Colaborarea cu alti specialisti

Colaborarea cu alti specialisti

Cooperarea interdisciplinara a sporit substantial in ultimii ani si devine din ce in ce mai mult o practica standard in domeniul consilierii psihologice (Jones, Edwards si Gifford, 2003).

Astfel, colaborarea intre specialisti nu reprezinta doar un beneficiu in anumite situatii de consiliere ci devine o cerinta etica. Solicitarea altui specialist se face dupa principiul beneficiului clientului. In principal, colaborarea intre specialisti vizeaza situatiile descrise mai jos.

Inainte de a incepe orice interventie psihologica trebuie sa ne asiguram ca am eliminat toti factorii etiologici nonpsihologici responsabili de simptomele cu care se prezinta clientul. De exemplu, daca se prezinta un client cu simptome de atac de panica, trebuie sa verificam daca nu cumva exista conditii organice care determina acele simptome. Prin urmare, se recomanda clientului sa faca un consult medical inainte de a stabili planul de interventie. Daca nu facem aceste verificari intreg procesul de consiliere este sortit esecului, iar clientul poate fi pus intr-o situatie de risc.

Exista cazuri in care ameliorarea problemei clientului necesita interventia concomitenta a mai multor specialisti. De exemplu, in cazul unui elev care prezinta probleme de dislexie, disgrafie si nu au foat identificate la timp, iar datorita acestui fapt elevul a dezvoltat acum probleme emotionale (se simte inferior celorlalti copii) este necesara atat interventia consilierului scolar cat si cea a logopedului.

O colaborare intre specialisti insa nu inseamna doar a trimite clientul la persoane competente pentru diferite faze ale evaluarii sau ale interventiei, ci implica si solicitarea consultantei sau a informatiilor precise de la astfel de persoane. Daca decizia de a apela la un alt specialist determina o asistare mai eficienta a clientului, consilierul este obligat sa recurga la aceasta colaborare. Chiar si contactul minim dintre specialisti poate fi folositor in procesul de consiliere. De exemplu, o conversatie telefonica intre specialistii implicati in rezolvarea problemei clientului poate schimba viziunea pe care acestia o au in ceea ce priveste strategia cea mai adecvata.

Implicarea specialistilor se face in functie de relevanta competentei lor fata de problema clientului. Fiecare specialist are propriile responsabilitati dupa cum urmeaza:

Psihologul caruia se adreseaza clientul - acesta poate fi sistemul sanitar (ambulator sau clinic), din scoala sau alte centre de consiliere. Psihologul realizeaza evaluarea problemei clientului propune planul de interventie cel mai potrivit si evalueaza eficacitatea interventiei. In functie de specificul fiecarui caz, psihologul poate beneficia de ajutorul celorlati specialisti.

Medicul de familie, conform legii, este cadrul medical caruia i se adreseaza, prima data o persoana bolnava, indiferent de boala. Acesta, atunci cand isi da seama ca problemele depasesc competentele sale, directioneza persoana spre profesionistul cel mai potrivit pentru client si ulterior va urmari evolutia bolii.

Medicul specialist poate fi medic internist, cardiolog, psihiatru, pediatru, din ambulator sau spital/clinica care realizeaza investigatiile medicale, de la cele de rutina pana la cele de finete, si care ajutat de alti medici specialisti, stabileste diagnosticul si decide tipul de tratament ce trebuie urmat, iar daca este nevoie spitalizarea persoanei.

Profesorii si educatorii trebuie informati despre problemele copilului (unde este cazul) pentru a-l ajuta sa se adapteze la mediul scolar, sa faca fata sarcinilor scolare fara a-l forta sau pentru a favoriza si usura integrarea in grupul de colegi.

Asistentul social, de la Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului si Serviciul de Asistenta Sociala din Primarie evaluaeaza si solutioneaza unele probleme sociale (daca este cazul). Acesta va mentine legatura dintre persoana in nevoie si institutiile publice, intre persoana si comunitate.

Figura nr. 5 reda schematic posibilele relatii de colaborare dintre diversi specialisti in beneficiul clientului si familiei sale. Din variantele existente se vor alege, desigur, colaborarile cele mai importante, intrucat este ineficient si inconfortabil pentru client sa apeleze la prea multi specialisti.

Figura nr. 7., Colaborarea intre specialisti

Familia sau alte rude apropiate au un rol major in oferirea suportului afectiv si chiar material daca este cazul. De asemenea, pot furniza informatii importante pentru consiliere mai ales atunci cand clientul este un copil sau persoana este grav afectata de problema sa. Este important ca psihologul sa furnizeaza informatii si sa faciliteze modalitati adecvate de relationare intre familie si client.