PERSPECTIVA COGNITIV-COMPORTAMENTALA IN CONSILIERE

PERSPECTIVA COGNITIV-COMPORTAMENTALA IN CONSILIERE

Initiatorul acestei directii teoretice in consiliere si psihoterapie a fost Aaron T. Beck (1986) care a constatat ca pacientii aflati in psihanaliza nu sunt incurajati sa-si analizeze continutul manifest al cognitiilor lor, cognitii care au totusi o multitudine de proiectii incontrolabile asupra adaptarii subiectilor.

In prezent se considera ca modelul cognitiv-comportamental e modelul cel mai elaborat, cel mai bine fundamentat teoretic si cel mai validat de practica de consiliere.

Strategii de consiliere

In cadrul acestora se poate vorbi de

- strategii de identificare si de schimbare a gandirii negative, a

atitudinilor si sentimentelor negative

- strategii de identificare si de schimbare a comportamentelor

indezirabile.

1. Strategii de identificare a gandirii negative, a atitudinilor si sentimentelor negative

a) discutarea unei experiente emotionale recente

b) modelarea sentimentelor

c) strategia cercurilor concentrice a lui Arnold Lazarus (1969)

d) examinarea gandurilor ascunse sau neexprimate ale subiectului (Albert Ellis)

e) jocul dramatic sau dialogarea si inversarea rolurilor.

2. Strategii de schimbare a gandirii negative, a atitudinilor si sentimentelor

negative

a) rationalizarea combate:

- suprageneralizarea

- personalizarea

- gandirea in termeni de alb-negru

- saltul la concluzii

- catastrofizarea si folosirea lui "trebuie"

b) distragere

c) aproximarea succesiva a sentimentelor

d) strategia de identificare a rolului

e) tehnici de stopare a gandirii negative.

3. Strategii de identificare a comportamentelor indezirabile

a) strategia de vizualizare a rolului

b) descrierea si inventarierea comportamentelor

c) strategia dialogarii si inversarii rolului.

4. Strategii de schimbare a comportamentelor indezirabile

a) strategia contractelor comportamentale si a procedeelor de intarire

b) strategia practicii negative

c) strategii operante de intarire (acestea au fost ale lui Skinner)

d) strategia modelarii indirecte

e) strategia monitorizarii sau autocontrolului.

Relatia de consiliere

In cadrul consilierii de tip cognitiv-comportamental, relatia dintre consilier si client e o relatie directiva.

Specialistul are un rol activ, implicand in mod echilibrat atat procese de orientare, ghidare, cat si de colaborare, parteneriat.

Practica a demonstrat ca un consilier care prefera o abordare autoritara are mai mult succes cu clientii care cauta sfaturi, iar pentru clientii care sunt creativi, sunt dornici de cunoastere si cauta autonomie sunt mai potriviti specialistii care adopta maniere experentiale de consiliere.

Precizari conceptuale

Terapia cognitiv-comportamentala combina metodele de restructurare cognitiva si de rezolvare de probleme cu metodele de modificare comportamentala. In cadrul tratamentului se pune accentul pe determinarea pacientilor de a-si identifica si modifica gandurile si convingerile disfunctionale pentru a duce in final la schimbarea comportamentelor lor dezadaptative.

Principiul de baza al terapiei il constituie modificarea si optimizarea raspunsurilor cognitive, emotionale si comportamentale ale subiectilor in raport cu stimulii din mediul extern.

Terapia cognitiv-comportamentala e utilizata in cazuri de anxietate, deficit atentional, hiperactivitate, de comportament agresiv, de depresie non-patologica.

In planul componentei cognitive

Consilierea cognitiv-comportamentala consta in dezvoltarea abilitatilor subiectilor de a-si planifica timpul si sarcinile, de a-si optimiza memoria, de a-si optimiza perceptia.

In planul componentei comportamentale

Consilierea vizeaza dezvoltarea autocontrolului si controlului asupra stimulilor, dezvoltarea capacitatii individuale de a se implica in diferite activitati etc.

In planul componentei afective

Consilierea cognitiv-comportamentala vizeaza autoreglarea emotionala cu mentiunea ca aceasta autoreglare e conditionata de calitatea interventiilor operate, prin intermediul metodelor indirecte, de control mental si restructurare cognitiva de management comportamental.

Si la nivel biologic al subiectilor

Terapia cognitiv-comportamentala se realizeaza in conformitate cu schema conexiunilor dintre cognitii, sentimente si comportamente.

Reprezentantii acestei abordari subliniaza existenta a 2 nivele ale gandirii negative generatoare de anxietate:

gandirea si imaginea negativa

nivelul afirmatiilor cu caracter disfunctional

Ideea de baza este aceea ca starile psihice negative ale oamenilor sunt generate de o procesare deficienta a informatiei. Altfel spus, perceptiile si reprezentarile lor sunt incorecte sau partial incorecte.

Exemplu: O secretara deprimata redacteaza un document de 20 de pagini; face 2 greseli in timpul redactarii si acest lucru ii declanseaza in mod spontan gandul: "nu pot sa fac nimic bine".

- in plan emotional: creste tristetea sau depresia

- in plan somatic: instalarea unei puternice migrene

- in plan comportamental: pleaca de la serviciu.

Terapia rational-emotiva si comportamentala

Hans Selye a spus :"Nu evenimentele conduc la producerea emotiilor negative dezadaptative, ci cognitiile, convingerile, perceptiile pe care subiectii le au relativ la acel eveniment."

Rolul consilierului din perspectiva rational-emotiva si comportamentala:

de a identifica asocierile automate in cadrul carora subiectul coreleaza direct evenimentul cu emotia, omitand sa reliefeze cognitia,

de a stabili corelatiile dintre convingerile irationale si consecintele emotionale destructurante ale acestora,

de a disputa credintele, cognitiile irationale, etapa in care terapeutul emite intrebari de genul: "Esti sigur ca nu exista si oameni cinstiti?"

"Este logic sa ceri ca toti oamenii sa fie corecti?"

de a dezvolta increderea clientului prin intermediul inlocuirii treptate a cognitiilor     irationale cu convingeri rationale, non-dogmatice, evitarea evaluarilor globale sau focalizarea pe comportamentul contextual, aspect care va antrena configurarea emotiilor pozitive sau negative functionale dupa caz.