Asimetria functionala a creierului in reglarea emotiei: Consecinte asupra manifestarilor organismului fata de stres

Asimetria functionala a creierului in reglarea emotiei: Consecinte asupra manifestarilor organismului fata de stres

PE PARCURSUL SECOLULUI XX s-a acordat multa atentie deosebirilor functionale dintre partile creierului in cognitia subservitoare. Aceasta munca a derivat initial din observatiile populatiilor neurologice de asocieri dintre deficitele senzorimotorii particulare si cele cognitive si partea de creier unilateral afectata (Broca,1861; Werneike, 1874). Cercetarea neuropsihica subsecventa a mostrelor normale (Harnad, Doty, Goldstein, Jaynes si Krauthamer, 1977) si a pacientilor care au suferit corpus callosotomie pentru controlul epilepsiei intractabile a continuat sa specifice natura literalizarii cognitive (Gazzaniga, 1970; Sperry, 1968).

În ciuda indicatiilor de lunga-durata rezultate din observatiile pacientilor cu creierul unilateral afectat, astfel incat, partile creierului sunt de asemenea asimetric functionale in sensul de subservire (Alford, 1933; Babinski, 1914). Pana recent acest aspect nu a fost investigat sistematic. Studiile initiale ale asimetriei functionale a creierului in reglarea exprimarii afective si emotionale, au sugerat ca in majoritatea starilor afective ale indivizilor au fost mai mult subservat in partea dreapta decat in partea stanga a creierului (Mills, 1912; Sackeim, Gur si Saucy, 1978; Schwartz, Davidson si Maer,1975). În prezent exista dovezi substantiale ca directia de asimetrie functionala a creierului in reglarea emotionala nu este uniforma pe parcursul starilor afective. Mai mult chiar, se pare ca la majoritatea indivizilor, partea dreapta a creierului subserveste starile afective negative intr-o mai mare masura decat emisfera stanga, in timp ce refersul este valabil cu ponderea mai amre a starilor afective pozitive pentru emisfera stanga (Ahern Schwarz, 1979; Sackeim, 1982a; Sackeim, Greenberg, Weiman, Gur, Hungerbuhler si Geschwind, 1982; Tucker, 1981).

Întrucat starile afective negative, in special depresia si anxietatea sunt niste concomitente obisnuite si consecinte ale stresului, rolul asimetriei functionale a creierului in sensul afectului de subservire este in acest caz de un deosebit interes. Începem acum acest comentariu cu o scurta revizuire a surselor de argumente care arata cum partile creierului difera in reglarea emotiei. Tinand cond de aceasta descriere, examinam asimetriile corporale din manifestarea bolilor psihiatrice si fizice. Se crede ca ocurenta cel putin a unor boli dintre acestea sa fie corelate cu stresul. Propunem ca asimetria consecventa a corpului in manifestarea acestor boli poate reflecta rolul asimetriei functionale in medierea efectelor fata de stres.

SIMETRIA FUNCTIONALA ÎN

EXPRIMAREA EMOTIEI

Diversele linii de investigare a populatiilor cu creierul depreciat, a celor cu boli psihiatrice si a segmentelor normale de populatie, au indicat ca exista un grad semnificativ de asimetrie functionala a creierului in reglarea emotiei. Studierea fiecarui tip de mostra de populatie a sugerat ca, exista un grad de specificitate pentru tipul de emotie cel mai mult subservit de catre fiecare parte a creierului.

Deteriorarea creierului si dispozitia emotionala

Pacientii cu leziuni unilaterale (dar opuse la un pacient fata de celalalt), adica partea dreapta versus partea stanga si viceversa, par sa prezinte schimbari contrastate ale starii emotionale si personalitatii. Orice reactie indiferent-euforica a fost asociata cu deteriorarea (lezarea) emisferei drepte, in timp ce reactia disforica este asociata cu deprecierea emisferei stangi (Cutting, 1978; Gainotti,1972; Mccaen,1972; Hommes,1965). Pacientii care manifesta reactie indiferent-euforica pot fi neobisnuit de placizi sau grijulii- ca stare emotionala , se pot angaja intr-o dispozitie inadecvata si pedepsitoare, sau pot fi dezinhibati social. Reactia disforica este insontita de anxietate si/sau depresie, auto-repros, lacrimari si fuga de societate.

Schimbari asemanatoare ale dispozitiei emotionale au fost observate acut folosindu-se procedura Wanda pentru barbiturarea temporara a unei emisfere cerecrale. La candidatii preneurochirurgicali este adesea critica determinarea naturii deficitelor care pot fi produse de chirurgie. Aceasta se poate face prin infuzarea unei emisfere cerebrale cu un barbiturat activ de scurta durata (Branch, Milner si Rasmunsen,1964). Un grup de investigatori au raportat ca barbiturarea emisferei stangi este asociata cu un raspuns disforic vizibil, in timp ce sedarea emisferei stangi este asociata cu un raspuns disforic vizibil, in timp ce sedarea emisferei drepte produce comportament euforic (Rossi si Rosadini,1967; Terzian, 1964; Milner in studiul lui Rossi si Rosadini, 1967; Tsunoda si Oka, 1976). La un mic grup de pacienti carora li s-au administrat barbiturati pe una din emisfere si apoi pe cealalta emisfera cerebrala, am observat de asemenea schimbari nonspecifice ale dispozitiei emotionale.

Schimbarile dispozitiei emotionale observate acut dupa deteriorarea unilaterala a creierului si barbiturare unilaterala, pot imparti trasaturi (dar nu sunt necesar identice) cu tulburarile afective psihiatrice clasice. Din punct de vedere clinic s-ar parea ca incidenta tulburarilor afective este relativ ridicata la populatiile cu creierul deteriorat (Geschwind, 1975). Au fost putine incercari de a relationa sistematic tipul de tulburari afective cu partea (emisfera) dominanta a leziunii distructive (Lishman, 1968). Revizuirile rapoartelor acestui caz si studiile clinice (Bush,1940; Hillbom. 1960; Keschner, Bender si Strauss,1936; Serafetinides si Falconer,1962) arata locul in care au fost observate schimbarile pozitive neadecvate ale emotiei (simptomele maniheiste) - deteriorarile au fost cel mai des localizate primar in emisfera dreapta. Cu o singura exceptie (Lishman, 1968), schimbarile negative neadecvate ale emotiei (simptomele depresive) erau in cea mai mare parte o consecinta a deteriorarii emisferei stangi. În studiile care au folosit Inventarul de Personalitate Multifazica Minesota (I.P.M.M.) pentru grupuri contrastante (grupuri cu emisfera stanga lezata - opuse grupurilor cu emisfera dreapta lezata), atunci cand au fost observate deosebiri - scorurile depresive ridicate au fost asociate cu deteriorarile stanga-dreapta, iar tendintele crescande de extroversiune sau hipomanie, au foat asociate cu deteriorarea emisferei drepte (Black, 1975; Gasparini, Satz, Heilman si Coolidge,1978).

