Abordarea umanista - Abraham Maslow - Psihologia devenirii (Being Psychology)

Abordarea umanista - Abraham Maslow - Psihologia devenirii (Being Psychology)

1. A. Maslow - schita biografica

2. Sistemul trebuintelor umane

3. Metamotivatia

4. Caracteristicile personalitatii mature

5. Terminologie in teoria lui Maslow

6. Reflectie critica, recapitulare si consolidare

1. A. Maslow (1908 - 1970) - schita biografica

v    A fost primul nascut, dintr-un sir de 7 copii, din familia unui imigrant evreu. Tatal sau fugise din Rusia la varsta de 14 ani, atat de intensa i-a fost motivatia de a realiza ceva in viata. Parintii lui erau foarte saraci, cu un nivel de scolarizare redus si cu putine sanse de a-si depasi conditia marginala in societatea americana. A cunoscut nevoile si singuratatea inca din copilarie.

v    A dezvoltat de timpuriu o constiinta de minoritar, fiind singurul baiat evreu printre copii din cartier. Se simtea singur si izolat, sentiment care s-a accentuat cu timpul. Sansa lui de invata a fost invatamantul public. Interesul pentru lectura a fost un refugiu pentru el.

v    Relatiile cu parintii erau foarte dificile: mama se pare ca era narcisica si egoista, iar tatal il neglija indiferent ce ar fi facut pentru a-I capta bunavointa.

v    Tatal lui a insistat sa faca dreptul, insa lui Abraham nu-i placea sa faca ceea ce era obligatoriu, asa ca a abandonat studiile dupa numai 2 saptamani.

v    Casnicia a fost o mare sansa in viata lui: s-a casatorit, la 20 de ani, cu o fata de care era indragostit inca de la 16 ani. Amandoi erau studenti la universitatea din Wisconsin si erau adeptii lui Wattson (parintele behaviorismului). Legaturile sale cu profesorii au fost foarte apropiate si calde, compensand atmosfera rece din familie.

v    Maslow a fost interesat de teoriile lui Freud, Bergson precum si de curentul Gestaltist. A obtinut doctoratul in 1934 la Universiatea din Wisconsin si a predat la Universitatea Columbia si la Colegiul Brooklyn. Aici s-a intalnit cu E. Fromm, K. Horney, Max Wertheimer, A. Adler, Ruth Benedict.

v    Al doilea razboi mondial i-a inspirat orientarea spre o psihologie care sa-l faca pe om mai bun, capabil de acte si sentimente nobile, nu numai de ura si violenta.

v    A studiat carierele unor oameni cu realizari exceptionale ca Wertheimer[1], Benedict si alte personalitati, pe care ii considera modele ale implinirii umane, incercand sa gaseasca similaritati, la nivelul personalitatilor lor, care sa poata explica excelenta.

v    A fost o figura cunoscuta nu numai psihologilor, ci si publicului larg. Teoria lui despre sistemul trebuintelor umane este una dintre cele mai cunoscute teorii ale motivatiei, nelipsita din majoritatea cartilor de psihologie, management sau alte domenii.

11.2. Sistemul trebuintelor umane

Facand din teoria sa asupra trebuintelor aspectul central al viziunii sale asupra naturii umane, Maslow raspunde unei problematici-cheie din domeniul psihologiei personalitatii. El admitea existenta unor trebuinte general umane, de natura instinctoida , care activeaza si directioneaza comportamentul individului. Comportamentele prin intermediul carora satisfacem aceste trebuinte sunt insa de natura invatata, dependenta de factorii de mediu social. Diversitatea acestor factori sociali explica marea variabilitate interindividuala a aspectelor comportamentale. Trebuintele sunt innascute, au finalitati adaptative, orientari diferite.

Caracteristici comune ale trebuintelor

Individul functioneaza ca un tot unitar si organizat: cand ii este foame, perceptiile, memoria, gandurile, trairile emotionale, modificarile fiziologice sunt influentate de aceasta stare de tesiune indusa de trebuinta nesatisfacuta. In acel moment el se manifesta diferit fata de alte momente. Activarea fiecarui motiv produce astfel de modificari sistemice.

Motivatia (cauzele) unui comportament pot fi multiple.

