TULBURARILE DISOCIATIVE (de conversie)

TULBURARILE DISOCIATIVE (de conversie)

Sunt tablouri clinice pasagere, care sugereaza o maladie organica, dar care sunt de natura psihogena. Se produce o decuplare (disociere) intre functiile sufletesti si cele somatice. Cauza psihogena evidentiaza o relatie temporala stransa, cu evenimente traumatice, cu probleme intolerabile si nesolutionabile.

Disfunctionalitatea pasagera a unitatii psihice manifestata prin lipsa de concordanta intre constiinta, identitate, memorie si comportament motor se numeste disociere. Acelasi fenomen este denumit in psihanaliza conversie -     un conflict sufletesc este convertit in forma simbolica, in simptome somatice, contribuind la detensionarea sufleteasca.

Epidemiologie

Femeile tinere sunt mai sugestibile pentru toate grupele acestei tulburari. Cele mai des intalnite sunt tulburarile de conversie care afecteaza senzorialitatea si motricitatea.

Afectarea integrarii amintirilor (amnezie disociativa) este descrisa in perioade critice (catastrofe naturale, razboaie). Manifestarile disociative apar tot mai rar in societatile dezvoltate, unde sunt dezavuate si imbraca alte forme.

Etiopatogenia tulburarilor    de conversie este explicata eminamente prin prisma teoriei psihanalitice (pulsiunile nesatisfacute sunt refulate in inconstient unde se pastreaza o anumita dinamica, defuland apoi ca simptome de conversie. Conflictele intrapsihice sunt exprimate in limbaj corporal). Simptomele de conversie au valoare simbolica.

Exemplu: "cecitatea" (orbirea) unei tinere sotii care surprinde o scena de adulter, exprima faptul ca nu vrea sa vada o realitate inconvenabila.

Tulburarea de tip disociativ a fost denumita nevroza isterica, crezandu-se initial ca avea ca substrat o neimplinire sexual-erotica. In cadrul tulburarilor de conversie, pacientul pune in joc mecanismele uzuale de defensa (negare, translatare, etc).

Simptomatologie

Cu toate ca marca tulburarilor disociative este chiar polimorfismul simptomatic si chiar mimetismul bolilor somatice, se desprind anumite trasaturi comune:

debut dupa o situatie conflictuala sau psihotraumatizanta

fugacitatea simptomelor (apar repede, dispar repede)

durata este variabila (pot debuta dupa rabufnirea conflictului si se sting dupa obtinerea beneficiului)

contrasteaza dramatismul manifestarilor si atitudinea detasata

distribuirea acuzelor se face conform unui model personal sau cultural si mai putin conform localizarilor dermatomerelor[1]

acuzele se remit (dispar) prin sugestie

simptomele, uneori teatrale, se produc si se perpetueaza in prezenta unui public si nu in solitudine

explorarile clinice si paraclinice sunt negative

Tipuri de tulburarile disociative

amnezia disociativa - reprezinta incapacitatea brusca de a rememora date personale biografice, amintiri traumatice, accidente, etc. Amnezia poate fi selectiva (se limiteaza la anumite continuturi) sau generalizata. Este insotita de perplexitate. Se diferentiaza de amneziile de cauza organica prin remisiune spontana sau sub hipnoza.

fuga disociativa - prezinta toate caracterele amneziei disociative si consta in plecarea intempestiva spre o destinatie necunoscuta sau cu valoare emotionala. Poate fi insotita de asumarea unei noi identitati. Autoingrijirea si interactiunile minim sociale nu sunt prejudiciate.

tulburarea de identitate disociativa (personalitatea multipla) - este o tulburare foarte rara si extrem de controversata. Multi specialisti ii contesta existenta, afirmand ca este vorba de tulburarea suprasolicitata de fictiunea cinematografica. Personalitatea multipla consta in existenta a doua sau mai multe identitati, in general complet diferite, care alterneaza. Trecerea la o alta personalitate se face brusc, dupa un eveniment traumatizant. Este o tulburare complexa ce reflecta incapacitatea de a integra diverse aspecte ale identitatii memoriei si constiintei. Personalitatile fiind diferite, au nume diferite. Se pare ca acest tip de tulburare a fost descris la unele persoane abuzate in copilarie. Punerea in joc a unei alte personalitati serveste ca mecanism de aparare, de reprimare a unor amintiri inacceptabile.

tulburarile disociative ale motricitatii si senzorialitatii - constau in alterarea activitatii motorii voluntare si/sau a senzorialitatii, mimand cel mai adesea o boala neurologica. Manifestarile prezentate anturajului sunt dramatice in relatie temporara cu psihotrauma, corespunzand reprezentarii mentale a pacientului despre boala sa si mai putin conform criteriilor medicale. Rasunetul afectiv caracterizat de expresia "la belle indiference", contrasteaza cu dramatismul impotentei functionale. Pacientul solicita investigatii multiple si manipuleaza anturajul pentru obtinerea unui beneficiu secundar. Functia lezata are valoare simbolica, de a carei decriptare depinde demersul terapeutic. Sugestibilitatea mare si fondul cultural primitiv faciliteaza terapia sugestiva sau placebo. Examenul clinic exclude o afectiune somatica.