Aceste descoperiri ale studiilor cu pacienti cu leziuni carebrale maresc posibilitatea ca emisferele cerebrale sa difere ca rol al reglarii emotionale. Exista in orice caz doua probleme interpretative centrale in aceasta cercetare:

prima, este de conceput ca in multe cazuri, daca nu in toate, schimbarile afective subsecvente deteriorarii creierului sa fie reactii secundare sau psihice ale deficitelor din alte domenii. Nu ar fi surprinzatoare de exemplu, observarea deteriorarii emisferei stangi la pacienti care sunt paralizati si afazici;

a doua, chiar dca schimbarea dispozitiei emotionale in multe aceste cazuri este produsa direct de schimbarile din functionarea creierului, corelarea deteriorarii emisferei stangi cu tipul de schimbare a dispozitiei emotionale, nu explica rolul fiecarei emisfere in subservirea starii emotionale alterate. Leziunile distructive unilaterale pot dezinhiba comportamentul lor emotional subservit de catre acceasi sau emisfera opusa a creierului.

Recent, Sackeim, Greenberg, Weinman, Gur, Hungerbuhler si Gershwind (1982) au examinat aceste doua aspecte in primul lor studiu, ei au colectat rapoarte despre pacienti cu leziuni distructive care prezentau tulburare patologica de ras sau plans. Pacientii cu aceasta tulburare au izbucniri necontrolate de ras si/sau plans, care nu sunt corelate cu evenimentele ambientale sau toanele (apucaturile) subiective. Izbucnirile nu pot fi initiate sau stopate voluntar. Declansarea lor poate precede alte semne de deteriorare a creierului. În aceasta privinta, rasul sau plansul patologic este o tulburare a exprimarii emotionale, intrucat se crede ca este rezultatul direct al schimbarilor din functionarea creierului produse de catre leziuni. Sackeim si asociatii lui au descoperit ca la pacientii cu deteriorare a creierului care provoaca izbucniri in ras a fost cel mai des localizata in emisfera dreapta; izbucnirile in plans au fost asociate cu deteriorare predominanta a emisferei stangi. Prin urmare, acesti investigatori au concluzionat ca reactiile disforice si plansul necontrolabil sunt consecinte ale deteriorarii emisferei drepte. Întrucat izbucnirile patologice sunt considerate a fi efectele primare al deteriorarii creierului, se pare ca in multe cazuri schimbarile de dispozitie emotionala subsecvente (determinate de ) sunt rezultatul direct al alterarii functionarii creierului.

Într-un alt studiu, Sackeim si colegii lui (1982) au colectat rapoarte despre rasul si/sau plansul necontrolabile ca componente ale apucaturilor epileptice. Apucaturile sunt rezultatul hiperexcitabilitatii agregatelor neuronale care cuprind focarele lezionale. Actele comportamentale integrate sau alterarile senzoriale in timpul acestor apucaturi (accese) se crede ca sunt cauzate prin pierderea functiei in astfel de regiuni (Maugiere si Courjon,1978; Penfield si Jasper, 1954). Au fost raportate cateva cazuri de plans necontrolabil in timpul acceselor, in timp ce izbucnirile in plans ictal (epilepsie gelastica) sunt relativ obisnuite. Sackeim si asociatii lui au observat ca focarele epileptice in epilepsia gelastica au fost predominant localizate in emisfera stanga. Acest fapt a sugerat ca hiperexcitabilitatea si pierderea functiei locale din emisfera stanga a creierului sunt asociate cu izbucnirile in ras ictal. Ei au argumentat ca schimbarile de dispozitie emotionala si izbucnirile emotionale necontrolabile, care urmeaza dupa rezultatul distructiv (leziunile nonepileptogene) din dezinhibarea emisferei contralaterale (opuse) a creierului. Pe scurt, ei au sustinut ca in majoritatea cazurilor, emisfera stanga a creierului subserveste anumite stari emotionale pozitive intr-o mai mare masura decat emisfera dreapta, in timp ce viceversa este valabila pentru unele stari emotionale negative.

Tulburarile afective psihiatrice

Diferentele observate in tipurile de schimbare a dispozitiei emotionale asociate cu emisfera creierului deteriorat unilateral, au sugerat ca exista asimetrii in nivelele odihnitoare ale activarii emisferice intre mostree psihiatrice care difera in simptomatologia afectiva (d`Elia si Perris,1973). Majoriattea cercetatorilor din acest domeniuu s-au axat pe pacientii cu depresie, prin examinarea datelor encefalografice (E.E.G.) ale asimetriei din activitatea emisferica pe parcursul starii de odihna. Cu exceptia studiilor efecuate de Flor-Henry (1976), Flor-Henry, Kiles, Howarth si Burton (1979), efectele procesarii cognitive a indicilor studiati la pacientii afectivi sunt nedeterminate. Au fost deasemenea investigatii initiale ale asimetriilor potentialelor legate de eveniment (Perrish, 1974; Roemer, Shaglass, Strumanis si Amadeo, 1978).

În ciuda unei game de probleme metodologice, cercetarea asimetriilor laterale din comportamentul psihofiziologic al depresivilor a produs un bagaj de descoperiri relativ consistent. În aproape fiecare studiu care a comparat pacientii depresivi cu schizofrenie, asimetriile laterale a doua grupe au fost opuse ca directie. Investigatorii au interpretat frecvent descoperirile lor si au concluzionat ca sugereaza fie o activare mai amre a emisferei drepte, fie o suprimare mai profunda a emisferei stangi la depresivi. Flor-Henry si asociatii lui (1979) au raportat date sugestive despre hiperactivarea emisferei stangi, atat la schizofrenici, cat si la indivizi cu tulburari maniheiste. Patru studii care au comparat depresivii cu indivizii normali, au sugerat o mai mare implicare a emisferei drepte, comparativ cu cea stanga in depresia clinica (Flor-Henry, 1976; Flor-Henry si Koles, 1980; Myslobodsky si Hoesh, 1978; Roemer si colaboratorii, 1978). Datele disponibile de la aceste cercetari par sa favorizeze viziunea ca strile depresive sunt caracterizate printr-o activare mai mare a emisferei drepte decat cea stanga. Datele preliminare arata ca starile maniheiste sunt caracterizate printr-o activare mai mare a emisferei stangi si cu oarece dovezi de disfunctionalitate pentru emisfera dreapta.

Terapia electroconvulsiva (T.E.C.) este o forma obisnuita si eficienta de tratament pentru tulburarile depresive majore (Pink, 1979). T.E.C. poate fi administrata bilateral ambelor emisfere cerebrale, sau elecrozii stimulatori pot fi aplicati unei emisfere, in administrari unilaterale. În timp ce ambele tipuri de tratament, evoca accese generalizate, efectele asupra functionarii cognitive si activitatii fiziologice sunt specifice pentru partea sau partile de creier activate. În conformitate cu aceasta laturalizare, tulburarile amnezice verbale trecatoare sunt mai severe dupa aministrarea T.E.C. emisferei stangi. Perturbari de memorie mai mari pentru amterialul nonverbal, vizoperceptual sunt asociate cu terapia electroconvulsiva a emisferei drepte (d`Elia, Lorentzon, Raotma si Widepalm,1976; Squire si Slater, 1978). Majoritatea investigatorilor au descoperit ca T.E.C. determina o mai mare incetinire a electroencefalografiei pe aceeasi parte a creierului, adica     ipsilaterala pentru stimulare (Small, 1974; Stromgren si Jensen, 1975). Deasemenea, Risberg si colaboratorii (Silfverskiold, Gustafson, Johanson si Risberg, 1979) au raportat ca T.E.C. aplicata emisferei drepte a determinat o reducere a fluxului sangvin cerebral regional din emisfera dreapta (F.S.C.R.), dar fara nici o schimbare a F.S.C.R. din emisfera stanga. Prin urmare, se pare ca T.E.C. produce suprimarea activitatii in mare parte in pozitie ipsilaterala fata de amplasarea electrodului.

