Abordarea neopsihanalitica - Teoria personalitatii la Carl Gustav Jung

Abordarea neopsihanalitica - Teoria personalitatii la Carl Gustav Jung

C.G.Jung nu este de acord cu Freud in ceea ce priveste natura libido-ului. El considera ca libidoul nu este o energie eminamente sexuala, ci o energie vitala nediferentiata.

Jung utiliza termenul de libido in doua sensuri ca energie vitala difuza si ca energie psihica care alimenteaza activitatea psihica (pe baza acestei energii sunt posibile activitati psihice cum ar fi perceptia, gandirea, procese afective etc).

Cantitatea de energie psihica dedicata unei activitati este denumita de Jung valoare. Opusul energiei psihice este energia fizica pe care o utilizeaza organismul pentru desfasurarea activitatii fiziologice. Energia fizica poate fi transformata in energie psihica si invers, corpul poate afecta mintea si viceversa (vezi bolile psihosomatice).

Jung pune la baza activitatii psihice trei principii pe baza carora are loc functionarea energiei psihice:

1) Principiul contrariilor

Fiecare stare afectiva, gand, dorinta isi are opusul sau. Fara aceasta polaritate nu este posibila procesualitatea vietii psihice.

Principiul contrariilor este considerat de Jung forta motrica a comportamentului; cu cat conflictul intre diverse aspecte polare ale vietii psihice e mai mare, cu atat se degajeaza mai multa energie psihica.

Principiul echivalentei

Este de fapt principiul conservarii energiei din fizica, aplicat la domeniul vietii psihice. Postuleaza faptul ca energia psihica nu se pierde, ci doar se transforma sau se deplaseaza de la o zona psihica la alta. De exemplu: daca interesul nostru pentru un domeniu slabeste la un moment dat energia psihica ramasa va fi investita in alt domeniu.

Energia psihica utilizata in stare de veghe pentru activitati constiente, este dirijata spre activitati de vis cand subiectul se afla in somn. Termenul de echivalenta inseamna ca noul domeniu spre care s-a indreptat energia psihica este echivalenta ca valoare pentru subiect.

Daca lucrurile nu stau asa, excesul de energie psihica ramasa se indreapta spre activitati de natura inconstienta.

Principiul entropiei

In fizica se refera la egalizarea nivelului energetic intre doua sau mai multe sisteme energetice. Jung arata ca pe plan psihic se manifesta o tendinta de echilibrare in sfera personalitatii. Astfel, de pilda, daca doua dorinte sau credinte difera mult sub aspectul valorii sau intensitatii, energia psihica va tinde sa migreze de la zona mai puternica spre cea mai slaba. Sub aspect ideal, la nivelul tuturor sistemelor personalitatii ar trebui sa existe un cuantum egal de energie psihica, dar in viata reala, aceasta situatie nu este niciodata atinsa.

Jung arata, ca energia psihica, prin intermediul celor trei principii, asigura dinamismul personalitatii umane.

Sistemul personalitatii

Personalitatea sau psihicul este alcatuit din mai multe subsisteme separate care nu interactioneaza unele cu altele.

a)    Ego-ul

reprezinta partea constienta a psihicului, responsabila de procese cum ar fi perceptia, gandirea, sentimentele, memoria, constienta de sine ;

este responsabil pentru procesele desfasurate in starea de veghe;

are o functie selectiva admitand la nivelul constientei doar o anumita parte a stimulilor la care este supus subiectul;

asigura subiectului sentimentul continuitatii, coerentei, idealitatii si stabilitatii in modul in care acesta percepe lumea exterioara.

Jung considera ca energia psihica (libido) poate sa fie indreptata spre exterior (rezulta tipul extravert) sau spre interior (rezulta tipul introvert).

Fiecare om are in sine ambele atitudini (extra - intro), dar una dintre ele devine dominanta, guvernand modul de comportare al subiectului.

Atitudinea opusa (non-dominanta), nu dispare, ci devine o parte a inconstientului personal, de unde este capabila sa influenteze comportamentul subiectului.

Jung descrie, pe langa introversie si extraversie, si asa numitele functii psihice care sunt modalitati diferite prin care subiectul se raporteaza atat la lumea externa cat si la cea interna.

Acestea sunt: gandirea si sentimentul (afectivitate) care alcatuiesc functia rationala si sensibilitatea si intuitia care alcatuiesc functia irationala.

Prin intermediul functiei rationale este evaluata realitatea, se organizeaza si se categorizeaza experientele. Cele doua functii: gandirea si sentimentele sunt opuse. Sentimentele (afectivitatea) evalueaza experientele in termenii placut-neplacut in timp ce gandirea evalueaza experientele in termenii adevarat sau fals. Sensibilitatea si intuitia alcatuiesc functia irationala. Aceasta nu evalueaza experientele, ci pur si simplu sta la baza trairii lor.

