cu rude si boieri scapatati, cu un
capelmaistru tigan, care este posesorul multor catece
batranesti, si din care nu lipsea nici "scriitorasul", care
la zile festive compunea "acrostihuri" si "fintosmosuri" pentru
lautari. Frumosul feminin o
intruchipeaza sotia cuconului, care este de o "blandete
rara". Prin ea recunoastem portretul Ralucai Eminovoci,
mama poetului. Acest "rai pamantesc" este locul, unde
copilareste Iorgu, ascultand povestile lui mos Miron,
pisacarul. Aceasta nuvela nu este altceva, decat un mijloc in
care Eminescu isi evoca propria copilarie. Dintre toate prozele
eminescine acesta este cea mai sociologica si evocativa.