Unele trebuinte sunt constiente dar, sub ele, putem gasi alte trebuinte, neconstientizate. O analiza aprofundata a comportamentelor ne duce pana la urma la trebuinte fundamentale, dincolo de care nu se poate avansa cu analiza.

Indiferent daca este vorba de comportamente preparatorii sau consumatorii, exista o diferenta intre ceea ce individul crede, la nivel constient, a fi mobilurile actiunilor sale si ceea ce aceste mobiluri sunt de fapt.

Modalitatile concrete de satisfacere a aceleiasi trebuinte (de afirmare, de exemplu) difera de la o societate la alta, de la un individ la altul, dar trebuinta este aceeasi.

Satisfacerea unor trebuinte face loc altora, individul nefiind niciodata liber de tensiuni.

Motivatia este complexa, continua, fluctuanta. Trebuintele si motivele sunt interdependente. Este imposibil de facut o lista atomistica a trebuintelor.

Nu toate comportamentele au ca scop satisfacerea unei trebuinte: spre deosebire de comportamentele de infruntare, cele expresive nu au, la origine, o stare de tensiune (trebuinta) care sa orienteze si sa propulseze comportamentul.

Problema directionarii comportamentului spre satisfacerea unei/ unor trebuinte se pune si in cazul comportamentului nevrotic. Freudienii au pus problema naturii motivationale a simptomelor nevrotice, dar nu au clarificat-o suficient: "Majoritatea tendintelor si trebuintelor nevrotice, echivalente cu impulsurile orientate spre gratificatia (satisfacerea, n.n.) trebuintelor bazale, au fost blocate, prost directionate, confundate cu alte trebuinte, sau fixate pe mijloace[5] gresite. Alte trebuinte insa nu mai tind spre gratificatie, ci sunt pur si simplu protective sau defensive. Ele nu au alt scop decat acela de a preveni suferinte, amenintari sau frustrari viitoare. Diferenta este similara cu aceea a luptatorului care mai spera sa invinga si cel care nu mai spera sa invinga, dar incearca sa fie infrant cat mai putin dureros posibil" .

Posibilitatea atingerii unor scopuri propuse de mediu activeaza la nivel constient trebuinte care, in alte conditii, ar ramane latente (omul isi doreste sa atinga scopuri tangibile).

Pentru Freud, impulsurile Sinelui sunt entitati motivationale fara legatura cu realitatea si chiar fara legatura intre ele. Maslow considera ca, in masura in care ele sunt controlate, modificate sau reprimate de la satisfacere de conditiile realitatii, aceste impulsuri devin mai degraba o parte a Eului, decat a Sinelui.

Datelor despre motivatie provin preponderent din domeniul patologiei. Desi constituie o sursa utila de informatii, cazurile nevrotice si psihotice induc distorsiuni considerabile in intelegerea motivatiei persoanelor normale. De aceea Maslow considera ca studiul motivatiei umane ar tebui sa includa personalitati sanatoase, normale (obisnuite) si personalitati care au o adaptare inalt-performanta la mediul lor (eminente). Numai astfel se poate realiza o teorie completa a motivatiei umane.

Piramida trebuintelor umane

Baza intelegerii motivatiei sunt trebuintele. Ele pot fi ierarhizate in functie de prepotenta lor si de ordinea aparitiei in ontogeneza, intr-un sistem piramidal. Initial, teoria lui Maslow a fost structurata pe 5 niveluri: trebuinte fiziologice, trebuinte de securitate, trebuinte de apartenenta si afectiune, trebuinte de stima si afirmare, trebuinte de autoactualizare.

O parte din aceste trebuinte (primele patru) sunt bazale, de natura biologica, au o functie homeostatica (trebuinte de deficit - nesatisfacerea lor produce un deficit) si sunt comune omului si animalelor. Trebuintele superioare, de autoactualizare sunt specific umane, au o natura psihologica si apar mai tirziu nu numai in ontogeneza, ci si in istoria omenirii. Rolul lor nu este de a mentine parametri functionali ai organismului, ci de a produce schimbari si de a propulsa dezvoltarea (trebuinte evolutive, de crestere). Trebuintele bazale sunt innascute si inerente naturii umane pentru ca, atunci cind nu sunt satisfacute, produc disfunctii majore la nivelul organismului, satisfacerea produce o stare de bine. Trebuintele fiziologice se manifesta din primele clipe ale vietii, rolul lor fiind acela de a asigura homeostazia organismului. Ele se impun in mod imperativ si nesatisfacerea lor creeaza stari de tensiune extrema pe cand satisfacerea trebuintelor superioare poate fi amanata fara a declansa stari de criza.

