Moara cu noroc (de Ioan Slavici)

Moara cu noroc

(de Ioan Slavici)

Traind in perioada numita de critici 'Epoca marilor clasici', Ioan Slavici este un nuvelist de exceptie. Alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga, Caragiale si Titu Maiorescu, Ioan Slavici aduce in opera sa povestirile populare si universul satului ardelenesc. Scriitorul este cunoscut in literatura romana mai intai prin nuvelele sale, care aduc o viziune realista asupra satului transilvanean intr-un stil sobru. Temele abordate, cum ar fi patima banului, dragostea, transformarea omului pun in valoare nuvelele sale realiste. Personajele lui Slavici sunt tipice si creeaza o monografie a satului transilvanean.

Moara cu noroc, cea mai reusita nuvela a lui Ioan Slavici, a fost publicata in volumul Nuvele din popor, este clasica, realista si are un scop moralizator ca rezultat al convingerilor etice ale autorului. In viziunea autorului goana dupa avere, setea de bani zdruncina viata omului si genereaza numai rele.

Tema nuvelei o constituie urmarile negative, consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. Actiunea se petrece in a II-a jumatate a secolului XIX si surprinde relatiile capitaliste din economia romaneasca. Compozitional este alcatuita din 17 capitole, actiunea fiind gradata si deznodamantul dramatic, tragic, intr-o opera inchegata unitar.

Nuvela Moara cu noroc este scena de infruntare a doua personaje cu caractere puternice: Ghita si Lica. Saracia, pretuita de Slavici in alte nuvele pentru puterea ei miraculoasa de a mentine echilibrul sufletesc al omului, produce la inceputul nuvelei profunde framantari dand lui Ghita un sentiment de inferioritate. El identifica saracia cu lipa de demnitate. Ghita nu dorea sa se imbogateasca pentru a scapa de saracie, ci pentru a fi o persoana respectata. Se hotaraste sa abandoneze casa de la sat si se muta impreuna cu familia la carciuma de la moara cu noroc. Cand lui Ghita incepuse sa-i place ca a scapat de saracie apare un personaj ciudat: Lica Samadaul. Ana, nevasta lui Ghita, intuieste ca Lica este personajul negativ, dar o atractie misterioasa o impiedica sa-si dezvaluie gandurile.

Dorinta de a se face om cu stare si intamplarile pe care Ghita nu le putea nici prevedea, nici evita, l-au antrenat treptat in afacerile necurate ale lui Lica. Setea de razbunare a lui Ghita, necinstit de Lica, nu poate fi stavilita. Ghita stia acum ca Lica este un hot si un ucigas, ca el il predase pe arendas si ca tot el pusese la cale uciderea femeii gasite de jandarmul Pintea in padure. Dupa multe framantari si ezitari Ghita se hotaraste sa-l predea le Lica jandarmului Pintea, si el un fost hot devenit politist pentru a se razbuna pe Lica. Cei doi se inteleg sa-i intinda o cursa, spre a-l putea prinde cu banii si obiectele furate asupra lui. Ghita il anunta ca vrea sa mearga la oras si vrea sa schimbe in bani unele obiecte din aur. Lica vine cu banii la moara cu noroc. Sub pretext ca pleaca la oras, Ghita se duce sa-l anunte pe Pintea. Cei doi se intorc la moara cu alti doi jandarmi si constata ca Lica plecase si astfel ratasera posibilitatea de a-l dovedi vinovat pe Lica. Totodata onoarea familiei a fost patata. Ghita iti da seama ca acum nimic nu mai poate fi indreptat si astfel unei vieti incepute frumos i se prevede un sfarsit tragic.

Adept al unei morale intransigente, Slavici isi pedepseste toate personajele nuvelei amestecate in afaceri necinstite. Pentru a purifica locul afacerilor necurate, Moare cu Noroc arde si transforma in scrum si cele doua corpuri neinsufletite ale Anei si a lui Ghita.