Jung arata ca fiecare individ are in sine toate cele patru functii, una din perechi fiind dominanta, celelalte fiind ascunse in inconstientul personal.

Tipuri psihologice

1. Extravert ganditor, traieste in concordanta cu un sistem de reguli rigide, tinde sa-si reprime sentimentele si emotiile, are tendinta de a fi obiectiv si dogmatic in ganduri si opinii.

Extravert sentimental, isi reprima logica si este implicat emotional. Se comporta in acord cu un sistem de valori, traditii si norme invatate. Este deosebit de sensibil la expectatiile si la opiniile celorlalti.

Extravert sensibil: este centrat pe fericire si placere; cauta mereu noi experiente si senzatii; este puternic orientat spre realitate si foarte adaptabil la persoane si situatii noi.

Extravert intuitiv, este deosebit de dotat pentru afaceri si politica, pentru ca detine o mare abilitate de a profita de pe urma situatiilor. Este atras de idei noi, este creativ si-i poate inspira pe altii, determinandu-i sa actioneze.

5. Introvert ganditor: nu se intelege cu ceilalti, are dificultati de a-si comunica ideile, este rece si lipsit de consideratie pentru ceilalti.

Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata atat gandirea cat si exprimarea deschisa a starilor afective. Pare misterios si inaccesibil pentru ceilalti; este linistit, modest, copilaros si acorda putina atentie sentimentelor si gandurilor celorlalti.

Introvert sensibil: inchis in sine, irational, detasat de viata de zi cu zi. Priveste majoritatea aspectelor vietii cu bunavointa si amuzament. Este sensibil la frumos, se concentreaza asuprasenzatiilor si isi reprima intuitia.

Introvert intuitiv se concentreaza atat de mult asupra aspectelor intuitive, incat are un contact redus cu realitatea. Este visator si chiar vizionar. Este greu de inteles pentru ceilalti care il considera ciudat si excentric.

Tipurile pure sunt rare.

Jung este de parere ca ego-ul (nivelul constient) are o importanta secundara in determinarea comportamentului uman, comparativ cu nivelele inconstiente (aici este de acord cu Freud).

b) Inconstientul personal

- reprezinta un nivel mai superficial al inconstientului;

- seamana cu conceptul de preconstient la Freud;

-cuprinde continuturi care au fost candva in constiinta, dar au fost uitate sau reprimate pentru ca au fost fie neimportante, fie stresante;

- exista o permanenta circulatie in ambele sensuri intre ego si inconstientul personal;

- experientele aflate in inconstientul personal sunt grupate in ceea ce Jung denumea prin termenul de complexe.

Un complex reprezinta o structura alcatuita din emotii, amintiri, dorinte, centrate in jurul unei teme majore.

Exemplu: complexul de putere - persoana poate incerca sa devina puternica, sa se identifice sau sa se afilieze la grupuri care reprezinta puterea. De pilda, poate face sport de performanta.

Complexul sau complexele dirijeaza comportamentul subiectului. Odata complexul format, acesta nu se mai afla sub control constient, dar el poate impune sau poate interfera cu planul constiintei. Subiectul care poseda un complex nu este constient de influenta directoare a acestuia, desi ceilalti oameni pot observa orientarea sa determinanta intr-o directie sau alta.

Jung este de parere ca desi majoritatea complexelor sunt nocive si produc tulburari nevrotice, totusi unele dintre ele pot avea si un efect benefic asupra personalitatii, cum ar fi, de pilda, complexul perfectionismului sau nevoia de realizare.

Jung, considera ca complexul isi are originile in experientele din copilarie, in cele ancestrale, dar si in cele ale vietii de adult.

c) Inconstientul colectiv (inconstientul transpersonal)

- reprezinta nivelul cel mai profund si mai greu accesibil al inconstientului;

- tine de experientele acumulate de specia umana;

- este depozitul experientelor ancestrale;

- sunt mostenite in mod indirect, sub forma latenta (ex. avem in noi in mod potential teama de sarpe). Pentru ca predispozitiile sa devina realitati, sunt necesare anumite experiente individuale.

Jung considera ca exista anumite experiente bazale care sunt specifice fiecarei generatii.

Astfel, de pilda, oamenii s-au confruntat dintotdeauna cu figuri materne, au trait experinta nasterii si a mortii, s-au confruntat cu necunoscutul, cu terori nocturne, cu nevoia de putere, de statut, cu figuri divine sau cu reprezentanti ai fortelor negative (vezi fig. lui Satan). Aceste experinte universale vor marca modul de a percepe si reactiona la datele realitatii.

Jung face constatarea ca pacientii sai evocau in cursul analizei aceleasi tipuri de fantasme sau simboluri care puteau fi intalnite si in culturile primitive.