Desi aparent supravietuirea si sanatatea sunt asigurate de trebuintele bazale, se constata ca persoanele care sunt animate de trebuinte evolutive traiesc mai mult si sunt mai sanatoase si mai pline de vitalitate. Satisfacerea trebuintelor evolutive este mult mai complexa de cat a celor homeostatice, presupune conditii externe preexistente, scopuri si comportamente mai sofisticate.

Conditiile externe (sociale, economice, politice) joaca un rol important in satisfacerea trebuintelor superioare: de exemplu, pentru satisfacerea trebuintelor de autoactualizare sunt necesare libertatea de expresie si oportunitatea, dar ele joaca un rol nesemnificativ in satisfacerea trebuintei de securitate.

Doua principii guverneaza sistemul trebuintelor: satisfacerea ierarhizata (o trebuinta de ordin superior nu se manifesta in plan psihic pana ce trebuintele de ordin inferior nu au fost satisfacute) si reducerea tensiunii prin satisfacerea trebuintei (odata trebuinta satisfacuta, tensiunea se reduce si trebuinta dispare din planul psihic, lasand loc altor trebuinte). Aceste principii explica satisfacator doar modul de actiune al trebuintelor homeostatice, dar mai putin trebuintele evolutive. Dezvoltarea pesonalitatii este legata de aparitia si actiunea succesiva a celor 5 categorii de trebuinte, ultima aparand la maturitate.

Trebuintele fiziologice (foame, sete, somn, sex) au cea mai mare prepotenta - pot bloca orice alte trebuinte daca nu sunt satisfacute. Odata satisfacute, trebuintele fiziologice nu mai apar in campul de constiinta pentru o perioada de timp - sunt trebuinte ciclice. Daca individul traieste intr-o societate bogata, in care satisfacerea trebuintelor fiziologice nu mai este o problema, ponderea pe care o are aceasta categorie de trebuinte in ansamblul motivatiei este mica. In cazul persoanelor care se lupta pentru supravietuire, ponderea trebuintelor fiziologice este incomparabil mai mare, in raport cu alte trebuinte, dintre care unele nici nu se mai manifesta (de exemplu trebuintele de nivel superior).

Trebuintele de securitate (stabilitate, protectie, siguranta, ordine, libertate, absenta anxietatii) sunt cele mai importante, considera Maslow, la copii si la persoanele nevrotice. Adultii normali si-au satisfacut deja in mod acceptabil toate aceste trebuinte, desi ele se mai manifesta intr-o oarecare masura si la ei.

Importanta acestei categorii de trebuinte la copii este evidenta in modul in care acestia reactioneaza la imprejurari si persoane noi, la evenimente direct amenintatoare, spre deosebire de adulti, care au invatat sa-si domine sau sa-si inhibe teama. Un alt indicator al ponderii trebuintelor de securitate in motivatia copiilor este preferinta lor pentru activitati structurate, ordonate, de rutina - ei au nevoie de o lume ordonata si previzibila. Libertatea trebuie acordata copiilor numai in masura in care ei pot sa-i faca fata: prea multa libertate si permisivitate - adica absenta ordinii si a predictibilitatii - produc anxietate pentru ca impiedica satisfacerea trebuintelor de securitate.

La persoanele nevrotice trebuintele de securitate sunt satisfacute prin comportamentul compulsiv, care ii asigura individului o lume predictibila si sigura. Orice schimbare sau eveniment imprevizibil sunt percepute ca amenintatoare pentru ca distrug ordinea care este atat de reconfortanta pentru nevroticul compulsiv.

