MOROMETII de Marin Preda - Volumul II - analiza

MOROMETII de Marin Preda - Volumul II

Volumul al doilea va fi publicat in anul 1967 la 12 ani diferenta, scriitorul neintentionand sa scrie si un al doilea volum.Primul fiind foarte apreciat, acesta va fi scris la cererea atat a publicului cat si a criticii care a considerat oportuna aparitia lui.

Acest lucru face ca discursul narativ sa fie mult mai complicat: el este mai discursiv, plin de abateri de la un fir epic clar, de digresiuni si fragmente retrospective, deoarece naratorul trebuie sa lamureasca cititorul asupra destinului unor personaje, asupra unor lucruri petrecute in cei trei ani dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, dar si anumite aspecte petrecute in timpul razboiului.

TEMA : Reforma agrara cunoscuta sub numele de colectivizare, societatea prezentata fiind tot cea rurala, dar postbelica.

Ilie Moromete este reprezentantul vechilor structuri, iar Niculae Moromete este reprezentantul noilor structuri. Intamplarile petrecute inaintea inceperii actiunii propriu-zise a volumului, dar mentionate de narator sunt :

* moare Guica;

* Niculae nu mai este lasat de Moromete sa mearga la scoala;

* Moromete devine intreprinzator, merge deseori la munte si are bani, recupereaza pamantul vandut lui Balosu;

* Paraschiv, Nila si Achim lucreaza la U.C.B.; Capitolul al doilea prezinta vizita lui Moromete la Bucuresti pentru a-si vedea fiii si pentru a incerca sa-i convinga sa se intoarca acasa.

Modul in care este prezentata aceasta descindere a lui Moromete in Bucuresti vizeaza urmatoarele aspecte:

Antiteza dintre oamenii ce traiesc la oras si cei ce traiesc la sat, problema ce va fi teoretizata de Lucian Blaga in "Trilogia Culturii', el afirmand ca "vesnicia s-a nascut la sat' si ca "omul de la sat traieste in zaristea misterului', spre deosebire de cel ce traieste la oras si care traieste fragmentar.

2. Taranul, Ilie Moromete, se bucura de o anumita distinctie spirituala, gratie originii sale sanatoase, idee punctata si in "Viata ca o prada' in care scriitorul chiar afirma ca taranul daca ajunge la Paris tot taran ramane: "se uita mereu drept inainte cu acea expresie des intalnita la tarani cand merg in carutele lor prin orase, ca sunt numai ei singuri pe lume cu caii lor, chiar daca trec prin mijlocul unei mari multimi sau pe strazile cele mai aglomerate: astea sunt asezari efemere, ei sunt stapanii pamantului si nu astia care au apa in perete si nu mai vad lumina soarelui de atatea etaje.

Discutia dintre cei trei, Parizianu si partial Moromete dezvaluie:

Rautatea lui Paraschiv care se afirma ca fiind genul de om ranchiunos care nu poate sterge din mintea sa anumite lucruri rele care i s-au intamplat. In momentul in care Achim se intereseazi de Catrina folosind pluralul inclusiv "noastra', in sintagma "mama noastra", "Paraschiv se stropsi la el mancand cuvinte: de ce nu vorbesti la singu-la-ral' naratorul dand dovada si aici de inventivitate verbala, el gasind trei forme incorecte pentru acelasi cuvant, procedeul fiind tipic caragialesc: " singur-lal'; "singur-rar'.

Instinctul de violenta al taranului, demonstrata in scena prinderii unui sobolan care le deranja existenta.

Discursul lui Moromete din finalul acestei vizite, discurs menit a-i trezi pe cei trei din starea de amortire intelectuala in care se aflau puncteaza mai multe probleme:

Problema dezradacinarii, a caracterului inoportun, al incercarii de supravietuire intr-un spatiu neprielnic numai in virtutea unui castig viitor.

2. Raportul tata-fiu.

3. Motiv anticipativ pentru exitusul acestor personaje: "De ce sa muriti cand sunteti baieti tineri ?"

In roman exista o singura abatere de la perspectiva heterodiegetica in cadrul discursului naratorului: "Un an mai tarziu razboiul izbucni la granita noastra de la rasarit si ne lua si pe noi.' formele pronominale de persoana intai la plural inclusiv valideaza integrarea vocii narative in cadrul colectivitatii careia ii apartine si in acelasi timp poate viza solidaritatea acestuia cu poporul sau.

Nila moare la Cotul Donului.