Arhetipurile

Aceste experiente ancestrale stocate la nivelul inconstientului colectiv sunt exprimate sub forma de imagini sau simboluri pe care Jung le denumea arhetipuri.

Acestea nu reprezinta amintiri bine structurate ci doar niste predispozitii care au nevoie de experiente actuale pentru a se defini si structura. Ele se manifesta in visele si fantasmele oamenilor.

Exemple de arhetipuri descrise de Jung: figura eroului, figura copilului, Dumnezeu, moartea, puterea, batranul intelept.

Exista unele arhetipuri care sunt mai bine dezvoltate si influenteaza viata psihica in mod mai sistematic. Acestea sunt: persona, anima si animus, umbra, self-ul.

a) Persona

Termenul se refera la masca purtata de actor si reprezinta masca, aspectul social pe care il afiseaza subiectul, incercand sa para altceva decat este in realitate.

Este necesara pentru ca oamenii sunt nevoiti sa joace diverse roluri sociale pentru a face fata cerintelor profesionale si pentru a interactiona cu ceilalti.

Desi este un aspect util omului, persona include si aspecte negative pentru ca persona nu reflecta natura sa reala. Cand ego-ul tinde sa se confunde cu persona, rezultatul este inflatia personei .(subiectul ajunge sa-i minta pe ceilalti sau sa se minta pe sine).

b)    Anima - animus

Jung recunoaste caracterul bisexual al psihismului uman.

Pe plan biologic, este cunoscut faptul ca un subiect apartinand unui sex, secreta si hormoni corespunzatori sexului opus, nu numai sexului propriu.

Pe plan psihologic, fiecare individ contine si caracteristici atitudinale si temperamentale ale sexului opus. Astfel, psihicul femeii contine aspecte masculine (arhetipul animus), iar cel al barbatului, aspecte feminine (anima).

Aceste arhetipuri contribuie la o mai buna adaptare a speciei pentru ca ajuta pe individ sa inteleaga mai bine caracteristice celuilalt sex si directioneaza comportamentul de raportare la sexul opus.

c)    Umbra este arhetipul cu radacini profunde in abisurile psihismului uman, care cuprinde instinctele animalice de baza.

Ceea ce societatea considera rau si imoral, tine de acest arhetip.

Aceste aspecte intunecate ale psihicului uman trebuiesc imblanzite daca oamenii doresc sa traiasca in armonie unii cu altii.

Impulsurile primitive trebuiesc reprimate, depasite sau trebuie luptat impotriva lor, pentru ca altfel individul va fi penalizat.

Jung sesizeaza insa si un paradox: umbra contine nu numai ceea ce este rau in om, ci si sursa vitalitatii, spontaneitatii si creativitatii umane. Astfel, daca tendintele umbrei sunt total reprimate, personalitatea devine cenusie si lipsita de viata.

Ego-ul are rolul de a dirija foitele umbrei reprimand instinctele animalice, dar, totodata, lasand acestora un camp suficient de expresie pentru a da curs creativitatii si spontaneitatii.

d) Self-ul

Reprezinta aspectul de unitate, totalitate si integralitate a personalitatii sau macar aspiratia spre unitate.

Simbolul acestui arhetip este reprezentat in culturile primitive prin termenul de MANDALA sau cercul magic.

Self-ul reprezinta punctul de echilibru intre diversele aspecte polare de natura constienta si inconstienta si un obiect spre care aspira fiinta umana, dar care este imposibil de atins.

Self-ul este forta motivationala care impinge personalitatea spre progres si nu iese la iveala pana cand celelalte sisteme ale psihicului nu s-au dezvoltat pe deplin.

Actualizarea deplina a self-ului implica orientarea spre viitor, scopuri, obiective, precum si o cunoastere si o perceptie corecta a eu -lui propriu.

Dezvoltarea personalitatii

Jung priveste dezvoltarea personalitatii ca fiind orientata spre viitor (auto-actualizare). Persoana prezenta este determinata, atat de ceea ce individul doreste sa devina, cat si de trecutul acestuia. Sistemul psihic este atat teleologic (orientat spre viitor) cat si cauzal (determinat de trecut).

Jung invoca doua principii opuse care stau la baza dezvoltarii personalitatii: progresia (progresul) si regresia.

In cursul regresiei, libido-ul se retrage din fata stimulilor externi si se indreapta spre zonele inconstiente ale psihismului.

Regresia nu inseamna in mod necesar stoparea progresului, ci dimpotriva poate ajuta pentru ca, aceasta cufundare in experientele inconstiente personale sau colective poate conduce la o revitalizare si actualizare a unor disponibilitati creative. (Pentru Jung visele reprezinta o regresie la planul inconstient).