Trebuintele de apartenenta si afectiune apar dupa ce trebuintele fiziologice si de securitate au fost satisfacute. Ele pot fi satisfacute printr-o relatie apropiata si calda cu o alta persoana (prieten, iubit, sot) sau prin apartenenta la un grup si statutul ocupat de individ in acest grup. Adolescenta este perioada de viata in care trebuintele de apartenenta actioneaza cel mai intens. Intr-o societate din ce in ce mai mobila, oamenii isi schimba tot mai des domiciliul, scoala, locul de munca, cercul de cunostinte, ceea ce il face sa se simta din ce in ce mai singur si mai dezradacinat. Trebuinta de afectiune presupune a primi si a da afectiune, dar acest lucru este posibil numai intr-o relatie durabila. Maslow nu echivala trebuinta de afectiune cu sexul, dar accepta stransa asociere a acestor doua trebuinte.

Trebuintele de stima apar numai dupa ce primele trei categorii de trebuinte sunt deja satisfacute in maniera acceptabila. Trebuintele de stima se manifesta in doua forme distincte - stima de sine (a ne considera pe noi insine ca fiind valorosi) si stima din partea altora (recunoastere, statut social, succes). Avem nevoie de respectul celorlalti pentru a ne forma stima de sine si, odata formata, aceasta ne face mai increzatori in noi insine, mai competenti si mai productivi. Lipsa stimei de sine il face pe individ sa se simta inferior, neincrezator, descurajat. Stima de sine trebuie sa se bazeze pe o autoevaluare realista.

Trebuintele de autoactualizare constituie ultima forma de trebuinte care se dezvolta, dupa satisfacerea celorlalte categorii de trebuinte. Maslow subliniaza ca aparitia si actiunea acestor trebuinte este conditionata de absenta limitarilor impuse de nesatisfacerea celorlalte categorii de trebuinte (un om nu este disponibil pentru a-si dezvolta potentialitatile daca este preocupat sa-si asigure ziua de maine sau daca nu are un sentiment de apartenenta), daca nu se stimeaza pe el insusi si daca nu se cunoaste. Forta motivationala a trebuintelor de autoactualizare impinge individul spre dezvoltarea propriului potential, spre implinirea de sine.

Acestor trebuinte, Maslow a adaugat ulterior trebuintele de cunoastere, pe care le vedea oarecum separate de piramida trebuintelor, intr-o mica ierarhie proprie (de exemplu trebuinta de a sti este mai puternica decat cea de a intelege). Ele se manifesta prin curiozitate, nevoia de a afla, de a intelege, de a experimenta, de a explica. Desi curiozitatea este un impuls comun omului si animalelor, la om el imbraca forme mult mai complexe si mai intense. Satisfacerea trebuintei de cunoastere se realizeaza uneori cu mari sacrificii, sau chiar cu pretul vietii, ceea ce contrazice oarecum legitatile de functionare a sistemului trebuintelor. Munca si viata care nu stimuleaza cognitiv devin alienante, persoane sanatoase dezvoltand simptome nevrotice legate de monotonie si plictiseala.

Piramida trebuintelor formeaza un sistem care este caracteristic tuturor oamenilor si permite explicarea dezvoltarii si functionarii personalitatii lor, dar ponderea diferitelor categorii variaza de la un individ la altul si principiile nu se aplica in toate cazurile: exista numeroase cazuri de oameni care si-au urmarit satisfacerea unor trebuinte de ordin superior in detrimentul celor bazale.

11.3. Metamotivatia

Pornind de la premisa ca motivatia persoanelor sanatoase, cu realizari de exceptie, este cel putin la fel de interesanta si valoroasa ca aceea a persoanelor cu tulburari psihice, Maslow s-a preocupat de intelegerea modului in care aceste persoane ajung sa fie motivate intrinsec in activitatea lor, inscriindu-se intr-o spirala ascendenta a autoperfectionarii. Autoactualizarea este o motivatie de crestere care se gaseste in interiorul fiecarei persoane, o trebuinta de a dezvolta potentialul propriu, a organismului insusi .