Prezentarea sarbatorii de Rusalii puncteaza raportul desacralizat intre tarani si traditii acesta fiind un element de fresca.

Parastasul are ca scop introducerea in scena a noului Niculae Moromete, cel aparut datorita revoltei impotriva sortii lui Sandu Dogaru, cumnatul sau, sotul Titei, care-l poreclea Ciorosbulinga.

Faptul ca Niculae datorita lecturilor pe care le avea se considera posesorul unor adevaruri esentiale nestiute de nimeni si pentru ca aceasta cultura a lui nu era una canalizata profesional, face ca Niculae sa foloseasca informatia ca pe o arma de lupta, ea fiind preluata mecanic si nu filtrata dintr-o perspectiva proprie datorita experientei de viata.

Metafora definitiva care amprenteaza acest personaj este surprinsa in replica: "Eu imi caut eul meu.'

Din momentul in care Niculae se afiliaza P.C.R-ului incepe o critica acerba si in mod direct, dar si subliminal la adresa acestui partid. Critica este realizata printr-o sumedenie de procedee: prin numele derizorii cu rezonante primare: Ouabei, Gogonaru, Mantarosie, Isosica, Bila, Baznae, Zdroncan.

Niculae se afiliaza P.C.R.-ului datorita faptului ca el impartaseste convingerile acestui partid la modul teoretic, la modul ideatic, aceasta ideologie politica reusind sa exercite fascinatie asupra oricarui om, ea fiind o utopie.

Naratorul insereaza o intamplare cu valoare de parabola pentru a avertiza cititorul asupra caracterului fals, mistificator al "noii religii' cu care vor fi indoctrinati oamenii din sat. Intamplarea cu Sita lui Ciuca este prezenta si pentru a evidentia sorgintea precara a celor care vor ajunge mari in partid: Isosica este fiul Sitei lui Ciuca- cea care zvonise ca ar fi vorbit cu Fecioara Maria pe camp si ca aceasta i-ar fi spus ca va zbura - si al lui Ilie Tabargel. Este o persoana atat de nesemnificativa incat nici cainii nu il latrau.

Se evidentiaza instinctul de violenta, setea de sange a taranului, nu al oricarui tip de taran, ci al celui primar, pentru a se mentiona raportul desacralizat dintre taran si animal.

Un alt element de critica la adresa P.C.R.-ului este vizat prin punctarea caracterului artificial al inscrierii oamenilor in acest partid si prin faptele reprobabile de care s-au facut vinovati unii dintre ei.Ilie al Mariei lui Usturoi violase o fetita de 12 ani si se folosise de relatii pentru a nu fi pedepsit.

Naratorul foloseste un alt procedeu modern si anume intertextualitatea, inserand in cadrul discursului narativ scrisoarea trimisa tovarassului prim secretar Ghimpeteanu de catre Adam Fantana, scrisoare in care acesta va divulga anumite nereguli din sat. Scrisoarea este interceptata de Ciulca, sotia lui Isosica, iar comicul rezulta din intreruperea si intersectarea in cadrul randurilor din scrisoare a replicilor generate de reactia lui Isosica la citirea ei.

Modalitatile promovate de P.C.R. au ajuns sa denatureze inclusiv relatia dintre soti, astfel incat totul se rezolva pe baza principiului "do ut des', adica "iti dau ca sa imi dai' sau serviciu contra serviciu, Ciulca neacceptand sa afle pentru sotul ei ce se va intampla cu aceasta scrisoare daca nu-1 angajeaza pe fratele ei, Zonzi cantaragiu la moara.

In acest volum, pe langa Ilie Moromete ca personaj reflector, mai este si Niculae Moromete, cititorul afland intamplari din reproducerea gandurilor acestora.

Sunt prezentate treptat actiunile intreprinse de P.C.R. sub pretextul socialismului, comunismului, democratiei, dar care de fapt au deposedat taranii de orice proprietate, de produsul muncii lor, lucru care a dus la distrugerea agriculturii romanesti si care vor face ca taranul sa fie complet lipsit de motivatie pentru a mai lucra pamantul.

Critica la adresa formelor de conducere, de instituire a unor anumite norme de viata de catre P.C.R., este vizata prin mentiunea referitoare la tendinta de uniformizare a personalitatii umane prin indument (imbracaminte).

Este evidentiata prostia strigatoare la cer a celor care ocupau in partid functii de conducere: "Nu lasau sa se vada nimic din ceea ce gandeau'

Calitatea esentiala a lui Ilie Moromete, de taran filozof este evidentiata prin faptul ca el constientizeaza anumite concepte: "Pana acum am zis si eu ca stiu ce va sa zica nimic '. Mai mult decat atat, prin acest cuvant este definita categoria intelectuala tinzand spre valoarea nula a celor care intrau in P.C.R.