Pare sa fie o diferenta intre eficacitatea terapeutica a T.E.C. aplicata emisferei stangi si eficatitatea T.E.C. aplicata emisferei drepte. Atunci cand diferentele intre aceste metode de tratament au fost remarcate, efectele clinice ale T.E.C. aplicate emisferei drepte au fost mai pronuntate (Cohen, Penick si Tarter, 1974; Deglin, 1973; Halliday, Davidson, Browne si Kreeger, 1978). În conformitate cu aceasta descoperire s-a emis ipoteza ca suprimarea activitatii emisferei drepte este legata de imbunatatirea clinica a tulburarilor depresive majore care afecteaza pacientii (Mality, Sackeim si Decina, in curs de tiparire).

Populatiile normale si dispozitia emotionala

Starile dispozitiei emotionale observate la populatiile cu creierul deteriorat si boli psihiatrice sunt adesea intense si patologice. Investigarea lateralizarii craniene din trairea emotionala a grupurilor normale (populatii intacte-neurologic nonpsihiatric) ar trebui sa serveasca la determinarea (daca sau nu) exista consecventa in deosebirile functionale dintre cele doua emisfere ale creierului in subservirea starilor emotionale, de la cele negative, medii, pana la cele pozitive. Pentru a I se gasi raspunsul la aceasta dilema s-au facut relativ putine investigatii prin folosirea de mostre normale. Descoperirile normale au fost raportate in patru domenii:

asimetrii electrocorticale in timpul starilor emotionale induse;

miscari laterale ale ochilor si intoarceri bruste ale capului (smuciri);

asimetrie in electromiografia faciala (E.M.G.) ca raspuns la problemele afective;

raspuns emotional la materialul adaugat domeniilor vizuale (stang si drept).

Doua studii au examinat asimetria indicilor alfa din electroencefalograma din timpul starilor emoionale pozitive si negative induse (Davidson, Schwarz, Saron, Bennet si Goleman,1979; Tucker, Stenslie, Roth si Shearer,1981). Îm ambele studii, subiectilor li s-a cerut sa reflecteze asupra materialului personal care releva dispozitia emotionala. Descoperirile ambelor studii sugereaza o activare frontala mai mare pentru emisfera dreapta si o relativ mai mare activare frontala a emisferei stangi in timpul starilor euforice.

Un grup de investigatori au folosit miscarile conjugate ateral ale ochilor (M.C.L.O.) dupa chestionarea cu rol de index a activarii emisferice contralaterale (Kinsbourne, 1972; Schwartz, Davidson si Maer,1975; vezi Erlicman si Weinberger, 1978, pentru revizuire). Tucker, Roth, Arneson si Buckingham (1977) au examinat M.C.L.O.-urile atat la subiecti aflati in conditii de stre, cat si la subiecti neaflati in conditii de stres. Un procentaj mai mare al M.C.L.O. -urilor spre stanga a fost obtinut din conditia stresului, sugerand o activare relativ mai mare a emisferei drepte. Ahern si Schwartz (1979) le-au oferit subiectilor intrebari despre teme cu incarcatura afectiva , care erau fie de natura pozitiva, fie de natura negativa. Ei au obtinut mai multe M.C.L.O-uri spre stanga dupa intrebari emotionale negative si mai multe M.C.L.O.-uri spre dreapta dupa intrebari emotionale pozitive.

Studiul diferentelor dintre emisfera stanga si cea dreapta (vazute din fata) in privinta exprimarii emotionale voluntare a oferit cai de investigare a asimetriei functionale a creierului in exprimarea emotiei (Sackeim, Gur si Saucy,1978). Pentru a obtine aceste rezultate, s-au facut putine cercetari metodologice solide despre asimetria faciala a exprimarii emotionale spontane (vezi Sackeim si Gur, 1982; pentru revizuire). Cerandu-le subiectilor sa raspunda la intrebari cu incarcatura emotionala, Schwartz, Ahern si Gur (1979) au comparat electromiografia ambelor emisfere , privite din fata. Ei au descoperit ca intrebarile emotionale negative au determinat o activitate relativ mai mare (a tensiunii musculare) asupra emisferei stangi, privita din fata; a existat o tendinta de activitate relativ mai mare a emisferei stangi dupa intrebari emotionale pozitive.

Dimond si Farrington (1977) au comparat raspunsul ritmului cardiac urmarind filme din campul vizual atat al emisferei stangi, cat si in cel al emisferei drepte. Subiectii au fost dotati cu lentile de contact special construite astfel incat, vizionarea sa poata fi restrictionata pentru un singur camp vizual de lunga durata. Subiectii care au urmarit filme in domeniul vizual stang au manifestat o crestere mai mare a ritmului cardiac, atunci cand urmareau o operatie chirurgicala tulburatoare, decat subiectii care vizionau in campul vizual drept. Modelul opus a fost obtinut pentru un desen animat hazliu. Subiectii care au fizionat in campul vizual stang au categorisit in general filmele ca fiind mai inspaimantatoare si mai neplacute decat subiectii care au vizionat in campul vizual drept (Dimond, Farrington si Johnson,1976).

Prea putine studii au examinat rolul asimetriei functionale a creierului in reglarea starilor emotionale pozitive si negative la pacientii normali. Datele disponibile sistin acceptiunea ca aceasta dimensiune a specializarii emisferale se extinde pana la o variatie normala a dispozitiei emotionale. Cercetarile cu grupuri neurologice, psihiatrice si normale lasa credit viziunii ca, la majoritatea indivizilor, emisfera dreapta a creierului subserveste starile afective negative intr-o mai mare masura decat emisfera stanga, in timp ce reversul este valabil pentru starile afective pozitive. Starile afective negative sunt de asteptat sa mareasca stresul sau sa fie traite ca o consecinta a stresului. În aceasta privinta, poate fi o mare implicare a emisferei drepte in tulcurarile generate de stres. Aceasta ipoteza poate fi evaluata in parte prin examinarea asimetriilor corporale din manifestarea bolilor.

