PERIOADA ANTEPRESCOLARǍ (prima copilarie)

PERIOADA ANTEPRESCOLARǍ (prima copilarie)

Prima copilarie este cuprinsa intre 1 si 3 ani.

Cele mai importante aspecte semnalate de literatura de specialitate in legatura cu dezvoltarea psihosomatica sunt urmatoarele:

In perioada 12-18 luni (prima etapa a micii copilarii): pana la 15 luni se castiga experienta mersului. De la 15 luni, copilul devine extrem de mobil si nestatornic.

In perioada 18 luni- 2 ani si jumatate (a doua etapa a micii copilarii) copilul manifesta o intensa dezvoltare a comunicarii verbale. Posibilitatea de deplasare devine mai stabila, ansamblul reactiilor fata de persoanele din jur este mai complicat.

In perioada 2 ani si jumatate - 3 ani (a treia etapa a micii copilarii)copilul redevine mai echilibrat. Adeseori incearca sa execute fara proteste cerintele ce se exprima fata de el.

Cresterea posibilitatilor copilului de a manui unele obiecte, precum si cresterea capacitatii lui de a folosi vorbirea in relatiile cu cei din jur creeaza conditii noi pentru progresul psihic.

DEZVOLTAREA PROCESELOR DE CUNOASTERE

Senzatiile si perceptiile se imbogatesc deosebit de mult, intre 1 si 3 ani. Perceptiile auditive cunosc treptat o specializare si o anumita finete, dobandind functii psihologice mai ample. Dezvoltarea analizatorului auditiv    e implicata si in diferentierea cuvintelor, a modului cum sunt pronuntate. Se formeaza treptat auzul fonematic.

Se dezvolta, totodata, perceptiile vizuale. Intre 1 si 2 ani, copilul manifesta interes pentru figurile colorate. Spre 2 ani, interesul ramane viu si atunci cand pozele nu sunt colorate. Obiectele indepartate, precum si cele mici, le percepe mai greu.

Perceptiile si senzatiile olfactive si gustative se dezvolta si ele. Anteprescolarul obisnuieste inca sa duca obiectele la gura. In genere, gusturile sale se diferentiaza.

O deosebita dezvoltare au si perceptiile tactile.

Reprezentarile vor ramane mult legate de perceptie, vor predomina reprezentarile cu un caracter intuitiv concret. Dezvoltarea planului mental permite trecerea de la aparisia involuntara a reprezentarilor la aparitia lor in urma unor solicitari verbale. De aici rezulta ca reprezentarile sale au o oarecare precizie in ceea ce priveste locul unde se afla plasate obiectele evocate.

Tot acum se dezvolta si reprezentare despre sine. Copilul se numeste pe sine, dupa ce a auzit pe altii de mai multe ori numindu-l.

Memoria se dezvolta mai ales pe linia organizarii conduitelor plastice de recunoastere si reproducere a cuvintelor. Recunoasterea este facilitata de familiarizarea copilului cu datele generale ale mediului in care traieste.

Memoria imediata a copilului anteprescolar are un caracter afectogen pronuntat, in care se recunoaste legea raportarii la evenimentul cel mai pregnant.

Reproducerea verbala spontana in relatiile curente cu adultul devine deosebit de activa. Copilul face inca destule greseli pe acest plan, dar efortul lui de a reproduce o anumita forma de exprimare se intensifica.

Atentia este nedezvoltata pana la 18-20 de luni, cand copilul incepe sa manifeste momente de atentie concentrata in activitatea de joc de manuire. Atentia se formeaza si se dezvolta mai ales in joc.

Limbajul - pe acest plan, se trece de la intelegerea limbajului legat de situatii practice la forme mai variate de comunicare nelegate de asemenea situatii.

In fiecare perioada a dezvoltarii ontogenetice, se constituie anumite caracteristici ale vorbirii. In perioada 1-3 ani, copilul isi insuseste mai ales cuvinte si modul de a le lega intre ele, unele aspecte ale acordurilor gramaticale, ale morfologiei si sintaxei. Concomitent se invata utilizarea corecta a mijloacelor morfologice si sintactice ale limbii, folosirea curenta a unor cuvinte cu functii de instrumente gramaticale.

Dezvoltarea mai mica sau mai mare a nivelului limbajului si a volumului vocabularului se face sub influenta si preocuparea adultului, pentru stimularea unei vorbiri corecte. In orice caz, vorbirea copilului intre 1 si 3 ani se caracterizeaza prin substantive (simplificate ca pronuntie), adjective (folosite dihotomic), precum si printr-un numar redus de verbe.

