SINDROMUL DEPRESIV

SINDROMUL DEPRESIV

Definitii:

Kraepelin si Weygandt (1902) au caracterizat sindromul depresiv printr-o triada simptomatica constituita din: tristete, incetinirea proceselor gandirii si lentoarea psihomotorie. Sindromul depresiv poate fi considerat ca o prabusire a trairilor afective bazale cu pierderea sentimentelor de autostima, pesimism, intunecarea orizonturilor si disperare. Aceste fenomene pot fi traite uneori de pacient sub forma unei "tristeti vitale" sau "anestezie psihica dureroasa". Lentoarea psihomotorie se exprima prin hipokinezie, hipomimie pana la amimie, bradilalie si in general inertie psihomotorie.

Adeseori, simptomatologia sindromului depresiv poate fi mascata de tulburari neurovegetative, somatice si functionale (cefalee, ameteli, nevralgii, tensiune subiectiva intracraniana, jena de presiune, constrictie sau apasare cardiaca sau respiratorie, tulburari digestive cu inapetenta si scadere ponderala, etc), dispozitia trista putand fi dedusa doar din gestica si mimica.

Alteori, sindromul depresiv este mascat de anxietate, exprimata de pacient prin: disconfort si tensiune interna si relationala, abulie, vid interior, anestezie psihica dureroasa, preocupari excesive fata de propria sanatate pe care o simte inrautatindu-se, neliniste psihomotorie,lamentatii stereotipe cu continut cenestopato-hipocondriac, etc.

Tablou clinic:

Foarte frecvent, instalarea sindromului depresiv este prevestita de oboseala si insomnie, simptome dupa care, la cateva zile sau saptamani se adauga sentimentele de incapacitate, depreciere, nehotarare, diminuarea interesului socio-profesional, meditatii anxioase asupra viitorului si starii de sanatate proprii si a celor apropiati si chiar preocupari autolitice.

Instalarea sindromului depresiv poate fi declansata de factori psihogeni (evenimente de viata stresante), fiziogeni (maladii, interventii chirurgicale), toxici (alcoolism), terapeutici (rezerpinice, cortizonice) si endogenetice.

Din grupa simptomelor cardinale fac parte:

- dispozitia trist-dureroasa care poate merge pana la "anestezia psihica si morala" sau asa-zisa "tristete vitala". Depresivul traieste un sentiment penibil al incapacitatii de a simti dragostea, ura sau teama, avand impresia lipsei de modulare afectiva adecvata situatiilor conjuncturale. Astfel, in aceasta situatie, depresivul cauta moartea ca pe o obligatie, ca o pedeapsa necesara sau ca pe singura solutie salvatoare.

Dorinta de moarte poate fi exprimata prin refuzul alimentar si preocupari sau conduite suicidare. Alegerea metodelor eficace demonstreaza hotararea depresivului, indiferent la legaturile familiale, sentimente religioase, teama de durerile fizice.

Inhibitia gandirii este relevata de o asociatie ideativa redusa, inceata, obositoare si in cerc vicios, ce se desfasoara in jurul unor idei obsesive, autolitice, mono-ideism, vid interior, etc, inhibitie extinsa si asupra memoriei, perceptiilor, de unde decurge si trairea dureroasa ca "timpul s-a oprit in loc".

Bradipsihismul - alimenteaza dezinteresul aparent si antreneaza scaderea semnificativa a randamentului intelectual.

Un indiciu util este "prabusirea posturii", asociata de obicei cu algii cervicale, cefalee, ameteli.

Lentoarea motorie se traduce prin fenomene ca: mers incet, gesturi lente si rare, cu ampitudine redusa, laborioase si intarzite sau, in cazuri grave, printr-o stare de prostratie (stare de totala indiferenta). Aceste fenomene pot fi atat de intense incat pot atinge nivelul unei stari stuporoase (melancolie stuporoasa).

Tulburarile digestive - sunt reprezentate de inapetenta, stare saburala a cailor digestive, constipatii si scadere ponderala. Rareori intalnim bulimie si crestere ponderala. O atentie deosebita trebuie acordata pacientilor cu acuze hipocondriace, manifestari algice si hipertensiune arteriala.

Dereglari cardiovasculare - sunt de obicei de tip vagotonic cu hipotensiune, puls diminuat sau accelerat in sindroame depresiv anxioase, bradicardie, extrasistole, palpitatii, constrictii precardiace si crize pseudoanginoase.

Perturbari respiratorii - se rezuma la respiratie superficiala, bradipnee, constrictie faringiana, senzatie de sufocare si uscarea mucoaselor.

Consumul abuziv de alcool - este uneori dificil de stabilit daca depresia este consecinta unui alcoolism sau alcoolismul este secundar depresiei.

Tulburarile neurovegetative - crize sudorale, circulatorii cu extremitati reci si senzatii de frig, tegumente si mucoase urscate, atone si palide, precu si numeroase algii (cefalee difuza, artralgii si mialgii vertebrale in special in zona cervicala)

Simptomatologia depresiva in functie de gravitatea ei

Cunoasterea acestror aspecte are o mare importanta in clasificarea si diagnosticarea nosologica a sindroamelor depresive, in functie de care se poate institui si un tratament bine individualizat. In functie de aspectele fenomenologice se delimiteaza urmatoarele grade de severitate a episoadelor depresive:

episod depresiv usor - simptomatologie minima insotita de un sentiment de disperare, insa persoana isi poate indeplini in mare masura obligatiile sale;

episod depresiv mediu - cu simptomatologie moderata, oboseala, pesimism, diminuarea randamentului profesional, insomnie, nehotarare, sentiment de inferioritate;

episod depresiv sever - fara simptome psihotice, dar cu un tablou clinic polimorf, pierderea autostimei, devalorizarea personalitatii sale, idei de culpabilitate si autolitice si multiple simptome somatice;

episod depresiv sever cu simptome psihotice - corespunde tabloului clinic de depresie majora la care se adauga tulburarile psihotice halucinator delirante, inhibitia psiho-motorie intensa sau stuporoasa, care fac imposibila orice activitate sociala obisnuita si la care se mai pot adauga: denutritia, deshidratarea si risc crescut pentru suicid.