ASIMETRIILE CORPORALE ÎN

MANIFESTARILE BOLILOR

Stresul a fost legat de un numar de conditii psihiatrice si organice care se manifesta in asimentriile organismului. În timp ce functionarea senzomotorie a fiecarei jumatati de organism este reprezentata in principal de emisfera contralaterala a creierului, asimetria din amnifestarea bolilor corpului poate fi un rezultat al asimetriei functionale a creierului. Am revizuit datele care arata ca la majoritatea indivizilor emisfera dreapta a creierului subserveste starile afective negative intr-o mai mare masura decat emisfera stanga. În masura in care starile afective negative contribuie la manifestarea bolilor si in masura in care exista un control neurologic contralateral al manifestarilor organismului, cineva s-ar astepta la o supraprezentare a simptomelor localizate in emisfera stanga a tulburarilor legate de stres. În orice caz, asimetria consecventa din manifestarea organismului pentru oricare anume tulburare, nu este neaparat un rezultat al lateralizarii din reglarea emotiilor. Explicatiile alternative ar putea sa indice fie asimetrii periferice in structura sau folosirea partilor organismului, fie asimetrii ale creierului central pentru alte functii decat cele gazduite in el. Supraprezentarea consecventa a emisferei stangi observate pe parcursul diverselor stari de boala ar spori posibilitatea ca asimetria creierului central in reglare sau gazduire, sa contribuie la aceste manifestari.

Urmatoarele sectiuni sumarizaza datele disponibile despre distribuirea laterala a simptomelor pentru diferite conditii psihiatrice si organice. Noi aratam de asemenea zonele care sunt de asteptat sa aiba componente psihosomatice puternice, dar care nu au fost investigate cu privire la acest aspect. Conditiile sunt prezentate intr-o ordine care corespunde in ansamblu gradului in care se crede ca stresul contribuie la manifestarile lor.

Reactiile de conversie isterica

Literatura psihiatrica a sugerat multa vreme ca reactiile de conversie isterica unilaterala sunt probabil manifestate in emisfera stanga a creierului (Briquet, 1850, citat de catre Gainotti, 1979; Ferenzi, 1926; Pitres,1891; Purves-Stewart,1931). Studiile retrospective recente au confirmat in general aceasta sugestie (Bishop, Mobley si Farr, 1978; Fallik si Sigal, 1971; Flemingier, McCluer si Dalton, 1980; Galin, Diamond si Braff, 1977; Magee, 1962; Stern, 1977). Magee (1962) a rapoartat 50 de cazuri de hemiplagie isterica si hemiamnezie (paralizia si pierderea simturilor unei jumatati de organism): numai la 3 pacienti au manifestat simptome localizate in partea dreapta. Galin si asociatii lui (1977) au revizuit datele despre 52 de pacienti (42 femei si 10 barbati) cu simptome de conversie senzorimotorie laterala si conversie motorie. În 63% din cazuri, simptomele erau localizate in jumatatea stanga, iar acest efect s-a intalnit in general la femei. Stern (1977) a revizuit dastele despre 191 pacienti (140 femei, 51 barbati) si a descoperit de asemenea suprareprezentarea emisferei stangi in privinta simptomelor de conversie motorie si senzoriala. Acest afect a fost obtinut atat in subesantionul de partea dreapta, cat si in subesantionul de parte a stanga si nu s-au manifestat deloc deosebiri intre sexe. Fleminger si asociatii lui (1980) au intervievat 106 pacienti de psihiatrie, povestind istorioare despre simptome presupus senzorii psihogenice si motorii. Ei au raportat de asemenea o suprareprezentare a emisferei stangi la 24 de pacienti cu simptome clare de lateralizare.

În schimb, Fallik si Sigal (1971) au raportat o preponderenta a simptomelor de partea dreapta in 40 % din cazurile de reactii de conversie. Esantionul a fost foarte neobisnuit. 90% erau femei; 85% erau sub varsta de 30 de ani; si 65% din esantion avusese leziuni anterioare pe partea presupusei reactii de conversie. Bishop si colaboratorii (1978) au raportat despre 22 de cazuri. Barbatii si femeile erau egal reprezentati, desi esantionul a fost constituit dintr-un numar mai mare de cazuri in care numarul femeilor depasea de 3 ori pe cel al barbatilor. Nici un efect de jumatate a organismului nu a fost observat in acest studiu, iar investigatorii au sugerat ca suprareprezentarea partii stangi a simptomelor de conversie poate fi deosebita la femei.

În general se pare ca reactiile de conversie isterica sunt manifestate mai frecvent in partea stanga a organismului. Nu este stabilit daca acest efect este moderat de catre deosebirile individuale cum ar fi sexul sau jumatatea de organism. Diferiti factori ar putea justifica suprareprezentarea partii stangi in aceasta incurcatura. În partiicular, literatura s-a axat pe dilema daca procese similare se bazeaza pe manifestarea simptomelor in reactiile de conversie si schimbarile senzorimotorii produse de sugestie si/sau hipnoza (vezi Sackeim, Nordlie si Gur, 1974; McKeever, Larrabee , Sillivan, Johnson, Ferguson si Rayport,1981; Morgan, MacDonald si Hilgard, 1974). Fleminger si colaboratorii (1980) au aplicat un test de sugestie in afara contextului de hipnoza. Pentru un esantion de pacienti sau un esantion de infirmieri. Sugestia presupunea o senzatie de furnicaturi care poate fi simtita in ambele parti ale organismului. În tot esantionul, mai numerosi subiecti au raportat ca simt senzatia in partea stanga a organismului. Între pacientii grupului, cei care raportasera simptome psihogenice unilaterale, au raspuns de asemenea indicand aceiasi parte a organismului la testul de sugestie. De remarcat oricum ca intr-un studiu anterior, Fleminger, Dalton si Hsu (1978) nu au observat o directie consecventa a raspunsului atunci cand acest test de sugestie a fost aplicat unui esantion mixt de 100 pacienti psihiatrici. Recent, Sackeim (1982b) a administrat noua sugestii hipnotice in sesiuni individuale cu 80 de dreptaci. În ansamblu, a fost o responsivitate mai mare la gugestia care implica partea stanga a organismului. Prin urmare, este posibil ca suprareprezentarea simptomelor partii stangi in reactiile de conversie isterica, reflecta aceleasi procese fundamentalizatoare care determina asimetria raspunsului organismului la sugestia hipnotica. În mod alternativ, este de conceput ca rolul mai mare al emisferei cerebrale drepte in starile afective negative sa fie implicat in asimetria organismului in reactiile de conversie.

Durerea psihogenica

Simptomele isterice examinate in studiile revizuite anterior au presupu in principal functionarea motorie si/sau senzoriala, ca in cazul tulburarilor de paralizie, slabire, anestezie (anchiloza), orbire etc. pacientii psihiatri exprima frecvent plangeri de durere pentru care nu exista nici o baza organica evidenta. Pentru o vreme s-a dezbatut problema daca durerea psihogenica ar trebui sa fie incadrata la reactiile de conversi si/sau sa fie distinse de durerea hipocondrica (Whitlock,1967). În aceasta sectiune si in altele trei subsecvente, vom revizui datele cu privire la asimetriile organismului in manifestarea diferitelor tipuri de durere. Clasificarea noastra pentru astfel de cercetare din studiile durerii psihogenice, hipocondriilor, durerii reumatice si durerea cronica este in mod clar arbitrara.

