CREATIVITATEA

CREATIVITATEA

a. Definitia creativitatii; niveluri de creativitate; produsul creativ

b. Procesul de creatie

c. Personalitatea creatoare

d. Factori care stimuleaza sau inhiba creativitatea

a.      DEFINITIA CREATIVITATII;

NIVELURI DE CREATIVITATE; PRODUSUL CREATIV

Despre un om spunem ca este creativ daca este capabil sa inventeze lucruri noi, originale. Pentru ca un om sa fie creativ el trebuie sa aiba anumite aptitudini si insusiri psihice.

!! Creativitatea reprezinta un complex de aptitudini si insusiri psihice care in conditii favorabile genereaza produse noi si valoroase pentru societate si / sau pentru individ.

Creativitatea, ca si inteligenta, este o trasatura general umana. Toti oamenii au un anumit nivel de creativitate. Cei mai multi au o creativitate de nivel mediu, un numar redus de oameni sunt foarte creativi sau foarte slab creativi. A. L. Taylor distinge 5 niveluri de creativitate:

1. Creativitatea expresiva se manifesta prin modul in care o persoana se autoexprima. Este prezenta la orice om, deoarece fiecare om isi exprima starile afective, parerile, ideile prin gesturi, mimica, intonatie, cuvinte, desen etc.

2. Creativitatea productiva se manifesta prin capacitatea de a produce lucruri utile prin intermediul deprinderilor insusite. Cei mai multi oameni au aceasta capacitate (ea este manifestata de muncitorii din fabrica, de femei, prin ceea ce fac in gospodarie).

3. Creativitatea inventiva este capacitatea de a aduce imbunatatiri importante unor produse. Numarul persoanelor care dispun de creativitate inventiva nu este prea mare.

4. Creativitatea inovatoare poate sa duca la modificari importante ale principiilor care stau la baza unui domeniu stiintific sau artistic. Astfel de creativitate poseda cei care au fondat noi curente stiintifice sau artistice (in psihologie Jung, Adler). Despre persoanele care manifesta creativitate inventiva sau inovativa se spune ca sunt talentati.

5. Creativitatea emergenta se manifesta prin revolutionarea unui domeniu stiintific sau artistic. Despre aceste persoane se spune ca sunt genii (Einstein, Freud, Beethoven, Shakespeare).

Creativitatea, la orice nivel s-ar manifesta, intotdeauna se obiectiveaza prin ceva, adica se exprima printr-un produs: o pictura, o realizare tehnica, o poezie, o teorie stiintifica. In functie de natura produsului vorbim despre creativitate artistica, stiintifica, tehnica, organizatorica etc.

Produsele creativitatii pot fi caracterizate din punctul de vedre al noutatii si valorii lor.

Un produs este nou daca nu este o simpla reproducere a unor produse realizate anterior. Un produs poate fi nou in raport cu:

- experienta individuala; in aceste cazuri vorbim despre creativitate individuala;

ex.: copilul care face o constructie din cuburi care se deosebeste mult de ceea ce a facut anterior sau ce a vazut la altii; familia care isi aranjeaza locuinta intr-un mod deosebit;

- realizarile culturale ale societatii. In acest caz vorbim despre creativitate sociala; poetul, arhitectul, creatorul de moda, cercetatorul care realizeaza produse noi, originale da dovada de creativitate sociala.

Un produs este valoros daca prin el se rezolva o problema importanta pentru creator sau pentru societate.

O persoana este considerata foarte creativa daca produsele pe care le realizeaza sunt noi si valoroase din punct de vedere social.

b. PROCESUL DE CREATIE

Creativitatea este o potentialitate care se transforma intr-un produs prin procesul de creatie. Procesul de creatie care duce la produse valoroase social nu se deosebeste in mod esential de cel care duce la produse valoroase numai pentru individ. Procesul de creatie are foarte multe asemanari cu procesul de rezolvare a problemelor mai complexe.

G. Wallas descrie urmatoarele patru faze ale procesului de creatie:

1. Prepararea. Cercetatorul sesizeaza problema, analizeaza datele, formuleaza ipoteze, face cateva tentative de rezolvare. Daca aceste tentative esueaza atunci cercetatorul se simte frustrat si problema este reprimata (refulata) in inconstient.

2. Incubatia. In aceasta faza problemele reprimate in inconstient sunt prelucrate in continuare, ceea ce poate sa duca la gasirea solutiei. Procesele din inconstient sunt orientate de activitatea din faza de preparare. Faza de incubatie poate sa duca la rezultate numai daca activitatea constienta anterioara a fost suficient de profunda. Daca anterior nu s-a lucrat serios, degeaba asteptam ca din inconstient sa apara ceva deosebit.

3. Iluminarea (inspiratia sau intuitia) este momentul in care rezultatul proceselor inconstiente este constientizat si solutia problemei apare brusc in campul constiintei.

4. In ultima faza solutia este formulata verbal, elementele sale sunt ordonate logic, problema este rezolvata si apoi solutia este verificata.