Pe masura ce limba devine mijloc fundamental de comunicare, ea deserveste si functia de instrument al socializarii copilului.

Linia generala a dezvoltarii limbajului la copilul anteprescolar se caracterizeaza prin trecerea de la cuvantul cu sens de propozitie, de la limbajul functional simplu, la propozitia simpla, cu functii mai complexe.

Gandirea Aproximativ dupa 1 an si 8 luni, copilul trece printr-o faza de transformari importante pe planul proceselor de cunoastere. Intensificarea cunoasterii denumirii obiectelor duce la constituirea experientei cognitive ca toate obiectele pot fi denumite.

Treptat se dezvolta noi modalitati operative obiectuale, se organizeaza comparatia, gruparea (clasificarea). La 2 ani, copilul poate sa compare constructia sa de cateva cuburi suprapuse cu aceea facuta de partenerul sau. Inca de la 2 ani si jumatate, copilul pate sa aseze, intr-o anumita ordine, cateva imagini si sa dea o explicatie plauzibila acestei asezari.

La sfarsitul acestei perioade, gandirea copilului se exprima, ca si gandirea adultului, in trei termeni (subiect, predicat, copula). Ea este insa dominata de judecatile de existenta si de atitudinea interogativa fata de denumirea obiectelor. Important este si faptul ca se dezvolta elementele abordarii inteligente a situatiilor concrete, punandu-se treptat bazele operativitatii generale, elementare a gandirii.

DEZVOLTAREA AFECTIVITǍTII

Dispozitia generala a anteprescolarului devine din ce in ce mai buna. Totusi, pe la 15 luni si pe la 2 ani si jumatate el poate dovedi uneori atitudini recalcitrante sau o conduita afectiva mai instabila.

Dupa 18 luni, sensibilitatea lui emotionala devine mai complexa si mai nuantata. La 1 an si jumatate, copilul este foarte gelos, el trage de mana pa mama, daca aceasta mangaie un alt copil. Legat de fenomenul geloziei, trairile psihice capata un caracter de ambiguitate. Spre sfarsitul perioadei anteprescolare, se formeaza gelozia latenta fata de instrusiunea paternala (la baieti) sau maternala (la fete).

Anteprescolarul este timid in fata persoanelor straine. El se imprieteneste abia dupa un timp, si apoi, treptat, incepe sa acapareze persoana straina.Continutul simpatiei fata de cei din jur devine din ce in ce mai complex.

La 2 ani incepe sa-I placa gluma, intelege pacaleala, stie sa surada la un compliment.

Dupa 2 ani, manifesta stari afective ceva mai complexe. Copilul incepe sa simta teama, daca a fost speriat cu ceva, ceea ce arata ca in provocarea starilor lui afective un anumit rol il au de acum reprezentarile. Manifesta resentimente fata de personajele negative din povesti.

Desi starile emotive ale copilului sunt intense, ele nu sunt nici profunde, nici de lunga durata, in schimb sunt variate, multiple, diferentiate.

Prin urmare, conduitele emotional-afective ale copilului de 1-3 ani sunt instabile si fragile, insuficient conturate si cer schimbari rapide de la un pol la altul, cu manifestari violente si cu o localizare spatio-temporala de mare fluctuatie ce semnifica, pe de o parte, un pronuntat caracter situational, iar pe de alta parte, posibilitatile reduse ale copilului de a-si controla trairile afective, de a da frau liber unora si de a stopa altele.

DEZVOLTAREA MISCǍRILOR

Dupa 1 an, copilul se mai tine inca mult cu mainile in mers, pentru a-si mentine pozitia verticala. Activitatea motorie are, in genere, un caracter exploziv. Mereu in miscare, mult agitat, copilul isi schimba mereu activitatea.

La 2 ani, progresul in miscari va fi evident: copilul nu va mai cadea atat de mult, va fugi cu picioarele mai apropiate, va putea sa stea intr-un singur picior.

Progrese importante se inregistreaza si in ceea ce priveste miscarile mainii. La 15 luni, copilul poate aseza un cub peste altul, se va servi de degete, de mana, la mancat, se va juca cu farfuria, cu obiectele. La 18 luni trage jucariile cu sfoara. La 2 ani va intoarce mai multe pagini ale unei carti, va trage o linie verticala. La 3 ani copilul va incerca sa desfaca un pachet, sa-si scoata si sa-si puna pantofii. In esenta, activitatea mainii se va subordona tot mai mult unor probleme si, mai ales, activitatii de joc, devenind tot mai diversa si mai complexa.