Pentru inceput ar trebui sa analizam posibilitatea ca asimetriile din manifestarile durerii sa poata fi relationate cu asimetria organismului din pragurile de perceptie a durerii si toleranta fata de durere. Un numar de studii au descoperit ca printre dreptaci, partea stanga a organismului are un prag mai redus pentru perceptia si toleranta fata de durere (Haslam, 1970; Weinstein si sersen, 1961; Wolf si Jarvik, 1964). Weinstein si Sersen (1961) au testat sensibilitatea la presiune in palma, antebrat si talpa, pentru fiecare parte laterala a organismului si au descoperit ca in aceste regiuni ale organismului, dreptacii au evidentiat un prag mai scazut in partea stanga. Consecventa in entitatile acestor parti de organism, absenta asimetriei la stangaci si descoperirile cercetarilor anterioare asupra indivizilor cu creierul deteriorat, i-au determinat pe Weinstein si Sersen sa sugereze ca asimetria organismului in sensibilitatea la presare (presiune fizica) este un rezultat al functionarii laterale al creierului. S-ar parea ca pragurile pentru perceptie si toleranta fata de durere sunt mai coborate in emisfera dreapta a majoritatii dreptacilor. Din cauza componentelor afective puternice din percepta si toleranta fata de durere (Melzack, 1973). Aceasta dimensiune a asimetriei functionale poate fi reletionata cu lateralizarea din reglarea emotiei.

Walters (1961) a raportat despre 430 de cazuri cu dureri regionale pentru care nu ar putea fi gasita nici o cauza periferica, in care locatia nu corespunde nici cu locurile durerii cu leziuni fizice locale, nici cu locurile durerilor la care se face referire si ca au parut sa aiba caracter psihogenic. Nu a fost descrisa lateralizarea locurilor durerii in intreg esantionul. Au fost prezentate in orice caz 9 cazuri de subiecti (5 barbati si 4 femei). La 6 din acesti pacienti, simptomele au foat localizate exclusiv in jumatatea stanga; un pacient a prezentat durere bilaterala; si s-a raportat numai un caz de durere in partea dreapta.

Hipocondriile

Kenyon (1964) a revizuit datele a 512 pacienti care primisera fie diagnostice de hipocodrie primara (n=301), fie de hipocondrie secundara la un alt diagnostic psihiatric (n=211). Între pacientii cu hipocondrie secundara, 82,4/ au avut un diagnostic primar de tulburare afectiva. În plus, 30,5% din pacientii cu hipocondrie primara aveau antecedente psihiatrice de tulburari afective. Simptomele asociate cel mai mult cu hipocopndria erau de depresie si anxietate. Simptomele unilaterale au fost prezente la 18,9% si 12,3% din pacieti cu hipocondrie primara si respectiv hipocondrie secundara. Dintre grupurile unilaterale, 65% respectiv 80,7 % cu hipocondrie primara si secundara, aveau simptome localizate in jumatatea laterala stanga a corpului. Prin urmare, hipocondria a fost cel mai frecvent insotita de tulburari afective si cand s-au manifestat unilateral au fost semnificati mai frecvente in partea stanga decat in cea dreapta.

Durerile reumatice

Doua studii au examinat distributiile laterale ale durerilor reumatice si au relatat conditiile acestora (Edmonds,1947; Halliday, 1937). Un numar de investigatori au sugerat ca factorii emotionali pot accentua simptomatologia reumatica si/sau plangerile de reumatism pot adesea sa fie bazate psihogenic (vezi Edmonds, 1947, pentru revizuire). Halliday (1937) a prezentat 21 de cazuri de reumatism. El a remarcat ca:

Locatiile durerilor etc, pot fi grupate dupa cum urmeaza:

numai in gat, patru pacienti;

gat si braul stang, sapte pacienti;

numai bratul stang, sase pacienti;

numai bratul drept, un pacient.

Predominarea durerii in bratul stang comparativ cu bratul drept, este remarcabila, adica 13 la 1. Un alt aspect de semnalat este acela ca durerea a fost neobisnuit simtita in extrema stanga a organismului - anume, varful umarului si partea exterioara a bratului stang. (p.265).

Edmond (1947) a raportat despre 87 pacienti care au prezentat atat nevroze, cat si dureri musculare sau reumatism nonarticular. În toate cazurile, despre manifestarea durerii s-a considerat clinic ca este relationata cu factori emotionali. Durerea a fost predominant unilaterala in 51 de cazuri. Dintre acestia, 44 pacienti au prezentat durere in jumatatea stanga a organismului si numai sapte au avut simptome in jumatatea dreapta.

Un tip de durere inrudita, fibrozita pectorala este vazuta frecvent in asa-zisul effort al soldatului (Wood, 1941). Durerea in regiunea toracica stanga este frecvent raportata, iar pacientii pot crede ca au un atac de cord. Durerea in jumatatea dreapta a pieptului a fost gasita ca fiind mai putin frecvemt raportata schiar si in caz de ancheta (Wood, 1941). De sigur, asocierea functionarii cardiace cu jumatatea stanga a organismului poate juca un rol in predominarea probabila a fibrozitei pectorale bazata psihogenetic cu localizare in jumatatea stanga.

Durerile cronice

Agnew si Merskey (1976) au raportat despre 128 pacienti care au fost vazuti in practica clinica prezentand dureri cromice. Pentru a fi inclusi in esalon, pacientii au trebuit sa aimta durerea entru cel putin trei luni; in mod tipic durata a depasit 6 luni. Un mare subgrup de pacienti aveau diagnostice psihiatrice, iar printre acesti pacienti, durerile de cap erau cel mai frecvent raportate. Tulburarile depresive au constituit grupul cel mai mare de diagnosticuri de tulburare organica (n=46), fie atat tulburari organice, cat si psihiatrice (n=19). În esantionul combinat, format din pacienti cu diagnosticuri psihiatrice sau organice si simptome de durere unilaterala, durerea a fost prezenta mai des in jumatatea stanga a organismului. Acest efect a fost clar semnificativ in grupul psihiatric si manifestat ca tendinta in grupul cu diagnostice organice. Suplimentar, cu toate ca nu a fost semnalat de Agnew si Merskey, esantionul combinat a manifestat o diferenta de sex semnificativa de partea (jumatatea) de organism in care s-a raportat durerea. Între barbati, 73,68% aveau dureri in jumatatea stanga, in timp ce numai 52,22% dintre femei aveau dureri numai in aceasta parte. A fost raportata de asemenea o suprareprezentare a durerilor cronice in jumtatea stanga la pacientii psihiatrici fara dovezi de leziuni organice (Merskey si Boyd, 1978; Spear, 1965).

Durerile sanilor

Haagensen (1971) a examinat 2017 femei cu chisturi mari in sani. Dezvoltarea initiala a sanilor a fost bilaterala la 10,41% din cazuri. Dintre cazurile de chisturi unilaterale, 55,78% erau localizate in partea stanga, un efect foarte semnificativ. Haagensen a raportat de asemenea ca in sanul stang carcinomul era mai frecvent intalnit: el a afirmat "Nu am nici o explicatie pentru acest fenomen (p. 58). Johnsen (1975) a raportat similar ca durerea sanilor a fost mai des intalnita in partea stanga.

