DEZVOLTAREA PSIHIC~ TIMPURIE

DEZVOLTAREA PSIHIC~ TIMPURIE

In ansamblu, primele trei luni de existenta se caracterizeaza prin adaptarea la mediul si regimul de viata si nutritie postnatal. Ca urmare, intre 3 si 6 luni se dezvolta in mod deosebit adaptarea senzoriala. Datorita progreselor senzoriale, se largesc relatiile de cunoastere ale copilului. Intre 6 si 12 luni, copilul face primii pasi in intelegerea elementara a semnificatiei obiectelor din jurul sau. De asemenea, pe la 7-8 luni el pronunta primele cuvinte, ceea ce constituie un punct de plecare pentru cunoasterea lumii inconjuratoare.

Inca de la nastere copilul este capabil de SENZATII, datorita formarii analizatorilor sai. In perioadele timpurii si de-a lungul ontogenezei, dezvoltarea senzatiilor este inegala. In a doua si a treia luna de viata, senzatiile incep sa se diferentieze. Se constituie mecanismele privirii active, insistente, de apropape si la distanta mica. Unele componente ale senzorialitatii deservesc si trebuintele biologice ale organismului. Pe baza acestora se constituie alte reactii senzoriale implicate in adaptarea mai complexa ce priveste comunicarea si socializarea.

Fireste, in ontogeneza timpurie, sunt mai pregnante functiile primare biologice atat ale senzorialitatii de contact (miros, gust), apoi de tact, cat si a aceleia de distanta (vaz, auz). Concordanta dintre cuprinderea in campul vizual a unui obiect si apucarea lui cu mana presupune solicitarea concomitenta a activitatii mai multor analizatori. Pe aceasta cale se constituie PERCEPTIA,ca act de cunoastere.    In perceptie, informarea cu privire la obiecte este inca redusa, schema de reflectare este simpla. In schimb, dezvoltarea atentiei copilului fata de lumea inconjuratoare face din ce in ce mai complexa activitatea perceptiva. Actul de cunoastere prin perceptie se centreaza pe un anumit obiect, aflat intr-o ambianta cunoscuta. Fiind o functie complexa, perceptia este legata de procesele de invatare; ea este si o conditie, dar si un efect al invatarii. Perceptia se structureaza sub forma a doua modele: unul perceptiv-contemplativ, prezent la 2 luni, iar cel de-al doilea model este perceptiv-actional si poate fi evidentiat inca de la 3 luni.

Pe masura dezvoltarii experientei perceptiv-senzoriale, se stimuleaza functiile mnemice si devin active REPREZENTǍRILE cu pertinente rezonante afective. Impreuna cu perceptiile, reprezentarile contribuie la crearea imaginii complexe si coerente a mediului inconjurator. Ca atare, se imbogateste experienta copilului si se produc tot mai frecvent actiuni bazate pe intentii. Se cauta solutii pentru a inlatura eventualele obstacole ce-l impiedica sa-si realizeze intentia, ajungand la o noua forma de relationare cu mediul, prin intermediul unor forme ale inteligentei.

Odata cu dezvoltarea perceptiei, are loc si organizarea mai complexa a ATENTIEI, a capacitatii de orientare si de concentrare. La 45-50 de zile, se constituie bazele complexe ale atentiei. Atentia se exprima in investigatia auditiva, vizuala si tactila, dar si in fenomenul de asteptare vizuala (dupa 4 luni). In cadrul orientarii perceptive din ce in ce mai evoluate se pun bazele elementare ale curiozitatii care contribuie la dezvoltarea capacitatilor asociative ale copilului. Treptat vederea unui obiect va invoca insusiri tactile ale acestuia; auzul unui sunet va determina imaginea vizuala a obiectului care il produce sau a unui alt obiect de care este legat intr-un fel si pe care copilul il cunoaste.

Se stie ca adaptarea, in intreaga ei complexitate, este legata nu numai de experienta cognitiva actuala, ci si de cea trecuta. MEMORAREA este, initial, un evident rol biologic, garantand, intr-un fel, dezvoltarea capacitatilor de adaptare si organizarea reactiilor utile. Inainte de 1 an, copilul da dovada de capacitati mnemice reduse. Totusi, memoria sa actioneaza. Memoria primara are un caracter concret si involuntar. Copilul retine figura persoanelor ce se gasesc de obicei in jurul sau, forma unor obiecte uzuale, pe care apoi le recunoaste, el retine chiar si conditiile satisfacerii unor trebuinte ale sale. In mod mai pregnant se dezvolta memoria imediata. Astfel, la 3 luni se uita spre usa pe unde a plecat cineva, la 6 luni manifesta bucurie la auzul pasilor mamei. In jurul varstei de 6-9 luni castiga experienta generala, de mare valoare, ca obiectele cu care a venit in contact si nu mai sunt prezente in campul perceptiei sale exista totusi.

Aspectele cele mai semnificative ale dezvoltarii memoriei apar in comportarea verbala si in formarea deprinderilor elementare. Spre sfarsitul primului an de viata, copilul incepe sa manifeste gusturi, preferinte ce se constituie pe baza cunoasterii si conservarii mnemice a experientei privind un mare numar de obiecte si de situatii. Memoria se dezvolta nu numai ca proces de cunoastere, ci si ca forma activa de reprodecere, dobandind astfel o functie psihologica importanta.

