Nuvela realist psihologica - Moara cu noroc de Ioan Slavici

Nuvela realist psihologica - Moara cu noroc de Ioan Slavici

Moara cu noroc reprezinta un valoros text de factura psihologica, text ce este scris intr-o maniera realista. Conceputa ca roman avand o ampla structura, opera lui Slavici ramane un punct de referinta in evolutia nuvelei datorita capacitatii creatorului de a concepe un text care va reusi sa surprinda involutia unui erou, involutie durereaosa plina de remuscari. Scrisa in perioada marilor clasici, nuvela apartine unui autor care a adus elemente de noutate in proza romaneasca. Textul se concentreaza asupra destinului unui erou dintr-un sat transilvanean, erou ce-si refuza propria soarta si nazuieste spre o viata mai buna. Realismul apare atunci cand devine evident talentul autorului de a surprinde intreaga conjunctura in care este supus eroul.

Nuvela debuteaza cu un dialog intre Ghita, eroul principal si soacra lui. Ne surprinde acum realismul cu care personajul isi face o analiza a propriei vieti. Cizmarul ia decizia de a pleca impreuna cu intreaga familie din sat in cautarea unui destin mai bun. El isi da seama ca viata in acelasi ritm nu ii va oferi niciodata mai mult decat un simplu trai decent. Eroul realizeaza ca, stand in sat nu isi va dovedi niciodata capacitatile de bun familist. Este complexat de idea ca nu poate oferi familiei mai mult decat un trai la limita saraciei. Reuseste sa o convinga pe soacra ca idea plecarii este buna si o indupleca sa il urmeze. Ajunsi la moara cu noroc va avea loc o perioada de liniste dupa care va aparea elemental ce va crea haos in sufletul personajului. O data cu aparitia lui Lica samadaul fericirea lui Ghita pare a fi spulberata. Personajul malefic are o influenta asupra eroului nostru.

Un bun psiholog, Lica ii speculeaza slabiciunile lui Ghita facand dintr-un om puternic, un om vulnerabil, dintr-un bun familist, un om plin de remuscari. Textul se va termina tragic prin moartea celor trei personaje direct implicate in actiune: Ghita, Ana-sotia acestuia si Lica. Cu tristete in suflet, soacra supravietuieste si ramane in situatia de a avea grija de cei doi copii.

Realismul consta in capacitatea eroului de a surprinde scene din societatea in care personajele se invart, conflicte sau traditii. Aceasta atitudine se va imbina perfect cu o analiza a psihicului eroului, psihic ce sufera puternice schimbari. Analiza psihologica va fi concentrata asupra conflictului interior al eroului. Prin acesta notiune se intelege neimpacarea unui personaj cu propria persoana, cu sinele. Astfel in Ghita se vor desfasura doua conflicte interioare: primul este acela ce apare inca din debutul nuvelei si este generat de situatia sociala in care se afla eroul. Acest conflict este constientizat datorita luciditatii eroului. Un al doilea conflict este cel ce se instaureaza in aproprierea punctului culminant al nuvelei, conflict ce este generat de o teama combinata cu remuscare si slabiciune din partea eroului. O data cu aparitia in viata eroului a lui Lica Ghita se va transforma, va deveni necugetat in propriile sale actiuni. Se vor atinge acum cote ale unei nebunii in care eroul va fi prizonier fara de voie. Lucrurile scapa de sub control sub imeriul fricii, iar ceea ce este cel mai dramatic este exact starea de inexplicabil in care a ajuns eroul. Influenta malefic ape care o are acest criminal asupra lui Ghita il va face pe acesta din urma sa ajunga in postura de a pierde absolut totul, de la familie pana la propria viata.

Modalitatile de caracterizare folosite de catre narator sunt si ele interesante. Slavici reuseste ca prin individualizarea eroului principal, individualizare amanuntita sa portretizeze si alte personaje. Prin surprinderea unor calitati ale eroului se realizeaza si portretizarea celorlalte personaje. Daca Ghita este un familist convins si hotarat sa realizeze ceva in viata, in acest fel rezulta ca Ana este o sotie supusa ce are incredere in barbatul de langa ea. Teama, remuscarile si starea de incertitudine in care se va afla eroul mai tarziu va fi un semn al trasaturilor inamicului Lica: violenta, demonism, cruzime, putere, rautate.

Tema este deci una sociala. Se reuseste pictarea universului in care personajele isi deruleaza povestile de viata. Traditiile, vestimentatia, limbajul sunt semne ale realismului autorului. Textul ramane valoros datorita puterii naratorului de a surprinde, la persoana a III-a cu obiectivitate trairi interioare, actiuni sufletesti ale eroului. Conturarea acestora se va face prin surprinderea in amanunt a gesturilor, a ticurilor si a replicilor personajului instabil emotional. Nuvela ramane o capodopera recunoscuta atat de contemporani cat si de cei care au urmat generatiei marilor clasici deoarece este remarcabila forta naratorului de a descrie un erou intr-o tragica involutie, erou ce este victima a propriilor sale idealuri.