Studiul sau a cuprins persoane eminente din diferite domenii ale vietii sociale contemporane lui, care au acceptat sa participe la cercetare sub rezerva confidentialitatii, figuri istorice despre care existau date biografice extinse, cazuri studiate de alti psihologi. Factorul comun tuturor acestor personalitati este de natura motivationala: toti cei studiati erau animati de trebuinte pe care Maslow le-a numit metatrebuinte (B-needs[8]), care constituie o forma aparte de motivatie - metamotivatia. "Indivizii care se autoactualizeaza (mai maturi, mai plenar umani), prin definitie si-au satisfacut in mod acceptabil trebuintele bazale si sunt acum motivati in modalitati superioare, care pot fi numite metamotivatii" . Maslow diferentiaza foarte clar doua categorii de forte motivationale:

D-needs (deficiency neeeds) - trebuinte de deficit - in cazul carora nesatisfacere produce stari de tensiune, iar satisfacerea produce reducerea tensiunii (au rol homeostatic);

B-needs (being needs) - trebuinte de devenire/ crestere - in cazul carora satisfacerea produce noi tensiuni, propulsand astfel fiinta intr-un proces ascendent de autoperfectionare, proces care se soldeaza cu realizari deosebite in plan social sau profesional.

Aceasta diferentiere se pastreaza si la nivelul cunoasterii (B-cognition si D-cognition) si se extinde asupra functionarii intregii personalitati (afectivitate, activitate). Psihologia personalitatii, asa cum o propune el, este o psihologie a devenirii (Being Psychology ). Nesatisfacerea metamotivelor produce o metapatologie, care este diferita de tulburarile care insotesc patologia asociata deprivarilor in cazul trebuintelor de tip D.

Metatrebuintele sunt prezente la persoane a caror viata a fost marcata de experiente culminale (peak experiences), experiente in decursul carora aceste persoane au realizat integritatea eului, sentimentul de identitate si completitudine personala. Din ansamblul de metamotive identificate la persoanele auto-actualizatoare - valori-B, se desprind cateva mai imporante (vezi tab. 1.).

Tab.1. Valori B si metapatologii specifice (adaptat dupa Maslow, 1993, pp. 308-309)

Daca se admite ca deprivarea acestor trebuinte-valori (metatrebuinte) produce metapatologie si ca umanizarea deplina a potentialului uman este astfel diminuata, daca se admite ca gratificarea metatrebuintelor implineste potentialul uman, atunci trebuie sa admitem ca aceste valori culminale si intrinseci fiintei umane sunt de natura instinctoida si pot fi plasate in aceeasi ierarhie cu trebuintele bazale si in continuarea /completarea lor . Desi metatrebuintele se deosebesc de trebuintele bazale prin unele particularitati, ele trebuiesc studiate de psihologi cu aceleasi metodologii ca si cele bazale. Daca pana acum plasarea valorilor de natura spirituala in zona filosofiei, religiei sau artei a fost un lucru de la sine inteles, este timpul ca ele sa devina obiect de studiu psihologic si chiar psihofiziologic.

4. Caracteristicile personalitatii mature

Aparare si dezvoltare

Viata presupune activitati adaptative care sunt orientate in directii contrare: pe de-o parte inspre mentinerea parametrilor actuali de stare si functionare (dobandirea sigurantei, a autoprotectiei, absenta fricii - motivatie defensiva), iar pe de alta parte in spre ruperea echilibrului si restabilirea lui la un nivel functional mai complex (unitatea si unicitatea Eului, functionarea plenara a tuturor capacitatilor, acceptare de sine, incredere in sine - motivatie de crestere/ implinire). Fiecare fiinta are in constitutia sa mecanisme motivationale care directioneaza comportamentele in ambele sensuri, mecanisme care sunt conflictuale si inerente existentei umane: primele trag fiinta inapoi, inspre trecut, cele din urma o imping inainte, inspre viitor.

Daca viata individului este dominata de motivatia defensiva[12], el va evita sa-si asume riscul pierderii a ceea ce are deja, se va teme de independenta, libertate si va fi incapabil sa-si dezvolte plenar potentialul. Schema de mai jos ilustreaza modul de actiune al celor doua categorii de motivatii :

Mecanismele de crestere pot fi clasificate, in functie de efectul pe care il produc, in urmatoarele categorii:

Intarirea vectorilor orientati spre crestere, facind cresterea mai atractiva si mai satisfacatoare.

Minimizarea temerilor legate de crestere.

Minimizarea vectorilor orientati spre siguranta, facand siguranta mai putin atractiva.

Maximizarea temerilor legate de siguranta, autoprotectie, patologie si regresie.