Factorii care contribuie la frecventa mai mare a durerilor de san in partea stanga sunt necunoscuti. Trebuie sa fie luate in calcul mai multe posibilitati. Johnsen (1975) a raportat similar ca durerea sanilor a fost mai des intalnita in partea stanga.

Factorii care contribuie la frecventa mai amre a durerilor de san in partea stanga sunt necunoscuti. Trebuie sa fie luate in calcul mai multe posibilitati. Johnsen (1975) a sugerat ca exista o asimetrie consecventa a marimii sanilor, sanul stang fiind mai mare. Acest aspect nu a fost examinat sistematic. Johnsen a sugerat ca sanul mai mare poate contine mai mult parenchim-tesut deosebit de susceptibil la durerea de san. Daca aceasta explicatie este valabila, cauza reprezentata de asimetria consecventa a sanilor ar fi si cea reala. O alta posibilitate este ca prcesele fiziologice din sani, sau reprezentarile centrale ale ariilor sanilor sa fie consecvent asimetrice ca raspuns la stimularile externe sau interne. Weinstein (1963) a descoperit ca printre femaile dreptace, sanul stang a manifestat un prag mai redus pentru sensibilitatea la presiune fizica decat sanul stang.

Johanson (1976) a efectuat o termografie la sini aentru 1456 de femei. Esantionul a inclus 155 de femei cu carcinom de san, 1070 femei cu chisturi beningne si 231 de femei fara durere de san. Termogramele pozitive care indicau puncte fierbinti au fost obtinute mai frecvent de la sanul stang pentru toate cele trei grupuri. Între aceste termograme pozitive, 96,0% erau din grupul cu cancer, 85,9% din grupul cu leziuni benigne si 87,5% din grupul fara durere de san aveau pete pe sanul stang. Prin urmare, chiar la femeile fara durere de san, petele fierbinti au manifestat o tendinta vizibila de a se localiza in partea stanga. În general, termografia a fost moderat sensibila in diferentierea dintre grupurile cu si fara cancer. În grupul cu cancer, 81,3% din cazuri aveau trmograme pozitive, in timp ce 47% din cazurile cu chist benign si 38,1% din cazurile fara durere aveau termograme pozitive. În plus, in cadrul grupului cu cancer, partea cu pete fierbinti si partea cu leziuni erau semnificativ relationate. În schimb, descoperirea lui Haagensen (1971), au ratat ca 55,48% din carcinoame erau localizate in sanul stang. Dintre aceste 86 de femei, 76 aveau termograme pozitive, din care 74 erau localizate in sanul stang. Marimea sanilor a fost estimata clinic in grupul fara dureri si in grupul cu cancere. S-a descoperit ca marimela nu este relationata cu frecventa termogramelor pozitive.

s-ar parea deci ca sanul stang al femeilor fara dureri prezintia o frecventa mai mare a petelor fierbinti decat sanul drept si ca prezenta cancerului este asociata cu frecventa mai mare si partea petelor fierbinti. Frecventa mai mare a localizarii in sanul stang decat in cel drept a chisturilor mari si carcinoamelor , poate fi relationata cu procesul care determina asimetria caracteristicilor termale ale sanilor. Aceasta asimetrie poate fi rezultatul trasaturilor anatomice periferice ale sanilor si/sau proceselor centrale care pot fi legate de stres. Alta posibilitate este aceea ca asimetria observata in incidenta bolilor de san era o opera artistica a autotrierii pacientilor. În timp ce majoritatea indivizilor sunt dreptaci, sotul este mai tentat sa pipaie sanul stang si femeilor li se pare mau usoara si mai completa examinarea sanului stang. Datele care arata ca localizarea petelor in sanul stang este mai frecventa la femeile fara durere nu pot fi obiectul acestei opere (de arta).

COMENTARII

O varietate de conditii psihiatrice si organice despre care se crede ca sunt relationate cu stresul (reactiile de conversie isterica, durerea psihogena, hipocondriile, durerile reumatice si durerile de san), sunt manifestate mai frecvent in partea stanga decat in partea dreapta a organismului. În unele cazuri argumentele pentru aceasta sugestie sunt numai sugestive, iar in unele cazuri exista descoperiri contradictorii. Totusi, supraprezentarea simptomelor de partea tanga in aceasta serie diversa de boli justifica un scrutin al argumentelor mandatate.

Nu s-au efectuat studii epidemiologice sistematice ale jumatatii laterale cu manifestarea simptomelor intr-un numar de tulburari fie cunoscute, fie suspectate ca sunt relationate cu stresul. Daca este gasita o preponderenta a simptomelor de partea stanga intr-un set suplimentar de stari de boala implicand sisteme fiziologice periferice diferite, posibilitatea va evidentia mai mult ca suprareprezentarea simptomelor de partea stanga este cauzata de un factor corelat cu lateralizarea functionarii creierului.

Sugeram ca migrenele si eroziunea dentara idiopatica sunt doua tulburari care ar trebui examinate in aceasta lumina. Factorii emotionali si stresul in special, au fost multa vreme considerati ca joaca un rol important intr-o mare proportie a manifestarii migrenelor (Gittleson,1961; Merskey,1965; Wolf,1948). Trebuie acordata multa atentie partii perturbate in cazul migrenelor. Destul de des, pacientii pot simti dureri de cap de aceeasi parte sau in partea opusa semnelor motorii neurologice si senzoriale. De exemplu, hemiplagia asociata cu migrenele poate surveni in aceeasi parte sqau in partea opusa a organismului fata de durerea semicraniala. Cand durerea si simptomele neurologice sunt lateralizate pe partile opuse, se poate ca durerea de cap sa reflecte tulburari cerebro-vasculare de o natura periferica. Durerea in aceeasi parte ca semne neurologice poate reflecta o etiologie mai centrala. În ambele cazuri, determinarea partii de creier implicata pe baza semnelor motorii si neurologice senzoriale poate fi mai valabila decat folosirea ca indiciu a partii cu migrena. Am colectat informal cazuri diagnosticate ca migrene din literatura (Adie, 1930; Baser, 1969; Bradsbaw si Parsons, 1965; Engel, Ferris si Romano,1945; Kennard, Gawel, Rudolph si Rose, 1978; Marshall,1978; Slatter, 1968, Whitty, 1953). Unde se descoperise o neuropatologie pura, cazurile au fost excluse (Ex. meningiomul)- din 76 de cazuti raportate, 38 au prezentat semne neurologice unilaterale. (ex. hemiplagie, hemionopie, hemianestezie) la declansare sau iin timpul migrenei. Douazeci si patru din     din 38 de cazuri, sau 63%, aveau semne neurologice in partea stanga (p= ). Aceste date sugereaza tatonativ o mai mare frecventa a emisferei drepte decat cea stanga implicata in migrene si contrasteaza cu descoperirile lui Parson (1965) si Bradshaw. Într-o scurta examinare informala a cazurilor de migrena hemiplagica, ei au observat o frecventa mai mare a hemiplagiei de partea dreapta. Rolul posibili de lateralizare afectiva in migrene este de mai mare interes intrucat aceasta conditie este adesea asociatap cu depresia sau anxietatea si este frecvent tratata eficient cu antidepresive.

