Teoria personalitatii la Gordon Allport

Teoria personalitatii la Gordon Allport

Domeniul studiului personalitatii a devenit o parte importanta a psihologiei stiintifice odata cu aparitia lucrarii lui Cordon Allport: "Personalitatea: O interpretare psihologica' (1937).

In teoria lui G. Allport, conceptul de trasatura joaca un rol foarte important.

Teoria sa are un caracter eclectic, autorul considerand personalitatea ca fiind individul unic caracterizat printr-o functionalitate dinamica.

G. Allport nu este de acord cu Freud in urmatoarele privinte:

© el considera ca rolul inconstientului a fost mult exagerat;

el nu crede ca fortele de natura inconstienta joaca un rol insemnat in viata unui adult matur si normal;

afirma ca subiectii sanatosi functioneaza mai ales la nivel constient si rational, controland majoritatea fortelor care le motiveaza comportamentul;

functionarea inconstientului este semnificativa mai ales la nevrotici.

© Allport nu considera ca trecutul este cel care stapaneste prezentul. Oamenii nu sunt prizonierii conflictelor si experientelor din copilarie, ei fiind influentati intr-o masura mult mai mare de situatiile prezente.

© De asemenea, G. Allport s-a opus studierii personalitatii pe baza unor cazuri clinice. Spre deosebire de Freud, care a conceput un continuum intre normal si patologic, Allport a postulat o delimitare foarte clara intre normal si patologic, considerand ca subiectii cu tulburari psihice functioneaza la un nivel infantil. Nevroticii, copiii sau animalele nu pot fi comparati cu adultii normali si ca atare, studiile realizate pe astfel de subiecti nu se pot generaliza. Poate ca, cea mai insemnata contributie pe care a adus-o Allport la teoria personalitatii consta in accentul deosebit pe care acest autor il pune pe ideea de unicitate a fiintei umane, unicitate definita in termenii trasaturilor psihice.

G. Allport afirma deci ca personalitatea nu este o notiune cu caracter general sau universal, ci este particulara, specifica fiecarui individ.

Natura personalitatii: caracterul constient, evolutia si unicitatea

Allport a trecut in revista 50 de definitii diferite ale personalitatii, inainte de a-si elabora propria definitie, care suna astfel:

"Personalitatea reprezinta organizarea dinamica a sistemelor psihofizice, organizare ce determina un mod caracteristic de gandire si de comportament' (Allport, 1961, p. 28; cit.Schultz, 1986, p. 197).

Sa analizam conceptele caracteristice acestei definitii.

Organizare dinamica: autorul este de parere ca personalitatea se afla in continua modificare si dezvoltare care are insa un caracter organizat (nu haotic). Forma de organizare se modifica odata cu aspectele specifice ale personalitatii.

Termenul de psihofizic inseamna ca personalitatea este compusa din trup si psihic care actioneaza impreuna, ca un tot unitar.

Conceptul determina se refera la aspectul activ al personalitatii care pune in actiune si dirijeaza aspectele diferite ale gandirii si comportamentului.

De asemenea, definitia lui Allport presupune si faptul ca tot ceea ce face sau gandeste individul ii este caracteristic acestuia, ca persoana unica, diferita de ceilalti.

Allport argumenteaza existenta caracterului unic al personalitatii prin faptul ca omul este produsul atat al ereditatii cat si al mediului. Ereditatea ofera materialul brut care este apoi modelat de mediu. Materialul brut este reprezentat in conceptia lui Allport de aspectele fizice, inteligenta si temperament (care implica tonalitatea emotionala generala).

G. Allport este de parere ca in studiul personalitatii trebuie sa fie abordat cazul individual. Aceasta abordare poarta numele de abordare idiografica. Ea se deosebeste de abordarea nomotetica, care studiaza grupuri mari de subiecti si pe baza datelor obtinute cauta sa stabileasca legi valabile pentru toti oamenii. Desi pune accent pe unicitate, Allport este, in acelasi timp, de acord ca, in ciuda unicitatii, exista similitudini intre oamenii apartinand aceleiasi culturi, aceleiasi grupe de varsta, sex, ocupatie etc.

Un alt punct de vedere imbratisat de Allport se refera la faptul ca el vede personalitatea ca fiind un proces discret (discontinuu). El considera ca nu exista un continuu intre personalitatea adultului si cea a copilului. Personalitatea copilului are un caracter predominant biologic, primar, in timp ce personalitatea adultului functioneaza mai mult la nivel psihologic.

Trasaturile de personalitate

Allport defineste trasaturile de personalitate ca fiind niste predispozitii de a raspunde intr-o maniera similara la anumite tipuri de stimuli.

