"Ti-am impletit" - Ion Barbu
1. cununa = coroana
grava = solemna
2. virgulele despart o structura
(substantiv+adjectiv), in vocativ, de restul propozitiei.
3. inima de piatra; cu mana pe inima;
4. Nu mi-a spus unde pleaca.
Lacul era dezmierdat de mii de unde aurii.
5. "Sa te inalti mai grava in cadrul tau de azur"
"Asteapta infinita si limpede ca marea".
6. Inversiunea "umeda [] tiara" accentueaza semnificatia
epitetului "umeda", care imprima ideea de
maretie.
7. Titlul poeziei, constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele
personal "ti-", arata atitudinea subiectiva a poetului si
marcheaza adresarea directa catre "slavita sora", ce
simbolizeaza de fapt creatia. Se anticipeaza, astfel, inca
din titlul, caracterul de arta poetica al textului barbian.
8. Poezie modernista, "Ti-am impletit" apartine liricii subiective
in primul rand prin prezenta evidenta a eului liric, indicata de
verbe si pronume la persoana I si a II-a. Exprimarea ideilor si trasaturilor eului liric
intr-un limbaj atipic.
9. Barbu foloseste in poezia sa sugestia ca
procedeu principal al limbajului poetic. Poezia poate fi
privita ca o arta poetica, al carui limbaj se
caracterizeaza prin ambiguitate, trasatura specifica
poeziei moderniste. Mesajul poetic este
incifrat, relatia dintre poet - creatie sa fiind sugerata de
utilizarea unor termeni su sens conotativ, din crearea unor figuri de stil.
(Alexandra Gherman, 12 B, coord. prof. Elena Apostol)