Putem astfel adauga schemei de mai sus patru categorii de valente:

Procesul de crestere normala, sanatoasa, devine astfel un sir neintrerupt de situatii care presupun alegeri intre siguranta/ crestere, dependenta/ independenta, imaturitate/ maturitate. Atat siguranta, cat si cresterea au si satisfactii si anxietati. Putem progresa numai atunci cand satisfactiile cresterii si anxietatile sigurantei sunt mai puternice decat satisfactiile sigurantei si anxietatile cresterii[14]. Cresterea se realizeaza in pasi mici. Fiecare pas inainte poate fi facut numai atunci cand individul (copilul) indrazneste sa experimenteze pentru ca retragerea este posibila, ca exista siguranta reintoarcerii la ceea ce este cunoscut si sigur.

In procesul alegerii dintre a renunta la siguranta si a alege cresterea, respectiv a renunta la crestere si a alege siguranta, intotdeauna trebuinta de siguranta va fi mai puternica (aici este valabil principiul satisfacerii ierarhizate). Numai atunci cand trebuintele de siguranta (securitate) sunt satisfacute este posibila emergenta trebuintelor evolutive si putem spune ca alegerea sa este libera.

Caracteristicile persoanei care se autoactualizeaza/ caracteristicile personalitatii mature

Persoana matura din punct de vedere psihologic este o persoana la care sunt preponderente metatrebuintele, care abandoneaza certitudinile sigurantei pentru riscurile cresterii. Personalitatile cu realizari remarcabile in diferite domenii ar trebui sa fie prototipul normalitatii, pentru ca ele reprezinta culmi ale adaptarii, modele ideale ale dezvoltarii complete ale potentialului uman. Pornind de la caracteristicile comune ale personalitatilor eminente, Maslow schiteaza urmatoarele caracteristici definitorii ale personalitatii normale si mature:

Perceperea corecta a realitatii - percepe obiectiv realitatea (Cognitie de tip B), nedistorsionat de mecanisme de aparare, preconceptii sau tendinte subiective.

Acceptarea de sine a celorlalti, a naturii - in relatia cu ceilalti, persoanele mature nu sunt normative, ci comprehensive, ii accepta pe ceilalti si sunt acceptate de ceilalti.

Spontaneitate, simplitate, naturalete - sofisticarea, premeditarea excesiva le sunt straine, sunt persoane deschise si sincere, nu se prefac, se comporta cu naturalete, chiar daca asta presupune sa nu fie intotdeauna pe placul celorlalti.

Centrarea pe probleme si nu pe sine - pentru persoana matura important este ceea ce este de facut si nu daca o actiune o pune pe ea in evidenta. Persoanele mature sunt dedicate unei munci, unei datorii, unei vocatii, in care isi gasesc satisfactia metatrebuintelor. Este practic imposibil sa devii matur ramanand centrat pe sine.

Nevoia de privacitate si independenta - personalitatile mature nu au o nevoie nevrotica de prezenta celorlalti; desi sunt sociabili, nu sunt aderenti si pot sa stea izolati. Faptul ca se descurca singuri in majoritatea situatiilor ii face sa fie relativ independenti de ceilalti si sa se simta siguri de sine fara a avea nevoie de confirmari din partea celorlati.

Prospetimea aprecierii si a receptarii - vad lumea asa cum este nu prin prisma prejudecatilor lor si nu aplica tipare procustiene realitatii.

Experienta culminala/ mistica - multe persoane eminente au, sau au avut, momente de transcendenta a Eului, nu neaparat de natura religioasa, in decursul carora s-au simtit puternice, increzatoare. Genul acesta de traire poate fi produs de orice experienta a excelentei, a perfectiunii reale, a dreptatii depline, in decursul careia individul simte ca atins o culme a evolutiei sale.

Interese sociale foarte dezvoltate - Maslow a imprumutat de la Adler conceptul pentru a descrie empatia si intelegerea pe care aceste persoane o arata umanitatii in general: ele lucreaza pentru ceilalti, sunt lipsite de egoism.

Relatiile interpersonale echilibrate - persoana matura se accepta pe sine si pe ceilalti. Cercul sau de prieteni nu este prea larg (aceste persoane sunt indeobste selective in a-si alege prietenii) si de regula este constituit din persoane similare ca nivel de maturitate si compatibile.

