Activitatea psihica

Activitatea psihica

Este activitatea care permite reflectarea realitatii obiec­tive. Corolar al permanentei interactiuni dintre om si mediu, ea se desfasoara in creier. Toate procesele pe care le inglobeaza sint intricate intre ele si pot fi grupate in trei categorii mari, care corespund celor trei forme de reflectare a realitatii: procese cognitive (de cunoastere), volitionale (de vointa) si afective. Prin intermediul proceselor cognitive, omul identifica realitatea; prin cele volitionale, exprima raspunsul sau la realitatile lumii inconjuratoare, in timp

ce procesele efective oglindesc modul si gradul de satis-facere a necesitatilor sale biologice si intelectuale.

in alta ordine de idei, orice fenomen psihic se poate desfasura constient sau subconstient. inainte se vorbea si de un inconstient, pe care astazi psihologia nu-l mai recu-noaste ea posibil. Se califica drept constient fenomenul de care luam cunostinta, chiar in timpul desfasurarii lui. Subconstientul reprezinta in schimb, procesul psihic care a fost in trecut sau poate deveni in viitor constient, dar care se desfasoara fara sa luam act de el.

Spre deosebire de constient si subconstient, constiinta este rezultatul unui proces social-istoric propriu omului, reprezentind unitatea dintre reflectarea logica si cea sen-zoriala. Constiinta reflecta insusirile generale, esentiale si necesare ale obiectelor si fenomenelor realitatii, cuprin­zind si limbajul si vorbirea

Acesta este punctul de vedere al psihologilor. Pentru neurofiziologi, exista notiunile de constient si inconstient, cu o gama intreaga de nuante intre ele. Chiar si definitiile sint diferite. Spre exemplu, constiinta este definita ea treapta suprema de dezvoltare a activitatii nervoase superioare, proprie omului si de neconceput in absenta scoartei cere-brale. Situata deasupra oricaror mecanisme reflexe, ea consta in facultatea de a gindi si de a stabili, pe baza reflec-tarii realitatii obiective in gindire, raporturi cu mediul inconjurator. Cu alte cuvinte, constiinta este corolarul functiei superioare de cunoastere a eu-lui (propria per­soana) si a lumii inconjuratoare.

L,a omul normal, constiinta, in sensul de constient, vari­aza de la un moment la altul, in paralel cu variatiile tonu-sului cortical. Fluctuatiile sint conditionate atit de calita­tea, cit si de cantitatea informatiilor primite, dar si de gradul de oboseala a scoartei cerebrale. Nici raportul dintre excitabilitatea diferitelor arii corticale nu este mereu acelasi, dominind cind o arie, cind alta. Asa fiind, se inte-lege ca unele fenomene, care nu polarizeaza atentia intr-un moment dat, trec cu usurinta in inconstientul neurofizio-logic, putind reintra* in sfera constienta, de indata ce ele capata o semnificatie. Rezulta clar usurinta cu care un fenomen poate oscila intre constient si inconstient. Ca sa fie si mai clar, vom apela 1 a exemplul unui tinar care

studiaza. Pe fereastra camerei sale patrunde zgomotul determinat de joaca unor copii. Absorbit de continutul lecturii sale, el nu-l aude. Apoi, obosind, incepe sa fie deranjat ca afara e zgomot si, deodata, recunoaste vocea unui copil cunoscut. Nu trece mult si textul ii ofera satisfa­cerea unei vechi curiozitati; in acelasi moment, larma copiilor dispare ea prin minune din constientul sau.

Unele acte, suficient de automatizate - scrisul, spre exemplu - se pot desfasura inconstient. Extagindu-si note din textul studiat, tinarul nostru este numai partial con­stient ca serie, dar total inconstient de miscarile fine pe care le reclama actul scrisului in sine. Nu acelasi lucru se intimpla cu prescolarul, care trebuie sa fie atent la fiecare miscare pe care o face, in incercarea lui de a "desena' pri­mele litere. in general, se poate califica drept subconstient, fenomenul care, desi dirijat de scoarta cerebrala, nu este decit partial si intermitent constient.

in alta ordine de idei, incarcatura afectiva (care da sem­nificatia informatiilor) poate mobiliza atentia voluntara, avind si ea un rol deosebit de important in trecerea fapte­lor din inconstient in constient. La omul normal, in stare de veghe, este greu de admis o activitate total inconstienta, putindu-se vorbi cel mult de una subconstienta. Exceptie fac unele boli grave, care provoaca "tulburari de constiinta'. Acte cu adevarat inconstiente se desfasoara in timpul som­nului, ea spre exemplu invelirea, cind aerul din odaie s-a racit peste noapte.

In expunerea diferitelor fenomene ale vietii psihice, vom respecta schema generala de organizare si functionarea sistemului nervos central: informare - integrare - raspuns. De altfel, se obisnuieste graparea fenomenelor intr-o catena receptoare (senzatii, perceptii, reprezentari), una intra-psihica (gindire, intelect, memorie, afectivitate) si, in sfir­sit, catena efecto are (activitate, vointa, atentie intelectuala).