DEZVOLTAREA CONDUITEI MOTORII

Caracteristicile evolutive mai evidente ale conduitei motorii sunt urmatoarele:

La 1 luna, copilul are momente de veghe linistita, desi este dominat de o impasibilitate pronuntata. Din cand in cand face eforturi de a-si tine capul drept (cand este ridicat).    La 3 luni, isi poate tine capul in pozitie verticala, cand este ridicat. Se intoarce de pe o parte pe spate, si chiar de pe spate. Apuca obiecte si incearca sa si le apropie..

La 6 luni, copilul poate sa-si prinda picioarele cu mainile. Sta corect in patut. Manifesta numeroase miscari de debarasare de obiecte. Intinde mana spre jucariile ce I se ofera. Scoate sunete de bucurie, rade, loveste cu lingurita in masa.    La 9 luni manifesta o foarte activa trebuinta de a apuca si pipai obiecte, pe care adesea le duce la gura. Vrea sa apuce cu degetele un nasture, o pastila sau o moneda. Copilul incearca sa se deplaseze in patru picioare. Stie sa execute gesturile prin care se spune "la revedere", "multumesc" si "bravo". La 12 luni se ridica singur. Merge sustinut de adult, deoarece nu are capacitatea de a-si mentine o directie in mers. Se apleaca sa ridice o jucarie cazuta. Muta obiectele dintr-un loc in altul, schitand un joc simplu. Intelege ordine de interdictie sau de indemn.

O mare importanta are imitarea miscarilor adultilor, care se afla in jurul copilului. Intre 10 si 12 luni, copilul poate sa imite miscari si din memorie. Imitatia din memorie indica si o anumita dezvoltare a reprezentarilor.

BAZELE ELEMENTARE ALE LIMBAJULUI, GANGURITUL, LALATIUNEA

Pentru evolutia copilului, comunicarea constituie unul dintre aspectele fundamentale ale adaptarii. Comunicarea nu se reduce numai la realizarea ei prin vorbire, caci in aceasta etapa au importanta si reactiile nonverbale in care gestica, mimica, postura si paralimbajul sunt deosebit de active.

La 3 luni se contureaza o emisiune de sunete denumita gangurit, care cunoaste o mare dezvoltare intre 3 si 6 luni. Sunetele ganguritului sunt confuze si neorganizate. Treptat, ganguritul se diferentiaza si insuma reactii afective nuantate, prin care se exprima surpriza, neliniste, protest, foame, enervare, etc..

Cam pe la 5 luni incepe procesul lalatiunii. Lalatiunea, emisiunea vocala de silabe, ca o faza superioara a ganguritului, se caracterizeaza prin formarea masiva de asocieri acustice-motorii, care se repeta cu multa placere si insistenta (reactie circulara).

In fazele ganguritului, copilul manifesta un tip de imitatie grosolana, simpla si nediferentiata, constand in faptul ca la cuvintele adultului sugarul mic raspunde prin sunete, tipete (vocalizarea primitiva), apoi, treptat, imita intonatia si progresiv unele silabe pronuntate de adult si de el insusi. La 9 luni, imitatia se dezvolta mult.

Spre sfarsitul primului an, cuvantul incepe sa devina factorul cel mai important in adaptarea generala. Primele cuvinte joaca rol de propozitii, iar lanturile de sintagme nediferentiate au functii de holofraze. Si unele si altele cuprind numeroase imitari de sunete (pisica face miau, cainele ham-ham, ceasul tic-tac).

La baza constituirii cuvantului, cu fizionomia sa specifica, sta legea sintezei silabelor in cuvinte, dupa ce in prealabil a avut loc sinteza sunetelor in silabe.

AFECTIVITATEA

Initial, la sugarul mic domina reactiile afective astenice, deoarece insusi procesul adaptarii biologice este plin de dificultati. De la nastere, omul poseda si o serie de expresii mimice. In genere, reactiile afective, stenice, se dezvolta in legatura cu alimentarea, baia calda, tinutul in brate (caldura), lumina difuza (calmanta), defecatia, etc.

La copilul de 3-6 luni pot fi observate usor urmatoarele manifestari cu caracter afectiv:

*mirarea se manifesta prin mimica mirarii;

*mania se manifesta prin accese scurte si intense chiar inainte de 3 luni;

*frica este evidenta la 3 luni;

*curiozitatea este cea care inlocuieste frica fata de obiectele straine;

*rasul ca stare afectiva pozitiva, este evident intre 4 si 8 luni;

Dupa 3 luni, copilul isi poate manifesta simpatia si antipatia.

Dupa 6-7 luni, adesea, copilul manifesta jocuri afective. La aparitia unei persoane mai putin simpatizate, intoarce capul ca sa n-o vada, dar din cand in cand o priveste plin de interes.

Spre sfarsitul primului an, sensibilitatea afectiva creste mult. Se pun bazele sociabilitatii, prin stabilirea de relatii afective cu alti membri ai familiei, in afara de mama. Evolutia sociabilitatii se continua mai intens ulterior, in perioadele mai avansate ale dezvoltarii ontogenetice.