Cizmarul Ghita, personajul principal al nuvelei devenit carciumar la Moara cu Noroc, este un personaj puternic individualizat, mai ales printr-o mare varietate de trasaturi sufletesti contradictorii, izvorate din incompatibilitatea dintre atractia irezistibila spre imbogatire li simtul innascut al demnitatii, dorinta lui de a ramane om cinstit. Slavici exemplifica drama omului prin personajul Ghita. El intra in mecanismul necrutator al existentei zbuciumate. Constiinta lui devine lupta intre doua indemnuri opuse: unul care il indeamna sa fie cinstit si altul care il ispiteste la complicitati necinstite pentru a se imbogati.    El devine victima lui Lica Samadaul numai pentru ca acesta descopera slabiciunea lui de a tine prea mult la bani. Banii ravniti atat de mult ii dau o fericire tragica si provizorie. Patima banului transforma radical caracterul lui Ghita. El se instraineaza de toata lumea, pana la nevasta si copii. Un sentiment de nesiguranta il tine intr-o neliniste si tensiune permanenta. Neincrederea in ziua de maine si sentimentul culpabilitatii il fac sa devina inchis in sine si irascibil, mereu pe punctul de a izbucni intr-o criza de manie. Nici in prezenta Anei, fata de care inainte avea o comportare atenta si delicata, el nu se mai poate stapani. Cand venise la Moara cu Noroc, Ghita stia inca sa fie un sot tandru si iubitor si un tata bun, dar acum nu mai simtea nevoia unor asemenea manifestari. Patima banului anulase sentimentul iubirii. Crezand ca in anumite imprejurari minciuna face mai putin rau decat adevarul, Ghita isi ascunde fata de Ana si sufletul si gandurile. Satisfactiile inedite pe care i le aduce banul, impingandu-l pe drumul ticaloseniei, alterneaza cu momente de renastere a fondului uman pozitiv, cand se simte indemnat sa fuga cat mai departe de Lica pentru a-si redobandi linistea, pentru a-si trai viata alaturi de Ana si copii. Ghita este constient ca se afunda pe zi ce trece in necinste, da nu gaseste sprijinul necesar pentru a pune capat tentatiei nesabuite.

Ana, sotia lui Ghita, desi nu vrea sa deranjeze pe nimeni cu tristetea ei, nu poate sa nu de indurerata de instrainarea sotului ei. Vazand ca Ghita isi ascunde cu atata grija atat afacerile, cat si framantarile, Ana este adanc jignita. Cu toate astea, Ana, crescuta de mama ei in traditia devotamentului fata de camin, fata de barbat si copii, nu se lasa usor convinsa ca Ghita este om cinstit. Ea isi face adesea reprosuri ca nu a stiut sa fie alaturi de el, sa-l ajute la greu, pentru a nu cadea in ispita lui Lica. Iubirea ei fata de Ghita devenise trista si lipsita de entuziasm. In prezentarea evolutiei Anei, Slavici se dovedeste un bun cunoscator al psihologiei feminine. Cand iubirea pentru Ghita inceteaza, in sufletul Anei se aprinde dispretul, iar forta care il declanseaza este foarte puternica si emotionanta.

Realizarea portretului lui Lica Samadaul dovedeste talentul lui Slavici de mare portretist. Desi linear ca viata sufleteasca, fara framantarile si zbuciumul lui Ghita, Lica se distinge prin cateva trasaturi de caracter bine conturate pe fondul actiunilor la care participa. Slavici il caracterizeaza indirect, prin apartenenta la acea categorie a pastorilor, specifica economiei ardelenesti din vremea sa. In aceasta categorie, Lica ocupa un loc aparte. Lica este individualizat printr-un portret fizic alcatuit din trasaturi caracteristici: 'un om ca de treizeci si sapte de ani, inalt, cu ochi mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc'. In aceasta infatisare Ana si Ghita intuiesc trasaturi de caracter ce se vor afirma pe masura desfasurarii evenimentelor. Asprimea de om primitiv a lui Lica este asociata cu un fel de noblete salbatica. El este inteligent si generos cu cei ce-l sprijina in afaceri, iar la petreceri este vesel si bun, dar nu lipsesc nici semnele exterioare ale acestei noblete. Unele elemente de factura romantica, cum ar fi descrierea infatisarii lui Lica in momentul in care era pe punctul de a o parasi pe Ana, tabloul de natura care urmeaza parasirii Anei, precum si scena din biserica, intregesc portretul moral al lui Lica, om fara suflet si fara credinta.

Scriitor obiectiv si realist, Slavici da o mare atentie felului in care se exprima personajele. Contributia eroilor la desfasurarea actiunii este masiva, iar dialogurile, fiind reflexe ale intimitatii omului, au o mare putere de caracterizare psihica. Remarcabile sunt in stilul lui Slavici expresiile, zicatorile si proverbele anumite capitole ale nuvelei par a ilustra adevarul invariabil al unor proverbe. Ioan Slavici reuseste sa demonstreze, cu deosebita arta, ca tot ce iese din limitele firescului vietii, incalcand regulile morale sfarseste tragic.