Stefan Augustin Doinas, Iedera indragostita
1. "arhitrava" , "coloane"
2. In versul "Ah, de-atunci suvoaie-ntregi de clipe" este
utilizata virgula pentru a marca interjectia "ah".
3. a sterge de pe fata pamantului, a
intra in pamant de rusine
4. tema creatiei, motivul timpului
5. Scrierea cu litera mica la inceputul unor versuri se
justifica prin faptul ca poetul a utilizat
ingambamentul care consta in continuarea unei idei poetice in versul
urmator, fara a marca aceasta printr-o pauza. Autorul
foloseste acest procedeu, des utilizat din perioada modernista
pana in prezent, pentru a evidentia mai bine
o idee poetica, pe care o dezvolta de-a lungul mai multor versuri
6. epitet dublu: "Iat-o: frunza palida,
sihastra", personificare: "Iedera-mbatata de cuvant"
7. Alternarea modurilor si a timpurilor verbale face
cititorul sa surprinda cateva secvente ce amintesc de o
desfasurare epica. In prima parte a textului observam
aparitia imperfectului, indicand actiuni durative, in cazul
carora nu se poate preciza momentul incheierii lor: in vreme ce mesterul "inalta", iedera "incerca"
zadarnic sa se prinda de piciorul lui. Dupa ce mesterul ii
adreseaza chemarea prin imperativul "vino", iederea, ademenita de
cuvant, incepe sa urce, iar toate actiunile ei vor fi numite de acum
de verbe la indicativ, timpul prezent ("musca", "se alinta",
"deschide", "misca").
8. Textul este conturat pe baza unei fantezii ce
imbraca o poveste inedita de dragoste intre mester si
planta firava, timida, prezentata metaforic. Initial,
aceasta este retinuta, sfioasa, insa
odata ce mesterul o invita sa-i fie alaturi, prinde curaj
iar dragostea lor se va pierde in timp "suvoaie- ntregi de clipe".
Ultimele 7 versuri incep prin imperativul "iat-o", care dinamizeaza
atmosfera poeziei, sugereaza surpriza eului liric in momentul
aparitiei iederei. Urmeaza o ampla personificare a sa, construita cu ajutorul figurilor de stil: epitet
multiplu ("frunza, palida, sihastra"), metafora ("glezna
pietrelor") si a imaginilor vizuale ("suind cu soarele pe dungi",
"misca brate gingase, prelungi"). Odata ce a gustat din
fructul dragostei, iedera incepe a-si manifesta sentimentele prin
miscari lente, gingase : "se alinta",
"linge".
9. Limbajul poetic in poezia data se caracterizeaza prin
expresivitate oferita de multitudinea figurilor de stil epitete
"frunza, palida, sihastra", metafore "glezna pietrelor",
repetitii "si mereu, mereu isi ia avant", personificari
"iedera-mbatata de cuvant", prin imaginile artistice folosite -
imagini vizuale: "iat-o: frunza palida, sihastra", cat si prin
interjectia din versul: "ah, de atunci suvoaie-ntregi de clipe"
si prin imperativul "iat-o" ce denota implicarea eului liric si
ofera o culoare vie atmosferei sugerate de poezie.