Caracteristicile trasaturilor sunt urmatoarele:

© Trasaturile de personalitate au o existenta reala. Ele nu reprezinta doar constructe teoretice menite sa explice comportamentul, ci exista in interiorul fiecarui individ.

©Trasaturile reprezinta cauza comportamentului, ele dirijandu-i cursul. Ele nu sunt puse in evidenta doar ca raspuns la anumiti stimuli ci, mai mult, ele directioneaza cautarea unui anumit tip de stimuli.

© Existenta trasaturilor poate fi demonstrata in mod empiric, prin observarea comportamentului subiectului, comportament analizat in timp. Coerenta si constanta comportamentului pun in evidenta prezenta unor trasaturi.

© Trasaturile nu sunt separate in mod rigid intre ele. Desi reprezinta caracteristici diferite, ele se pot interpatrunde, unele coreland semnificativ cu altele (exemplu: agresivitatea coreleaza cu ostilitatea). La inceputul carierei sale, Allport a facut distinctia intre trasaturi individuale, specifice unei persoane si trasaturi comune unui numar de indivizi apartinand unei culturi. Mai tarziu, Allport si-a revizuit terminologia, denumind trasaturile comune prin termenul simplu de trasaturi, iar trasaturile individuale le-a denumit dispozitii personale.

Pentru a facilita denumirea trasaturilor de personalitate, Allport a oferit o lista de 18 000 de termeni in limba engleza (exemplu: dominanta, supunere, nevrozism, conformism, masculinitate, feminitate etc). Allport face distinctia intre trasaturi, habitudini si atitudini.

Habitudinile au sfera mai restransa decat trasaturile, sunt inflexibile si implica un raspuns specific la un anumit stimul. Un numar de habitudini pot fuziona formand o trasatura sau o dispozitie personala (exemplu: habitudinile de a se spala pe maini, pe dinti etc. pot forma o trasatura care este curatenia).

Allport subliniaza ca este, uneori, dificil de realizat diferenta dintre trasatura si atitudine. Astfel, de pilda, patriotismul, autoritarismul sau extraversia pot fi considerate atat ca trasaturi, cat si ca atitudini.

Totusi, in majoritatea situatiilor, putem realiza aceasta distinctie:

Þ atitudinile au totdeauna un obiect de referinta specific;

Þ atitudinile imbraca totdeauna un aspect pozitiv sau negativ (sunt pro sau contra ceva), deci implica o evaluare.

Allport distinge trei categorii de trasaturi:

a) Trasaturi cardinale, au un caracter general si influenteaza puternic toate aspectele vietii individului. Ele domina viata acestuia (exemplu: sovinism, sadism). Allport le denumeste ca fiind un fel de pasiuni care guverneaza existenta individului.

b) Trasaturi centrale: sunt trasaturi pe care le poseda fiecare individ in numar redus (intre 5 si 10). Ele descriu comportamentul unui individ (sunt cele care se trec intr-o caracterizare).

c) Trasaturi secundare: sunt mai putin evidente (de regula, spune Allport, le cunosc doar prietenii apropiati).

Personalitatea si motivatia

Allport considera ca problema centrala pentru orice teorie a personalitatii consta in clarificarea conceptului de motivatie. In conceptia sa, o teorie satisfacatoare asupra motivatiei trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii:

a)   Sa puna accentul pe starea prezenta a individului si nu pe ce s-a intamplat atunci cand se formau la copil deprinderile igienice.

b)   Sa fie pluralista, adica sa recunoasca existenta unei multitudini de motive, precum si a complexitatii acestora. Allport considera ca este o simplificare grosiera sa se reduca motivatia umana la cateva motive de baza cum ar fi reducerea tensiunii, cautarea placerii sau nevoia de putere sau securitate. Autorul arata ca diversitatea motivelor este foarte mare, unele motive fiind temporare, altele manifestandu-se din cand in cand, iar altele avand un caracter permanent. Unele motive sunt constiente, altele nu. Datorita acestei complexitati este imposibil sa includem motivatia umana intr-un model unic.

c)    liste necesar ca in teoria motivatiei sa fie implicate si procesele cognitive, mai ales cand ne referim la intentionalitate si la planificarea constienta a unor actiuni.

Allport a fost deosebit de critic referitor la teoria tfeudiana, care punea accent pe motivele irationale, de natura inconstienta. Punand accent pe caracterul intentional al comportamentului uman, Allport explica prezentul mai ales in termenii viitorului si nu in termenii trecutului.

d) Recunoasterea caracterului unic si concret al fortelor motivationale. Un motiv trebuie definit in mod concret si nu abstract. Allport ofera urmatorul exemplu de motiv concret si motiv abstract:

Concret: Maria are o dorinta puternica de a deveni asistenta medicala.

