Atentia - Mecanisme ale atentiei

Atentia

Omul traieste intr-un mediu hipercomplex, populat cu obiecte si forme de o mare diversitate. Adesea acest mediu evolueaza impredictibil generand situatii critice. Daca subiectul uman nu ia decizii adaptative rapide poate pierde definitiv sansa unui raspuns adecvat. In fata acestor solicitari fiinta umana, ca si celelalte vietuitoare, dispune de un sistem cognitiv cu o capacitate limitata de procesare informationala. Dupa unele calcule se pare ca analizatorii sunt bombardati cu un volum de informatii de peste 100000 biti/s pe cand capacitatea de procesare constienta a acestei informatii este de doar 25-100 biti/s. Din conjunctia celor doua aspecte reale, un mediu hipercomplex si o capacitate limitata de procesare, apare necesitatea ecologica a unor procesari selective a informatiei din mediu. Cu alte cuvinte, din multimea stimulilor cu care este confruntat, sistemul cognitiv selectioneaza doar acei stimuli care au o valoare adaptativa sau motivationala semnificativa, supunandu-i unei prelucrari ulterioare. Mecanismele psihofiziologice implicate in aceasta selectie au fost etichetate cu numele de atentie.

Atentia este deci fenomenul psihologic care consta in orientarea si concentrarea selectiva activitatii psihologice, a energiei psihice, asupra unor stimuli sau sarcini, in vederea obtinerii unei perceptii optime, rezolvarii adecvate a sarcinilor, a situatiilor problematice si adaptarii comportamentului senzorio-motor, cognitiv si afectiv la mobilitatea conditiilor externe si la dinamica motivelor si scopurilor persoanei.

Atentia apare deci ca o conditie primara pentru desfasurarea proceselor de cunoastere, a celor de autoanaliza si autoevaluare, precum si a comportamentelor motorii. Ea se manifesta in plan subiectiv ca o stare de incordare rezultata din concentrarea activitatii psihice asupra unui obiect, fenomen, idee, actiune, etc. In plan comportamental atentia se obiectiveaza prin selectivitate, orientare si activare. Subiectul atent raspunde selectiv la diferiti stimul, sesizeaza, detecteaza si filtreaza informatii, concentrandu-se asupra celor relevante si neglijandu-le pe cele nesemnificative pentru o anumita situatie. Criteriul interior de selectie informationala    este cel motivational, ce antreneaza emotii, sentimente, ganduri, etc.

1. Mecanisme ale atentiei

a.Mecanisme neurofiziologice

Principala formatiune implicata in realizarea atentiei este sistemul reticulat activator ascendent. Formatiunea reticulara pregateste cortexul si caile senzoriale pentru a raspunde adecvat la un stimul. Lezarea accidentala sau experimentala a acestei cai duce la instalarea unei come profunde in timp ce stimularea ei atrage dupa sine trezirea, daca subiectul doarme, sau cresterea vigilentei cand acesta este in stare de trezire. La randul sau, cortexul cerebral trimite informatii stimulative sau inhibitive spre SRRA, creindu-se astfel un circuit prin care nivelul arousal (de activare) al scoartei cerebrale se autoregleaza. Formatiunea reticulata, desi are un rol hotarator in procesualitatea atentiei, nu este singura zona implicata in acest fenomen, cercetarile mai noi au scos in evidenta caracterul distribuit al atentiei, faptul ca la realizarea ei participa in momente diferite, zone cerebrale diferite. Astfel, lobul frontal drept este responsabil de focalizarea atentiei in partea stanga a campului vizual, in timp ce lobul parietal stang constientizeaza elementele din campul vizual drept.

Cercetarile asupra neurochimiei atentiei au reusit sa puna in evidenta rolul stimulator al catecolaminelor (adrenalina, noradrenalina,si dopamina, mediatori implicati in raspunsul afectiv) si rolul inhibitor al monoaminooxidazei (enzime ce contribuie la inhibarea catecolaminelor)

b.Mecanisme de filtru

Prin analogie cu sistemele de comunicare, s-a presupus ca atentia opereaza ca un filtru selector de informatie. Filtrele pot opera la mai multe nivele, ceea ce a generat mai multe teorii

-teoria filtrelor timpurii- informatiile preluate la nivel senzorial sunt stocate intr-o memorie de scurta durata, cu capacitate practic nelimitata. Trecerea in memoria de lunga durata este conditionata de un filtraj timpuriu ce selecteaza informatia in functie de caracteristicile fizice ale stimulilor

-modelul filtrului tarziu -sustine ca procesarea stimulilor la nivel senzorial se face automat. Recunoasterea obiectelor presupune insa punerea in corespondenta a imaginii cu modelele stocate in memoria de lunga durata. Partea activata a memoriei de lunga durata o constituie memoria de scurta durata. Atentia noastra e deci orientata spre acele elemente care sunt semnificative din punct de vedere motivational. Selectivitatea intervine deci dupa procesarile semantice.

-modelul filtrelor atenuate, sustine ca filtrele actioneaza prin selectii succesive la diverse niveluri de procesare informationala- timpurii sau tarzii. Conform acestei teorii, selectivitatea stimulilor este un rezultat al politicii de gestiune a resurselor cognitive. Aceste resurse sunt date de nivelul de activare. Atentia nu este altceva decat numele dat pentru cele mai activate unitati cognitive. Comutarea atentiei consta de fapt in activarea altor unitati si inhibarea celor precedente.

2. Formele atentiei

In functie de prezenta sau absenta intentiei de a fi atent, a scopului si efortului voluntar depus, atentia poate fi involuntara, voluntara si postvoluntara.