Succesiunea acestor faze nu este identica in toate procesele de creatie. Uneori incubatia si iluminarea pot lipsi, solutia conturandu-se progresiv, in urma unui rationament logic si constient.

Creatia poate sa fie si rezultatul unor descoperiri intamplatoare.

De ex. Pavlov a studiat reflexele neconditionate si a observat intamplator ca un caine a inceput sa saliveze atunci cand a auzit pasii laborantului. Aceasta observatie intamplatoare a dus la descoperirea reflexelor conditionate.

Roentgen a studiat descarcarile electrice prin tuburi cu gaze rarefiate si a descoperit intamplator razele X care trec prin corp. Aceasta descoperire a dus la inventarea radiologiei.

Dar pentru ca cineva sa descopere ceva in mod intamplator trebuie sa aiba cunostinte temeinice, tendinta spre cercetare si descoperire, sa nu fie "orbit" de ipotezele cercetarii sale. Probabil si alti cercetatori au observat fenomene care ar fi putut fi explicate prin mecanismul reflexelor conditionate, dar ei nu au reusit sa inteleaga importanta fenomenelor observate si nu au ajuns la aceasta descoperire.

c. PERSONALITATEA CREATOARE

In ultimele decenii psihologii s-au ocupat foarte mult de problema creativitatii. Ei au studiat particularitatile personalitatii creatoare, aptitudinile, insusirile de care depinde capacitatea de a realiza produse noi si originale. Cei mai importanti factori de personalitate cu rol in creativitate sunt inteligenta, aptitudinile speciale, motivatia si vointa. Inteligenta, aptitudinile speciale, calitatile si strategiile gandirii reprezinta instrumentele creativitatii. Factorii atitudinali si motivationali au un rol dinamizator.

Relatia dintre creativitate si factorii intelectuali.

O problema mult studiata de psihologie este cea a relatiei dintre nivelul intelectual exprimat prin coeficientul de inteligenta (QI) si creativitate. Intrebarile pot fi formulate astfel:

care este nivelul intelectual minim care permite unei persoane sa fie creativa, in sensul propriu al cuvantului?

in ce masura cresterea nivelului intelectual este insotita de cresterea gradului de creativitate?

Cercetarile au aratat ca nu se poate vorbi despre creativitate propriu-zisa la persoanele care au un nivel intelectual submediocru, adica un QI sub 80. De la acest nivel in sus inteligenta si creativitatea coreleaza, adica cu cat nivelul intelectual este mai ridicat, cu atat si creativitatea este mai buna, dar aceasta corelatie se pastreaza numai pana la aproximativ QI = 110. Peste acest nivel, adica la cei cu un nivel intelectual superior, cele doua trasaturi nu mai coreleaza. Cineva poate fi foarte creativ fara a avea un nivel intelectual cu mult mai mare de 110 sau poate avea un QI de 130, 140 fara a fi deosebit de creativ.

O persoana inteligenta, dar nu foarte creativa poate avea o gandire convergenta. Ea invata cu usurinta algoritmi, intelege usor relatiile abstracte, fara sa aiba o capacitate deosebita de creatie.

Creativitatea este asociata mai ales cu gandirea divergenta care se orienteaza spre mai multe solutii si care cauta variate cai de rezolvare. Gandirea divergenta se caracterizeaza prin flexibilitate, fluenta si originalitate.

Flexibilitatea se manifesta prin capacitatea de a gasi solutii cat mai variate, de a restructura rapid cunostintele in functie de cerintele situatiei, de a transfera cunostintele de la un domeniu la altul. (De ex. capacitatea de a utiliza cele invatate la psihologie pentru rezolvarea unor probleme educative sau in sociologie). Opusul flexibilitatii este fixitatea functionala, adica repetarea stereotipa a acelorasi modalitati de abordare a problemei, chiar daca nu duc la rezultat.

Fluiditatea sau fluenta este capacitatea de a produce un mare numar de idei sau imagini.

Originalitatea este cu atat mai mare cu cat solutiile gasite sunt mai neobisnuite, mai putin frecvente. Opusul originalitatii este banalitatea.

Activitate

Doriti sa va cunoasteti nivelul de creativitate in raport cu cea a colegilor D-voastra? Impreuna cu mai multi colegi puteti sa faceti un mic test de creativitate: incercati sa realizati in 5 minute cat mai multe desene care sa includa un cerc. Dupa ce ati terminat desenele:

numarati cate desene a realizat fiecare participant; acest numar indica gradul de fluiditate;

grupati toate desenele realizate in categorii (flori, astri, figuri umane etc.) si apoi stabiliti in cate categorii pot fi incadrate desenele fiecarui subiect; in acest fel aflati gradul de flexibilitate;

desenele foarte frecvente sunt banale; desenele care apar foarte rar (la un singur subiect) sunt originale. Acordati desenelor un anumit punctaj, in raport invers proportional cu frecventa lor; astfel aflati gradul de originalitate.