Un alt principiu pe care Jung il pune la baza evolutiei personalitatii este cel al sincronicitatii, principiu care se refera la anumite evenimente ce se petrec simultan. Prin intermediul acestui principiu Jung explica fenomene cum ar fi clarviziunea .

Jung este de parere ca in univers exista o forta care se afla in spatele cauzalitatii. Aceasta forta este capabila sa se manifeste simultan in psihismul unui individ si in afara sa. Astfel se explica, dupa opinia lui, fenomenele paranormale.

Spre deosebire de Freud, Jung era de parere ca evolutia personalitatii nu se opreste niciodata (Freud acorda o atentie exagerata primilor 5 ani de viata). Jung considera ca primii ani de viata nu sunt hotaratori pentru formare personalitatii. Ego-ul se formeaza atunci cand copilul devine capabil sa faca distinctia intre sine si ceilalti, iar constienta se formeaza cand subiectul incepe sa spuna Eu.

Abia la pubertate psihicul isi contureaza forma si continutul, acest moment constituind nasterea psihica.

Intre 35 si 40 de ani au loc in viata psihica schimbari majore. (Aceasta perioada a fost o perioada de criza pentru Jung). La aceasta varsta problemele de viata au fost in mare parte rezolvate. Acum multi pacienti traiesc o criza de identitate pe care Jung o considera universala (specifica tuturor oamenilor). El arata ca energia psihica ce fusese investita in rezolvarea problemelor de viata ramane fara obiect. Aceasta energie ar trebui reinvestita in alte aspecte ale existentei, respectiv in lumea interioara. In a doua parte a vietii, atitudinea trebuie sa se restructureze de la extraversie la introversie. Persoana trebuie sa se ocupe acum de aspecte religioase, filosofice si intuitive ale vietii. Acum trebuie sa se atinga un echilibru intre diversele fatete ale personalitatii si sa inceapa procesul de auto-realizare.

Persoanele capabile sa atinga acest echilibru integrand armonios aspectele constiente cu cele inconstiente pot atinge starea de sanatate psihica numita de Jung individuare. Tendinta spre individuare este innascuta si specifica fiintei umane, dar procesul poate fi facilitat de unii factori de mediu (natura relatiilor parinte-copil; educatie).

Odata ce structurile psihice au atins nivelul de individuare, urmeaza o alta etapa denumita transcendenta: implica depasirea polaritatilor si opozitiilor de la nivelul psihicului si atingerea unei unitati la nivelul vietii psihice. Individuarea si transcendenta pot fi blocate de factori nefavorabili de mediu (casatorie nereusita, probleme la serviciu).

Ultimul stadiu al evolutiei fiintei umane este varsta inaintata, Jung subliniaza asemanarile dintre acest stadiu si copilarie prin aceea ca psihicul este dominat de procese de natura inconstienta.

Interactiunile dintre diversele instante ale personalitatii

Se realizeaza prin intermediul a trei mecanisme: opozitia, unitatea, compensarea.

Opozitia se afla peste tot in psihic si reprezinta sursa energiei psihice.

Conflictele sunt motorul vietii psihice, dar, uneori, ele conduc la comportamente nevrotice sau psihotice.

Unitatea se refera la echilibrarea opozitiilor care se structureaza intr-un tot unitar care este self-ul.

Compensarea consta in aceea ca o anumita structura psihica poate actiona pentru a contracara slabiciunile altei structuri psihice.

(De pilda, daca o persoana este excesiv de extraverta, inconstientul ei va actiona pentru dezvoltarea intro versiei reprimate, astfel, teme cu aspect de introversie se pot manifesta la nivelul viselor.).

Se poate spune ca pentru Jung scopul existentei nu il reprezinta reducerea tensiunilor, ci individuarea sau auto-realizarea.

Jung era de parere ca fiecare individ este unic in felul sau, dar acest lucru este valabil pentru prima jumatate a vietii, dupa care se formeaza, ceea ce el numea, personalitate universala.

Rezulta o viziune mai optimista asupra personalitatii umane pe care o vede ca fiind orientata spre viitor.

Evaluarea personalitatii si terapia la Jung se realizeaza prin : tehnica asociatiei verbale, analiza simptomelor, analiza viselor.

Testul asociativ-verbal: subiectului i se cere sa raspunda la un cuvant administrat cu primul cuvant care ii vine in minte. Se inregistreaza perioada de latenta si indicatori psiho-fiziologici.

Aceasta metoda este folosita pentru depistarea complexelor.

Analiza simptomelor: se realizeaza prin tehnica asociatiei libere pornind de la simptome.

Analiza viselor

Jung considera visele nu ca fiind expresia unor tendinte si dorinte inconstiente, ci ca avand doua functii:

a)    de perspectiva - pregatesc subiectul pentru a face fata unor experiente viitoare;

b)    compensatorie- ajuta la realizarea unui echilibru intre structurile psihice aflate in opozitie .