Toate acestea demonstreaza dezvoltarea importanta a analizatorului motor, organizarea unor miscari coordonate care au la baza sisteme tot mai complexe de legaturi conditionate motorii si adesea verbale.

ACTIVITǍTILE LUDICE SI DE SOCIALIZARE

Copilul devine tot mai constient ca activitatea cu obiectele este dependenta de dorintele si vointa sa.

In perioada primei copilarii se dezvolta intens jocul de manipulare sub influenta trebuintei interne de a actiona. In joc patrund, trptat, elementele vietii si decupaje situationale. In acelasi timp, se pot desprinde componente cognitiv-formative privind integrarea sociala a copilului in joc.

Simbolistica jocului se complica treptat, incepand de la manuirea de obiecte subordonate imagisticii ludice la manuirea in care copilul devine un personaj imaginar - isi asuma un rol prin asimilare, de alternanta, de combinare anticipativa, etc. Concomitent, jocul cu adultii se dezvolta in trei directii: prima este aceea a jocului de hartuiala si tranta, ridicare si aruncare in sus, joc zgomotos de miscare si de energizare; a doua este aceea a jocului verbal, in care domina interogatii continui complexe; a treia este jocul didactic, in care adultul indruma copilul treptat si pe intelesul sau in deslusirea unor caracteristici ale obiectelor si fenomenelor legate de activitatea de joaca.

La 2 ani, copilul se joaca aproximativ 90% din timp. Jocul copiilor mici este mai intai singular, simplu si spontan. Treptat, se decentreaza de pe obiect, mutandu-se pe subiectele actiunilor umane. Prin aceste noi tipuri de joc se instituie nemijlocit relatii intre copii. Astfel, se poate vorbi de un debut al jocurilor colective cu roluri, spre 3 ani.

Practic, in conduita de joc, numeroase miscari incep sa se coreleze si sa se subordoneze unor intentii; copilul tinde la realizarea intentiilor, ceea ce presupune o mai larga organizare a lor printr-un ansamblu emotional. Ca atare, jocul, desi nu are o stabilitate mare in motivatie, desi pune in evidenta instabilitatea copilului si distragerea lui prin impresii noi, legate de perceptii intamplatoare, se desfasoara, treptat, impulsionat de planuri mentale din ce in ce mai complexe.

CONSTITUIREA ELEMENTELOR BAZALE ALE PERSONALITǍTII

Personalitatea copilului se constituie prin aparitia si dezvoltarea unor elemente bazale ale acesteia in relatiile cu cei din jur si cu achizitii importante la nivelul experientei de viata. Astfel, constiinta, constiinta de sine, mai cu seama, are o evolutie spectaculoasa, care ii faciliteaza copilului raportarea la lumea inconjuratoare si ii permite sa realizeze, din ce in ce mai exact, ca el ocupa numai un anumit loc in aceasta lume cu care nu se confunda. Odata cu insusirea comunicarii verbale, copilul poate denumi obiectele si persoanele din anturajul sau, capata constiinta ca fiecare are o denumire si prezinta o serie de calitati ce le da o anumita valoare. Aceasta ii permite sa le manuiasca mai bine, sa actioneze asupra lor si chiar sa le modifice in mod voit. Pe baza diferentierii actiunilor de obiecte, prin organizarea complexa a perceperii, incepe separarea ideala a copilului de actiunile sale, adica intelegerea faptului ca actiunile executate sunt actiuni provocate, copilul fiind cauza lor si subiectul activitatii. Procesul acestor delimitari este legat de dezvoltarea comunicarii verbale cu adultul intre 2 si 3 ani.

In plan afectiv, copilul traieste intens relatia cu adultii si reuseste verbal sau gestual, sa-si exteriorizeze emotiile, sentimentele si sa exprime relativ nuantat atitudinile sale. In paralel, se dezvolta unele trasaturi caracteriale pe doua directii: mai intai prin imitarea si reproducerea unor comportamente ale adultului, iar in al doilea rand, prin probarea unor actiuni care au dat rezultate si au reusit sa retina atentia adultului, fapt semnificativ si pentru imbogatirea experientei proprii. Adultul trebuie sa fie foarte atent la calitatea acestor caracteristici pentru ca in perioada 1-3 ani ele se pot modifica foarte usor si copilul manifesta o mare receptivitate la influentele de orice gen. Cu timpul, trasaturile caracteriale, pozitive sau negative, se brodeaza pe fondul temperamental al copilului care imprima o anumita dinamica acestora si contribuie la energizarea psihica, in general, si a personalitatii, in special.