Adunand punctajele acordate pentru fluiditate, flexibilitate si originalitate ati aproximat gradul de creativitate al participantilor la aceasta activitate.

Rolul motivatiei, vointei si a unor insusiri de personalitate in creatie.

Pentru a se obtine o opera artistica deosebita sau pentru a se ajunge la rezultate valoroase in stiinta este nevoie de multa munca. Creatorul trebuie sa accepte multe sacrificii, sa fie perseverent. Acestea nu se pot realiza fara motivatie intrinseca si fara vointa. Motivatiile care favorizeaza creatia sunt: nevoia de a se autoexprima, de a excela, dorinta de a sintetiza informatiile, curiozitatea.

Persoanele creative in general au incredere in sine, au curajul de a-si asuma riscurile, accepta greu restrictiile, constrangerile, sunt nonconformiste, au un nivel redus de anxietate. Din cauza acestor insusiri de personalitate copiii cu potential creativ de multe ori sunt considerati elevi dificili.

Psihanalistul A. Adler are o parere deosebita despre creativitate si dorinta de afirmare. El considera ca de foarte multe ori rezultatele remarcabile au la baza complexele de inferioritate. Persoanele cu astfel de complexe incearca sa le compenseze printr-o activitate intensa, orientata spre obtinerea unor performante deosebite intr-un domeniu.

d. FACTORI CARE STIMULEAZA

SAU INHIBA CREATIVITATEA

Creativitatea poate fi influentata de numerosi factori. Dintre acestia fac parte conditiile socio-economice, culturale si politice dintr-o tara, colectivul de munca, familia, scoala etc.

Exista perioade istorice care favorizeaza creatia (Renasterea) si perioade care o inhiba (comunismul). In perioadele in care se impun prea multe restrictii, in care se cere ca toti oamenii sa accepte aceleasi valori, sa se comporte asemanator creativitatea nu se poate manifesta. De asemenea oamenii creativi nu se pot afirma in tarile sarace deoarece creatia artistica, inventiile deosebite de multe ori necesita investitii materiale mari (ateliere pentru creatie, laboratoare, aparate, personal etc.).

Chiar si in tarile democratice si bine dezvoltate economic creativitatea poate fi inhibata de factori de natura sociala. Oamenii mediocri de regula prefera si recompenseaza comportamentele conformiste care respecta traditiile, obiceiurile, normele acceptate de respectiva societate. Cei care sunt nonconformisti, se comporta sau gandesc altfel decat majoritatea sunt dezaprobati. Aceasta presiune in directia conformismului ii descurajeaza pe cei care ar fi capabili sa inventeze noi modalitati de actiune.

Unele colective de munca sau de cercetare pot avea efecte pozitive asupra creativitatii deoarece prin discutarea problemelor sunt inlaturate fixitatile functionale, ideile noi exprimate de unii pot fi imbogatite, valorificate de ceilalti.

Mediul familial poate stimula sau inhiba creativitatea. Un mediu familial permisiv, tolerant, deschis spre nou, in care copilul se simte sprijinit de parinti (are sentimentul securitatii), valorizat, apreciat pentru ideile sale are efecte pozitive asupra creativitatii. Familiile rigide, in care copilul este excesiv de controlat, in care parintii iau toate deciziile importante si copilul este privit ca o fiinta care este obligata sa se supuna, in general inhiba creativitatea.

In scoala exista profesori care stimuleaza creativitatea, iar altii o inhiba. Invatamantul din tara noastra pune un accent exagerat de mare pe insusirea cunostintelor, dar face destul de putin pentru dezvoltarea creativitatii, desi in activitatea profesionala conteaza mai mult capacitatea de a utiliza creativ cunostintele decat volumul de cunostinte inmagazinate (cunostintele se invechesc repede, iar cele necesare pot fi gasite in carti). Pentru dezvoltarea creativitatii sunt utile metodele de predare cu caracter activ: conversatia euristica, problematizarea, invatarea prin descoperire etc. - metode care sunt descrise in cartile de pedagogie.

Dezvoltarea creativitatii depinde in mare masura de atitudinea profesorului fata de elevi. Nu este indicata atitudinea rigida, exagerat de autoritara, ironica, critica. Profesorul ar trebui sa fie apropiat de elevi, ingaduitor - intre anumite limite. El ar trebui sa incurajeze curiozitatea, spontaneitatea, atitudinea activa, initiativa, munca independenta, exprimarea opiniilor. Prin atitudinea sa, profesorul ar trebui sa incerce sa reduca anxietatea, sa mareasca increderea in sine a elevilor, sa incurajeze receptivitatea fata de nou, dorinta de autoafirmare, pasiunea pentru anumite domenii. Dar trebuie sa se tina seama si de faptul ca aceeasi atitudine nu are aceleasi efecte asupra tuturor copiilor. Un profesor ironic ii poate descuraja pe cei timizi, dar cei care au incredere in ei uneori se simt provocati si incearca sa-i dovedeasca profesorului ca sunt capabili, pot obtine rezultate bune la disciplina respectiva.