Eroziunea dentara idiopatica este o tulburare marcata prin leziuni abrazivo-erozive a suprafetelor dentare si are o etiologie necunoscuta. Privind la o mostra intamplatoare de 10.000 de dinti extrasi, Sognaaes, Woltcott si Xhonga (1972) au descoperit ca 19% aveau leziuni cu tenta eroziva. Întrucat s-a aratat ca eroziunea din dantura acrilica si cea vulcanita sunt inerte din punct de vedere chimic, unele cazuri de eroziune sunt atribuite fortelor frictionale si probabil hiperactivitatii tesutului bucal moale. (Brodie si Sognaaes,1974). Pe de alta parte, in regiunea gurrii sunt cateva sute de glande, iar stresul poate determina o hipersecretie de ubstante cu efecte erozive.

În mod frecvent, modelurile de eroziune dentara idiopata sunt asimetrice. Atunci cand este observata pe suprafetele bucale ale dintilor din partea stanga, eroziunea este adesea atribuita periatului intens efectuat cu mana dreapta. O alternativa este aceea ca superactivatia indusa de stres a emisferei drepte , poate duce fie la hiperactivitatea musculaturii faciale stangi, (Sackeim si Gur,1978; Sackeim si Gur, 1982). Fie la hipersecretie a glandelor din partea stanga., producand prim urmare eroziunea prin procese frinctionale si/sau procese schimice. Pana in prezent nu s-a facut nici o investigatie a distributiilor laterale a eroziunii dentare idiopate.

Se crede ca tulburarile descrise in acest capitol sunt relationate cu stresul in diferite proportii. Un numar de conditii organice care nu sunt legate de stres determina deasemenea asimetrii consecvente ale manifestarii simptomelor. De exemplu, hipoplazia congenitala a muschiului oris angulaes depresor, sau paraliziei congenitale unilaterale a buzei inferioare, este una dintre tulburarile faciale congenitale cele mai frecvente (Kobayashi.1979). pacientii manifesta paralizie unilaterala cauzata de slabiciunea musschiului depresor al buzei inferioare, un model deosebit de evident in cazul exprimarii emotionale. Tot ca tulburare este de asemenea cunoscuta plangerea faciala asimetrica(Perlman si Risner,1973). Patru studii au folosit esantioane independente de pacienti cu aceasta tulburare - ca o manifestare congenitala (Kobayashi, 1979; McHugh, Sowden si Levitt,1969; Papadatos, Alexiou, Nicolopoulos, Mocropoulous si Hadyigeordiou,1974; Pape si Pickering, 1972). În fiecare esantion a fost o incidenta mai mare a slabiciunii de partea stanga, iar in majoritatea cazurilor supraprezentarea partii stangi a fist semnificativa. În orice caz, cand aceasta tulburare este observata cu boli congenitale ale inimii, partea dreapta este mai frecvent afectata. Clayler (1969), a descoperit slabiciune de partea dreapta la 12 din 14 nou-nascuti; toti aveau boli de inima, 12 manifestand deficienta septala ventriculara.

Nevralfia trigeminala, sau ticul douloureux, este o tulburare asociata cu izbucnirile scurte de durere de-a lungul distribuirii trigeminale, sau al cinci-lea nerv cranian. Tulburarea este mai frecventa la femei si este mai frecvent intalnita in pertea dreapta decat in partea stanga, atunci cand este unilaterala. Voorhies si Petterson (1981), au estimat ca supraprezentarea tulburarilor partii drepte este de 1,7 la 1,0, date care corespund cu studiul retrospectiv al lui White si Sweet (1969), in care au folosit peste 7000 de cazuri.

Asimetria consecventa a locatiei tulburarilor in organism despre care se crede ca nu are legatura cu stresul este importanta pe doua planuri:

primul, acest model sugereaza precautie in atribuirea necesara a (asimetriilor consecvente in stresul specific legat de tulburari) -> lateralizarii afective, chiar daca locatia este predominanta in partea stanga. Ca si in cazul paraliziei congenitale unilaterale a buzei inferioare, unele stari de boala par sa afecteze organismul intr-o maniera consecvent asimetrica. Chiar in cazuri de tulburari generate de stres, este posibil ca asimetriile in locatia tulburarilor sa rezulte fie din factori neuropatologici periferici, fie din factori centrali, care sunt independenti de asimetria functionala a creierului. Într-adevar, noi am formulat un numar de explicatii alternative pentru asimetriile semnalate in diferitele tulburari generate de stres;

al doilea, atat bolile congenitale de inima asociate cu paralizia unilaterala a buzei inferioare cat si nevralgiei trigeminale demonstreaza ca unele stari de boala afecteaza caracteristic partea dreapta a organismului cu frecventa mai mare fata de jumatatea laterala stanga. Acest fapt arata ca partea stanga a corpului nu este tipic expusa dinfunctionalitatilor sau tulburarilor intr-o mai mare masura decat partea dreapta, indiferent de patogeneza bolii sau tipul acesteia. Acest fapt cuplat cu consecventa aparenta in suprareprezentarea partii stangi a tulburarilor generate de stres, intareste posibilitatea ca consecventa observata in timpul unor astfel de tulburari sa reflecte intr-sadevar rolul asimetriei functionale a creierului in reglarea emotiei. Se poate ca tulburarile negenerate de stres se pot manifesta predominant fie in partea dreapta, fie in cea stanga a organismului, in timp ce tulburarile generate de stres sunt consecvent manifestate in partea stanga. În prezent, exista dovezi considerabile potrivit carora la majoritatea indivizilor, emisfera drreapta subserveste stari afective negative intr-o mare masura decat emisfera stanga a creierului. Faptul ca o varietate de tulburari generate de stres sunt toate manifestate mai frecvent in partea stanga a organismului, sugereaza ca aceasta asimetrie din functionarea creierului central joaca un rol in amnifestarile organismului in conditii de stres.

NOTA

Observatiile injectiilor intrarotide cu sodiu amytalla pacienti in faza preoperatorie au fost facute in colaborare cu Raquel E. Gur, Ruben C. Gur si Neil Sussman la Spitalul cu Medici Debutanti din Philadelphia.