Atentia involuntara se caracterizeaza prin faptul ca orientarea si concentrarea se produc spontan, neintentionat si fara efort voluntar. Experienta arata ca unele caracteristici formale ale stimulilor - caracterul neobisnuit, noutatea, intensitatea relativ mare a stimulului, stimulii complexi sau incongruenti, etc.- duc la declansarea atentiei involuntare si la cresterea nivelului de vigilenta, stare denumita reactie de orientare speculata intens de industria reclamei.

Repetarea unui stimul care initial producea reactia de orientare, dar care apoi nu mai are semnificatie, duce treptat la stingerea atentiei spontane, reactie denumita habituare. Procesul de habituare constituie substratul neatentiei selective.

Atentia voluntara se caracterizeaza prin faptul ca orientarea si concentrarea activitatii psihice se realizeaza intentionat, cu efort voluntar si cu consum energetic. Daca in declansarea atentiei involuntare un rol important revenea particularitatilor stimulilor, atentia voluntara este sustinuta pe baza functiei reglatorie a limbajului, atentia focalizandu-se prin comanda si autocomanda verbala si pe baza unui suport motivational adecvat. Obiectul atentiei voluntare poate fi constituit din procese senzorio-motorii, perceptive, intelective sau afective.

Atentia postvoluntara - se refera la situatiile in care scopul activitatii si activitatea, sustinute initial voluntar, ajung prin puternica angajare afectiva si motivationala sa se desfasoare fara nici un effort, fara interventia vointei.Este cazul copilului pus sa invete sa cante la un instrument, obligatie obositoare si dificila la inceput, dar care pe masura dobandirii dexteritatii devine placuta si nu mai necesita un effort voluntar.

3.Insusirile atentiei

Unele calitati pot sa varieze de la o persoana la alta in functie de structura activitatii desfasurate predominant, de experienta, de motivatie, de potentialitatile innascute specifice acestui proces fiziologic.

Volumul se refera la numarul de unitati informationale care pot fi cuprinse deodata in centrul atentiei. Miller a stabilit ca numarul acestor unitati poate fi de 7+/-2 unitati cu sens. El variaza in functie de instructajul dat subiectului, influenta experientei anterioare, materialul utilizat, intensitatea si durata stimularilor, prezentarii dispersate sau grupate a materialului.

Concentrarea atentiei se concretizeaza prin gradul in care activitatea psihica este absorbita de un eveniment, fenomen, in opozitie cu distragerea ei, poate fi apreciata dupa rezistenta la factorii perturbatori. Scaderea capacitatii de concentrare a atentiei voluntare este un simptom al oboselii neuropsihice, a scaderii motivatiei, etc.

Stabilitatea atentiei releva durata mentinerii neantrerupte si intensive a focalizarii acesteia, ceea ce permite orientarea si concentrarea optima a activitatii psihice in raport cu exigenta sarcinii. Ea depinde de particularitatile individuale a persoanei, de natura activitatii urmarite. Un obiect cu structura simpla, nemiscat ne retine atentia un timp foarte scurt (1-2 min.), unul complex si in miscare poate fi urmarit mai multa vreme fara intrerupere.

Mobilitatea atentiei consta in capacitatea de deplasare a atentiei de la un obiectiv la altul in raport cu solicitarile unor sarcini. Durata necesara comutarii este de minimum 1/6 secunde si este influentata de trasaturile proceselor nervoase, in special de mobilitate/inertie si de motivatie.

Distributivitatea atentiei consta in capacitatea de a urmari simultan mai multe surse de informatie, de a efectua simultan doua sau mai multe activitati, fara ca una sa interfereze prea mult cu cealalta. Realizarea acesteia este posibila in conditiile in care una dintre activitatile prestate este automatizata, persoaneleau o mobilitate optima a atentiei, actiunile diferite sunt integrate intr-o activitate complexa, etc. Exercitiile indelungate pot mari capacitatea distributiva a atentiei, in special in cazul persoanelor cu un tip de activitate nervoasa superioara puternic echilibrata, mobila

4.Manifestarile patologice ale atentiei

Diminuarea atentiei poarta numele de hipoprosexie, ea poate evolua pana la aprosexie. Diminuarea usoara a atentiei apare in mod normal in starile de surmenaj, epuizare, in situatiile generatoare de anxietate. La limita normalului gasim disipatii, persoanele incapabile de o concentrare mai indelungata. Aici intra copiii mici si unii adulti cu firi nestapanite ce nu se pot concentra asupra unor situatii care nu-I intereseaza

In stari patologice hipoprosexia insoteste depresiile nevrotice si psihopatiile. Ipohondria, ideile fixe, determina ingustarea semnificativa a campului atentional. Extazul, tehnicile yoga, tehnicile hipnotice, meditatia transcedentala vizeaza tocmai ingustarea campului atentional prin mentinerea focalizata a atentiei asupra unui numar redus de stimuli si neglijarea completa a celorlalti. Neputinta de concentrare o gasim si in cazul debililor mitali, a imbecililor(a caror intelect nu depaseste varsta de 5-6 ani) si mai alesa idiotilor (care nu se pot autoservi si nu pot vorbi, au rare momente cand sunt atenti). Diminuarea capacitatilor atentionale atrage dupa sine diminuarea corespunzatoare activitatii tuturor celorlalte procese psihice.

Cresterea capacitatii atentionale poarta numele de hiperprosexie. In mod normal apare in stari de excitatie, de frica infata unui pericol vital, in intoxicatia cu alcool sau cafea ( in prima faza). Hiperprosexia pentru unele elemente atrage dupa sine hipoprosexia pentru alte elmente ale campului perceptiv.