Naratorul surprinde transformarile psihice suferite de oameni sub imperiul mentalitatii impuse de P.C.R.: "Ce se intampla in sat cu oamenii de nu mai puteau vorbi unii cu altii ca alta data fara aceste banuieli si aceste taine?'

Niculae constientizeaza ca modul de conducere al P.C.R. este unul gresit si ca in felul acesta nu se va putea cladi o societate noua: "Intriga si turnatoria n-o sa faca niciodata din nimeni si pe nimeni un om nou.'

Naratorul mentioneaza inclusiv modul artificial in care se desfasurau anumite lucruri in cadrul partidului, pe principiul "deus ex machina'.

Raportul desacralizat dintre taran si traditie este surprins prin faptul ca taranul nu mai intelege sa se bucure de creatiile populare asa cum o facea inainte.

Ilie Moromete incearca sa trezeasca constiintele unele amagite, altele infricosate de cutare falsa intruchipare a unei perspective, el sugerand in subtext faptul ca prin colectivizare va fi distrusa agricultura romaneasca.

Scena cea mai importanta a volumului al doilea este scena ploii. Moromete este vazut aici aproape ca o forta naturala purtand extrem de multe elemente cu pamantul: "Grumazul lui Moromete arata rosu ca arama, in care timpul sapase ciudate semne asemanatoare si ele cu pamantul.'In timpul unei ploi abundente si reci de toamna, Moromete constientizeaza ca apa de ploaie, strangandu-se in suvoaie si curgand dinspre gradina inspre curte, ar putea sa-i darame cosarul si sa-i distruga porumbul si paiele. Pentru a evita acest lucru, el sapa niste santulete prin care sa canalizeze apa de ploaie, stand sub stropii reci de toamna fara sa schiteze niciun gest de frig cateva ore. Ceea ce face taranul este un simbol al lucrarii morometiene necurmate si la timp intreprinse : atunci cand apare un pericol trebuie actionat de indata fara oprire pana in momentul cand atacul dusmanului este stavilit. Faptul ca Moromete rezista sub ploaia rece atatea ore, spre deosebire de Ilinca, fata lui, care iese cateva secunde pentru a-1 chema in casa si incep sa-i clantane dintii demonstreaza faptul ca vigoarea trupului devine o expresie a vigorii spirituale. Faptul ca Moromete constientizeaza pericolul, demonstreaza calitatea lui de creator, deoarece numai o mare structura are capacitatea de a intelege forta unei alte structuri, numai un mare creator poate intelege anvergura creatiei altuia. In timp ce sapa santuletul, ca intotdeauna Moromete vorbeste cu el insusi, monologul sau interior exprimand o filozofie de viata in care analizeaza conditia taranului in lume si a raportului tata-fiu.

Este punctata apoi situatia absurda care evidentiaza in mod definitiv caracterul aberant, irational al modului in care s-a realizat colectivizarea : dupa un an de munca in care a ingrijit pamantul, a semanat, a arat, a prasit, a secerat, taranul nu numai ca nu ramane cu nimic din roadele acestui pamant, dar pe deasupra mai are si datorii la stat. Acest lucru va duce la distrugerea agriculturii romanesti.

O alta modalitate de a critica ignoranta celor care detineau functii in cadrul partidului este aceea de a puncta infatuarea acestora prin incercarea lor sterila de a epata prin limbajul uzitat, Isosica creand un cuvant inexistent "fortamente'.

In aceste ultime capitole ale romanului naratorul are grija sa lamureasca cititorul asupra tuturor elementelor lipsa din profilul moral al lui Ilie Moromete. Astfel, acesta isi va face "mea culpa' pentru faptul de a-i nu mai fi permis lui Niculae sa mearga la scoala: "Eu, parintele tau sunt vinovat tu trebuia sa fii acum invatator sau profesor mare e vina mea ca ti-am stricat viata.'

Naratorul are grija sa completeze ultima veriga lipsa din profilul moral ala acestuia si anume profilul erotic. Idila sa tarzie cu Fica, sora primei lui sotii Radita, demonstreaza atat capacitatea sentimentala afectiva a lui Ilie Moromete cat si faptul ca acest personaj nu numai ca nu a intrat in declin, dar nici nu va cunoaste vreodata declinul.