Abstract:Ea isi sublimeaza o dorinta sexuala refulata.

Autonomia functionala a motivelor

G. Allport a subliniat faptul ca principiul autonomiei functionale a motivelor nu explica integral motivatia umana, totusi acest principiu surprinde ceva mai bine motivatia adultului.

Principiul autonomiei functionale postuleaza ca la un adult normal, un anumit motiv nu mai ramane legat de experientele trecute, in cadrul carora s-a format. Cu alte cuvinte, motivul a devenit autonom, detasandu-se de circumstantele sale de origine, adica, mijloacele utilizate pentru atingerea unui anumit scop devin scop in sine.

Exemplu:

► cineva incepe sa practice sport pentru a se dezvolta fizic si la un moment dat devine pasionat de sport;

►o persoana lucreaza din greu pentru a-si face o situatie materiala buna. Odata atinsa situatia materiala respectiva, omul continua sa munceasca pentru ca il pasioneaza munca.

G. Allport face distinctia intre:

Þ autonomie functionala de tip perseverativ, care explica unele comportamente elementare, cum ar fi: toxicomania sau modalitatea rutiniera de a indeplini sarcinile zilnice;

Þ autonomie functionala a eului (sau a proprium-ului). Este direct legata de nucleul profund al personalitatii si se refera la interese, atitudini, valoare, intentii, cat si la imaginea de sine si la stilul de viata al subiectului. Motivele care contribuie la imbogatirea imaginii de sine sunt mentinute. Din acest motiv, exista o relatie directa intre interesele unei persoane si abilitatile sale; mai precis, oamenilor le place sa faca ceea ce fac bine.

Structura motivelor proprium-ului (ego-ului unic) va determina modul in care noi percepem lumea din jurul nostru. Procesele perceptive si cognitive sunt inalt selective, subiectul selectionand din multitudinea stimulilor ambiantei acei stimuli care sunt relevanti pentru sistemul de interese si valori al persoanei.

Autonomia functionala a proprium-ului reprezinta un proces de organizare interna care contribuie la mentinerea sentimentului eu-lui unei persoane.

G.Allport arata ca modul in care autonomia functionala a proprium-ului organizeaza personalitatea se poate explica prin intermediul a trei principii:

a) Principiul organizarii nivelului de energic. Noile motive sau vechile motive latente vin la suprafata pentru a consuma energia psihica in exces, energie care altfel poate sa se exprime intr-un mod distructiv.

Exemplu: o femeie ai carei copii au parasit locuinta constata ca are prea multa energie care ar trebui canalizata spre noi interese si motive.

b) Principiul maiestriei si competentei: se refera la nivelul inalt la care persoana prefera sa-si satisfaca motivele.

G. Allport afirma ca un adult normal este motivat sa actioneze cat mai bine si mai eficient pentru a-si imbunatati nivelul de maiestrie si competenta.

c) Principiul structurarii motivelor proprium-ului. Motivele proprium-ului (ego-ului) nu sunt independente unele de altele, ci formeaza o structura caracteristica ego-ului, structura in cadrul careia ele sunt cognitive in jurul ego-ului, pastrand acele elemente care contribuie la evolutia ego-ului si rejectandu-le pe celelalte. Acest proces de organizare si structurare interna actioneaza in directia consistentei si integrarii personalitatii.

G. Allport este de parere ca nu orice comportament sau motiv uman poate fi explicat prin intermediul principiului autonomiei functionale a motivelor.

El arata ca exista unele comportamente care nu se supun principiului autonomiei functionale a motivelor. Acestea sunt:

© Comportamentele rezultate in urma trebuintelor biologice: nevoile de apa, somn, hrana etc.

© Actiunile reflexe (clipit, reflex rotulian, procese fiziologice).

© Elemente ce tin de zestrea ereditara: particularitati fizice, inteligenta, temperament, sanatate.

© Deprinderi, unele avand caracter functional iar altele neavand nici un fel de valoare motivationala.

© Comportamente ce depind de o intarire primara si care devin discontinui in absenta intaririi (exemplu: un copil care nu mai merge in vizita la vecini pentru ca nu mai primeste prajituri).

© Comportamente infantile si fixatii: se refera la adultii care continua sa puna in actiune comportamente si conflicte de tip infantil.

© Comportamente nevrotice: se refera la acele comportamente legate de existenta anumitor incidente in copilarie, comportamente care inceteaza sa se produca atunci cand respectivele incidente sunt constientizate.

©Sublimarea se refera la situatia in care un anumit motiv real este sublimat, luand forma altui motiv.