Creativitate - subiectii din cercetarea lui Maslow erau foarte creativi, neinhibati, spontani, acceptau riscul de a gresi, si, desi nu creasera nici o opera de arta, intreaga lor viata era marcata de creativitate.

Structura democratica a caracterului, sunt toleranti, nu au prejudecati rasiale sau religioase, accepta cu usurinta parerile celorlalti, nu-si impun punctul de vedere.

Rezistenta la aculturatie - autonomia, independenta si structura ferma a personalitatii mature o fac rezistenta la presiunile sociale. Principiile ferme dupa care se conduc persoanele mature, discernamantul, le faciliteaza evaluarea critica a acestor presiuni si adoptarea unei pozitii personale fara a trai anxios disonanta. Desi nu se revolta in mod deschis impotriva normelor culturale si sociale si nu sunt niste non-conformisti de parada, aceste persoane se simt auto-determinate si oarecum detasate de presiunea spre conformare.

Normalitatea

Deficientele in autoactualizare

Desi trebuinta de autorealizare este innascuta (nu trebuie invatata), ea nu se manifesta la toti oamenii. O explicatie a acestui fapt ar fi aceea ca, cu cat o trebuinta este mai inalt socializata si spiritualizata, cu atat ea are o prepotenta mai redusa. Trebuintele de rang inferior sunt mult mai puternice decat trebuinta de autoactualizare, de aceea isi vor impune prioritatile in competitia cu aceasta. Orice limitare exterioara a dezvoltarii ei o inhiba mult mai usor decat pe cele de rang inferior, impiedicand-o sa se dezvolte si sa se manifeste plenar.

Rasfatul si supraprotectia sunt factori inhibitori importanti: copilul este impiedicat sa-si dezvolte initiativa si autonomia, sa dobandeasca abilitati de explorare, sa-si dezvolte aptitudinile.

Modelul cultural de gen[15] care este impus baietilor si fetelor in decursul educatiei, implica importante limitari in dezvoltarea spontaneitatii, creativitatii, independentei si empatiei: baietii sunt educati "sa fie barbati" (sa nu-si exteriorizeze emotiile, sa fie dominatori, duri, agresivi), fetele sunt educate sa fie "feminine" (sa fie blande, supuse, pasive, dragalase) indiferent daca au sau nu, structural, aceste trasaturi[16].

Dragostea parintilor, manifestata in mod constructiv, este esentiala in manifestarea si dezvoltarea trebuintei de autoactualizare. Atat excesul de dragoste (manifestat prin rasfat si supraprotectie), cat si deficitul (neglijare) sunt esentiale pentru dezvoltarea acestei trebuinte. Daca trebuintele de ordin inferior nu sunt satisfacute adecvat (inclusiv cele de siguranta si apartenenta), persoana nu va avea disponibilitati pentru a se angaja in traiectoria evolventa a dezvoltarii.

Complexul Iona

Pornind de la conceptul de "evaziune din crestere" (evasion of growth) lansat de Angyal, pentru a exprima mecanismele prin care unele persoane evita sa-si asume riscurile dezvoltarii, Maslow dezvolta aceasta tema in conceptul sau de "complex al lui Iona" . Impulsul spre dezvoltarea tuturor potentialitatilor, spre implinire, este innascut fiecarei fiinte umane, dar procesul satisfacerii lui presupune o permanenta schimbare. Exista persoane care au aptitudini, isi percep propria valoare dar se indoiesc de ea si nu le place sa riste.

Autoactualizarea inseamna curaj, efort, asumarea riscului, uneori suferinta. Multor persoane le este frica sa riste, pentru ca fiecare actiune in directia schimbarii se poate solda cu un succes sau cu un esec[18]. Omul este ambivalent fata de succes, al sau sau al altora: "Desigur, iubim si admiram oamenii deosebiti, sfintii, oamenii virtuosi . Dar oare poate cineva care a scrutat profunzimile naturii umane sa nu-si dea seama de sentimentele noastre amestecate si adesea ostile fata de oamenii neprihaniti? Sau fata de barbatii foarte frumosi, sau femeile foarte frumoase? Sau fata de marii creatori? Sau fata de geniile intelectuale? Nu e nevoie sa fii psihoterapeut pentru a vedea acest fenomen, pe care l-am putea numi 'contravalorizare' . . In mod cert iubim si admiram orice persoana care intrupeaza adevarul, bunatatea, frumusetea, dreptatea, perfectiunea (subl. ns.), in fine, succesul. Si totusi, aceste persoane ne fac sa ne simtim stanjeniti, anxiosi, confuzi, poate putin gelosi si invidiosi, putin cam inferiori si stangaci. Ei ne fac sa ne pierdem aplombul, stapanirea de sine si respectul de sine (Nietzsche este inca cel mai bun profesor in acest domeniu) .