TEME CONSULTATE

Ø     ADIE W.J. Hemianopia permanenta in migrene si hemoragie subarahnoida. Lacet, 1930,2,237-238;

Ø     AGNEW D.L. si MERSKEY G.E. Comentariile despre durerile cronice,1976,2,73-81;

Ø     AHERN G.L. si SCHWARTZ G.E.Lateralizarea diferentiala a emptiilor pozitive comparativ cu cele negative. Neuropsihologia, 1979,12,693-698;

Ø     ALFORD L.B.Localizarea constientei si emotiei. Jurnalul American de psihiatrie,1933,12,789-799;

Ø     BABINSKI J. Contributii aduse studiilor asupra tulburarilor mentale din hemiplagia organica cerebrala(anosognozie). Revista neurologia.1914,27,845-848;

Ø     BASSER L.S.Relatia dintre migrene si epilepsie. Creierul, 1969,92,285-300;

Ø     BISHOP E.R., MOBLEY M.C. si FARR W.F.Lateralizarea simptomelor de conversie. Psihiatrie comprenhensiva,1978,19,393-396;

Ø     BLACK F.W.Leziunile cranieie unilaterale si randamentul perceptual si motoriu: un studiu preliminar. Aptitudinile perceptuale si motorii,1975,40,87-93;

Ø     BRADSHAW P. si PARSONS M.Migrenele hemiplazice.: un studiu clinic. Jurnalul trimestrial de medicin, 1965,34,65;

Ø     BRANCH C., MILNER B. si RASMINSSEN T.Sodiul amital intracarotid pentru lateralizarea discursului cerebral. Jurnalul de neurochirurgie,1964,21,399-405;

Ø     BROCA P.Remarci despre o sesiune a facultatii de limbi articulate, urmate de o observatie despre amutire. Buletinul Societatii Anatomice din Paris. Seria a II-a,1961,6,330-357;

Ø     BRODIE A.G. si SOGNAAE S.R.F.Urmarile eroziunii dentare relationate posibil cu hiperactivitatea tesutului oral moale. Jurnalul Asociatiei Dentare Americane. 1973,88,1012-1017;

Ø     BUSCH E.Simptomele psihice ale bolilor neurochirurgicale . acta Psychiatrica et Neurologica Scandinavica, 1940,15,257-290;

Ø     CAYLER G.C. Sindromul cardiofacial: bolile congenitale de inima si slabiciunea faciala, o asociere neacceptata echivoc. Bolile copilariei,1969,44,69-75;

Ø     COHEN B..D., PENICK S.B si TARTER R.E. Efectele antidepresive ale terapiei cu socuri convulsive electrice unilaterale. Arhivele de psihiatrie generala,1974,31,673-675;

Ø     DAVIDSON R.J., SCHWARTZ G.E., SARASON C.,BENNETT J. si GOLEMAN D. Asimetria frontala cu cea parietala rezultata din analiza electroencefalogramei din timpul afectiunilor pozitive si negative. Psihofiziologia, 1979,16,202-203;

Ø     DEGLIN V.L.Un studiu clinic de chirurgie electroconvulsiva unilaterala. Jurnalul de neuropatologie sihiatrica, Moscova, 1973, 73,1609-1621;

Ø     D`ELIA G., LORENTZSON S., RAOTMA H. si WIDEPALM K.Compararea terapiei electroconvulsive dominante unilaterale cu cea nondominanta unilaterala asupra memoriei verbale si nonverbale. Acta Psychiatrica Scandinavica, 1976,53,85-94;

Ø     D`ELIA G. si PERRIS C. Dominanta functionarii cerebrale si depresia. Acta Psychiatrica Scandinavica,1973,49,191-197;

Ø     DIMOND S.J. si FARRINGTON L. Raspunsul emotional la filmele aratate emisferei drepte sau stangi cerebrale masurate prin intermediul pulsului. Acta Psychologica,1977,41,255-260;

Ø     DIMOND S.J., FARRINGTON L. si JOHNSON P. Raspunsul emotional diferential al fiecarei emisfere cerebrale. Natura,1976,261,690-692;

Ø     EDMONDS E.F.Reumatismul psihosomatic nonarticular. Analele bolilor reumatice,1947,6,36-49;

Ø     ENGEL G.L., FERRIS E.B. si ROMANO J.Schimbarile encefalografice focale din timpul migrenelor. Jurnalul american de stiinta medicala, 1945,209,650;

Ø     ERLICHMAN H. si WEINBERGER A. Miscarile laterale ale ochilor si asimetria emisferala: o revizuire critica. Buletin psihologic, 1978,85,1080-1101;

Ø     FALLIK A.A. si SIGAL M.Isteria: alegerea partii de localizare a simptomelor. Psihoterapia si psihosomatica, Basel, 1971,19,310-318;

Ø     FERENCZI S. O incercare de explicare a unor stigmaturi isterice. În lucrarea "Noi contributii la teoria si tehnica psihanalizei", editata de S. Ferenczi. Editura Hogart, Londra, 1926;

Ø     FINK M. Terapia convulsiva: teorie si practica. Editura Rave, New York, 1979;

Ø     FLEMINGER J.J., DALTON R. si HSU G. Raspunsul lateral la sugestie in relatia cu mana mai frecvent utilizata (experimentata). Aptitudinile perceptuale si motorii, 1978,46,1344-1346;

Ø     FLEMINGER J.J., McCLURE G.M. si DALTON R. Raspunsul lateral la sugestia in legatura cu mana mai frecvent utilizata si partea de localizare a somptomelor psihogenice. Jurnalul brtanic de psihiatrie,1980,136,562-566;

Ø     FLOR-HENRY P. Disfunctionalitatea temprala lateralizata a membrelor si psihopatologia. Analele Academiei de Stiinte din New York, 1976,280,777-795;

Ø     FLOR-HENRY P. si KOLES Z.J. Studiile electroencefalogramei, la depresivi, maniaci si indivizi normali: dovezi ale schimbabilitatii in lateralizare si in psihoze. Progrese ale psihiatriei biologice,1980,4,21-43;

Ø     FLOR-HENRY P., KOLES Z.J., HOWARTH B.G. si BURTON L. Studii neuropsihologice ale schizofreniei, maniei si depresiei in lucrarea "Asimetriile emisferale ale functiilor psihopatologice", editata de J. Gruzelier si P. Flor-Henry. Editura Elsevier, New York, 1979;

Ø     FRUMKIN L.R., RIPLEY H.S. si COX J.B.Schimbari ale lateralizarii emisferelor cerebrale in conditii de hipnoza. Psihiatrie biologica,1978,3,741-750;

Ø     GIANOTTI G. Comportamentul emotional si emisfera cu leziune. Cortexul, 1972,8,41-55;

Ø     ________ Relatia dintre emotie si dominanta cerebrala. O revizuire a datelor clinice si experimentale. În lucrarea "Asimetrii emisferale ale functiilor psihopatologice". Editura Elsevier, 1979. Lucrarea a fost editata de J. Gruzelier si P. Flor-Henry.

Ø     GALIN D., DIAMOND R. si BRAFF D. Lateralizarea simptomelor de conversie: mai frecvente in partea stanga. Jurnalul american de psihiatrie,1977,134,578-580;

Ø     GASPARINI W., SATZ P., HEILMAN K.M. si COOLIDGE F.L. Asimetriile emisferice ale procesarii afective asa cum sunt ele determinate de Inventarul personalitatii multivazice Minesota. Neurochirurgie si psihiatrie, 1978,41,470-473;

Ø     CAZZANIGA M.S.Creierul bisectat. Editura Appleton. New York, 1970;

Ø     GESCHWIND N. Limitele neurologiei si psihiatriei : unele preconceptii. În lucrarea "Aspectele psihiatrice ale bolilor neurologice", editata de D.E. Benson si D. Blumer. Editura Grune si Statton,1975, New York.