Sfarsitul capitolului al optulea din partea a cincea valideaza din nou prezenta unei lacune diegetice, naratorul mentionand faptul ca Niculae Moromete dispare din sat fara sa precizeze foarte clar imprejurarile, pentru ca apoi sa-1 readuca doar printr-o singura mentiune in cadrul capitolului al zecelea.Aceasta lacuna diegetica este extinsa la nivelul intregului roman "Marele Singuratic', roman care ar fi intregit posibila tetralogie, din proiectul scriitorului. Niculae va face facultatea de horticultura, va iesi inginer horticol, va parcurge o poveste de iubire deosebita cu Simina Golea, care va muri de TBC in bratele sale si apoi face o scoala de partid (fiind ales apoi membru in CC al PCR).

Lacuna diegetica realizata anterior este recuperata in cateva randuri in care se precizeaza ca Niculae a ajuns inginer horticol si ca a fost ales membru in CC. Naratorul mentioneaza ca acesta venea foarte rar in sat, determinat numai de o imprejurare iesita din comun, aceasta intamplare fiind moartea tatalui.

Episodul mortii lui Moromete este de intindere redusa deoarece scopul naratorului este de a crea puternica impresie ca se vorbeste despre o veritabila epopee, nu de un banal sau prozaic eveniment din viata unui taran. Ce este in schimb amplificat este episodul in care se face apologia lui Ilie Moromete (apologie =lauda exgerata). Apologia este realizata de celelalte personaje la praznicul acestuia, personajele porta-voce ale naratorului fiind: Ilinca, Alboaica . In ceea ce se prezinta nimic nu este induiosator, de natura patetica sau mohorat, tonul este cel al unei admiratii ascunse si aparent neutru, in spatele caruia scriitorul isi aplauda personajul.

Reluarea episodului iubirii tarzii a lui Moromete se readuce in discutie, deoarece evenimentul reveleaza in mod absolut esenta interioara a personajului, demonstrand inca o data ca individul nu numai ca nu a intrat in declin, dar nici nu va cunoaste declinul. Actuala apologie se realizeaza ca intr-un ceremonial sacru al povestirii, femeile se completeaza si se continua una pe alta in nararea ispravilor lui Moromete, fiecare dintre ele considerand insuficient felul in care prezentase evocatorul precedent lucrurile, insuficient de pregnant pentru a reliefa grandoarea, forta, exemplaritatea, unicitatea protagonistului. Pentru crearea impresiei de ceremonial sacru naratorul face niste precizari speciale in legatura cu specificul cadrului de desfasurare a evocarii: "Si aici Alboaica intra si ea in odaie si incepu si ea sa asculte.

Ilie Moromete este un taran de exceptie sub raportul alcatuirii morale, atat al inteligentei, cat si al obiectivelor pe care le are in vedere. Ilie Moromete este reflexivul care contrazice tipul consacrat de taran : el este luptator ca Ion, dar are fibra sufleteasca a lui Ladima, virilitatea si aptitudinile de luptator ale celui dintai.

Metafora care inchide definitiv personajul : "Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta.' Ilie Moromete este cel din urma taran in acest roman al deruralizarii satului

Niculae Moromete este continuarea si la nivel spiritual a tatalui sau. Marin Preda isi incarca eroul cu atitudinile protagonistului filmului american din anii 30, deoarece fara sa existe vreun motiv plauzibil, nimeni si nimic nu - i rezista. El ajunge insa sa-si traiasca infrangerile cu seninatatea cu care Ilie Moromete isi accepta esecurile in eforturile de convertire a fiilor mai mari.

In cadrul naratiunii omnisciente, functia de legatura explicativa este realizata printr-un procedeu interesant si anume comentariul de tip conjectural.Distanta dintre narator si personaj poate fi:1. De natura psihologica realizata prin supozitii in privinta motivarilor launtrice impartasite sau respinse. 2. De natura etica incluzand aprecieri in privinta comportarii. 3. De natura lingvistica subliniind limbajul personajului cu anumite intentii ironice sau pentru a marca autenticitatea.

Marin Preda se simte un observator atent al taranului care reprezinta beneficiarul unei indelungi experiente.

Romanul vizeaza o adevarata " sociologie a fenomenului morometian, fenomen care reflecta procesul deruralizarii satului prin atragerea lui in orbita industrializarii si a civilizatiei urbane.'- N.Manolescu.

. Dupa "Arca lui Noe' de N. Manolescu, "Aliante literare' de Valeriu Cristea, "Convorbiri cu Marin Preda' de Florin Mugur.