Fiecare individ este pus, la un moment dat, in viata sa, in fata unei alegeri intre crestere si stagnare. Angajarea pe prima cale este plina de riscuri si persoanele care nu au dobandit motivatia, curajul si abilitatile de a-si asuma riscuri pe parcursul formarii lor, vor alege calea stagnarii (N.P. nu vor iesi niciodata din burta balenei ). Daca planificam scopuri care sunt sub nivelul potentialului nostru, riscam sa fim nefericiti si tensionati pentru restul vietii noastre tocmai pentru ca am evadat de pe traiectoria implinirii personale.

Normalitatea psihica in conceptia lui Maslow

Definirea normalitatii pune mai multe probleme, de natura statistica, traditionala si conventionala, culturala, de adaptare (in ultima instanta tot de natura culturala - omul este pus in fata sarcinii de a se adapta la un anume spatiu cultural). Fiecare dintre aceste aspecte ale definirii poate fi contestabil ca validitate:

Plasarea unui comportament in zona mediana a unei distributii statistice la nivelul unei populatii de referinta - poate fi considerata statistica un criteriu ultim?

Raportarea la traditie, conventie, norma intr-o societate data - societatea insasi poate fi "anormala").

Adaptarea la un grup - care grup, cu ce norme?).

Asimilarea pasiva a normelor culturale considerate "bune" intr-o cultura - dar cat de normala este cultura insasi?).

Absenta bolii mintale si a dereglarilor psihice constatabile cu mijloacele medicale existente la un moment dat - este limitata de nivelul metodelor de cunoastere folosite.

Sunt oare, toate aceste aspecte, criterii de evaluare a normalitatii? Nu cumva normalitatea ar trebui judecata in functie de idealul de om al fiecarei epoci istorice/ culturi, in functie de modul in care o societate defineste idealul sau de adaptare[21]? Dupa dominarea modelului de om spiritual in epoca renasterii, a celui de om economic in epoca moderna si eroului (in sens Nietzscheian) in secolul XX, Maslow este de parere ca doar gradul de implinire a trebuintei de autoactualizare (inerenta naturii umane) ar fi un criteriu valid.

Persoana normala este animata de metamotivatie - valori-B si este caracterizata prin functionarea la nivelul cel mai inalt al potentialului sau. Aceasta functionare este semnul sanatatii psihice si nu criteriile discutate mai sus. Patologia psihica este data de limitarea si distorsionarea satisfacerii acestor trebuinte de devenire (valori-B). Daca definim persoana normala ca fiind adaptata, in termeni de dezvoltare plenara a capacitatilor sale, o facem prin raportare la un ideal - omul eupsihic - care, de fapt este omul natural si sanatos. In ultima instanta, persoana normala este personalitatea matura, care se autoactualizeaza

5. Terminologie in teoria lui Maslow

6. Reflectie critica, recapitulare si consolidare

1. Identificati in teoria lui Maslow enunturile referitoare la nucleul, dezvoltarea si periferia personalitatii.

2. Ce legatura exista intre baza empirica a teoriei (tip de populatie studiata, experienta personala) si conceptia teoretica de ansamblu asupra personalitatii?

3. Evaluati viziunea lui Maslow despre natura umana si argumentati orientarea sa. Incadrati teoria in functie de conceptia sa asupra raportului ereditate - mediu.

4. Care este locul si rolul educatiei in aceasta viziune?

5. Cum abordeaza Maslow problema motivatiei?

6. In ce consta originalitatea conceptiei lui Maslow despre personalitatea matura?

7. Enumerati caracteristicile personalitatii mature in viziunea lui Maslow.

8. Cum apare ideea libertatii, ca expresie a maturitatii personalitatii, la Fromm si la Maslow (asemanari, deosebiri)?