Proprium-ul sau ego-ul unic

Proprium-ul este termenul propus de Allport pentru a inlocui termenii de ego sau self,

Proprium-ul include toate aspectele personalitatii care sunt distinctive si vitale pentru viata emotionala a individului.

Aspectele caracteristice ale proprium-ului sunt unice pentru o anumita persoana, fac ca persoana sa fie diferita de orice alta persoana si ele sunt cele care reunesc perceptiile, atitudinile si intentiile unui individ intr-un tot unitar.

G. Allport descrie stadiile dezvoltarii proprium-ului, stadii ce se dezvolta pana la maturitatea individului.

Eul corporal Stadiile 1-3 se dezvolta in primii ani de viata. in aceste stadii, copiii devin constienti de ei insisi si de existenta lor si incep sa realizeze distinctia intre propriul lor corp si obiectele ambiantei.

Identitatea eului Copiii realizeaza faptul ca identitatea lor ramane aceeasi indiferent de schimbarile care au loc.

Auto-stima Copiii invata sa se mandreasca cu realizarile lor.

Extensiunea eului Este vorba de etapele care au loc intre 4 si 6 ani. In aceasta etapa copii ajung sa recunoasca obiectele si persoanele care fac parte din lumea lor.

Imaginea de sine Copiii dezvolta imaginea de sine actuala si idealizata si devin constienti de faptul ca satisfac sau nu satisfac expectatiile parentale.

Eul ca o dinstanta rationala Aceasta etapa se dezvolta intre 6 si 12 ani. In aceasta faza copiii incep sa utilizeze logica in solutionarea problemelor cotidiene.

Constituirea proprium-ului Aceasta etapa se dezvolta in adolescenta. In aceasta perioada tinerii isi formuleaza scopuri si planuri pe termen lung.

Etapa adulta Adultii normali si maturi functioneaza independent de motivatiile copilariei. Ei functioneaza in mod rational in prezent si isi elaboreaza in mod constient propriul stil de viata.

Personalitatea in copilarie

Allport considera ca intre personalitatea adultului si a copilului exista o dihotomie si nu un continuum.

Personalitatea adultului matur reprezinta mai mult o functie a prezentului si a viitorului decat a trecutului. G. Allport descrie copilul ca fiind o fiinta distructiva, cautatoare de placere, nesocializata, egoista, nerabdatoare si dependenta. Materialul genetic brut care tine de structura fizica, temperament si inteligenta. reprezinta bazele personalitatii, dar in copilarie inca nu putem vorbi de personalitate in adevaratul sens al cuvantului. Copilul opereaza in raport cu trebuinte si reflexe menite sa conduca la reducerea tensiunilor si durerii, precum si la maximizarea placerilor.

In aceasta perioada, de importanta vitala este obtinerea afectiunii si securitatii mai ales din partea mamei. Daca copilul are aceste trebuinte satisfacute, atunci el va cunoaste o evolutie pozitiva, devenind un adult matur si normal.

Personalitatea adultului

G. Allport arata ca individul se modifica de la un organism biologic care este motivat de reducerea tensiunilor catre un sistem psihologic cu alte tipuri de motivatii decat cele din copilarie si orientat in directia viitorului.

Personalitatea adulta normala, spune Allport, nu mai este dominata de motivatiile din copilarie. In cazul in care nevoile copilariei sunt frustrate, copilul devine nesigur, agresiv, solicitant, gelos si egocentric. Drept rezultat, evolutia este ciuntita si individul continua si la varsta adulta sa functioneze la nivelul trebuintelor si conflictelor infantile. Motivele nu ating autonomia functionala, ci continua sa fie conectate la conditia lor de origine. Proprium-ul nu se dezvolta, nu apar trasaturile unice de personalitate, iar personalitatea ramane nediferentiata, functionand la un nivel infantil. Un astfel de adult este, dupa Allport, un bolnav psihic.

Criteriile dezvoltarii normale specifice unei personalitati mature sanatoase (G. Allport):

© Extinderea sentimentului eului la persoane si obiecte din afara eului.

© Legaturi psihologice calde pe care le intretine eul cu alte persoane (intimitate, compasiune, toleranta).

© Securitate emotionala (auto-acceptare).

© Perceptie realista, dezvoltarea unor abilitati si angajarea in anumite tipuri de activitati.

© Auto-obiectivare (intelegerea intuitiva a eu-lui si simtul umorului).

© O filosofie unitara de viata, care dirijeaza toate aspectele vietii persoanei in directia unor scopuri viitoare. Daca aceste criterii sunt atinse, persoana devine independenta de propria sa copilarie si devine capabila sa faca fata prezentului si sa elaboreze planuri realiste pentru viitor, fara sa fie victima unor experiente traumatizante din mica copilarie.