CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICA SI PROCESUL DE DEZVOLTARE PSIHICA

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICA SI PROCESUL DE DEZVOLTARE PSIHICA

Dezvoltarea psihica este un concept fundamental al psihologiei varstelor, iar progresele care s-au realizat in dezvoltarea acesteia s-au rasfrant pozitiv asupra caracterului si asupra dezvoltarii bazei teoretico-metodologice a acestei stiinte.

Dezvoltarea psihica este un proces pe de o parte foarte complex si pe de alta parte multideterminat. Inca de la inceputurile cercetarii in psihologia varstelor s-a observat marea diferenta intre manifestarile vietii psihice imediat dupa nastere si dezvoltarea ei la varsta adulta, iar drumul parcurs a fost echivalat cu ceea ce spunem ca este procesul de dezvoltare psihica umana. Aceasta complexitate se exprima:

1. in primul rand in numarul foarte mare de componente ale psihismului uman care pe de o parte sunt prezente imediat dupa nastere, pe de alta parte cele mai multe se dobandesc pe parcursul vietii.
2. in cel de-al doilea rand aceasta complexitate se exprima in nenumaratele relatii care se stabilesc intre nenumaratele componente si in nenumaratele moduri de organizare.
3. in al treilea rand complexitatea se exprima si in faptul ca de-a lungul vietii diversele intervale au o dinamica specifica.

In ceea ce priveste multideterminarea procesului de dezvoltare psihica inceputurile cercetarii au aratat ca orice achizitie in plan psihic mai simpla sau mai complexa nu poate fi legata de un singur factor sau de un factor doar intern sau doar extern. Si atunci, initial, s-a facut un inventar al acestor factori interni si externi care ar explica devenirea oricarei componente a psihismului uman.

Treptat insa cercetarile au diferentiat un grup de factori pe care i-au numit fundamentali. Acestia sunt: ereditatea, mediul si educatia. Ei au fost considerati factori fundamentali pentru ca:

* daca unul dintre acestia nu actioneaza atunci dezvoltarea psihica fie nu se produce, fie este compromisa;

* daca nu se realizeaza la timp interactiunea acestor factori dezvoltarea psihica este limitata sau perturbata;

* daca unul dintre acesti factori actioneaza insuficient apar de asemenea limite in dezvoltarea psihicului.

Alaturi de acesti factori fundamentali s-au relevat o serie de alti factori denumiti compensatori care se deosebesc de altii ce sunt secundari pentru ca, pe de o parte intervin frecvent alaturi de cei fundamentali si pe de alta parte faciliteaza sau modifica intr-o directie sau alta actiunea factorilor fundamentali. Dintre cei mai cercetati factori compensatori remarcam: evenimentele de viata semnificative pentru dezvoltarea psihica, emergenta insasi a vietii psihice, coparticiparea la propria dezvoltare.

ROLUL EREDITATII IN DEZVOLTAREA FIINTEI UMANE

Definitia ereditatii : Este proprietatea fiintelor vii de a transmite urmasilor caracterele dobandite de-a lungul filogenezei.

Mecanismul transmiterii acestor caractere este codul genetic, care inseamna un fel de semne chimice care asigura dobandirea de catre oricare noua fiinta a oricarei specii in termen relativ scurt a tuturor caracterelor specifice acelei specii. Fiecare specie se deosebeste de alta prin numarul semnelor codului genetic si prin organizarea acestora.

In ceea ce priveste codul genetic uman el prezinta un numar mare de gene(fragmente de ADN) care fac posibila sinteza substantelor organice si constructia componentelor organismului uman. Normalitatea fiintei umane este determinata de un numar de 46 de cromozomi si de aceea surplusul determina malformatii fizice sau psihice. Cei 46 de cromozomi formeaza 23 de perechi, dintre care 22 de perechi sunt alcatuite din cromozomi identici, si o pereche este alcatuita din cromozomi diferiti, aceasta determinand dimorfismul sexual.

Cercetarile au aratat ca materialul genetic ce vine de la tata determina sexul copilului. Fiecare fiinta care se naste primeste 23 de cromozomi de la mama si 23 de cromozomi de la tata.

In procesul de structurare a oului exista o faza cand organizarea cromozomiala se disperseaza, se amesteca si apoi vor forma, si din amestecul aleatoriu al genelor, cromozomii si astfel ea va avea propriul genom, care se diferentiaza de cel al parintilor pe de o parte prin organizare noua si pe de alta parte prin felul in care se inlantuie genele, existand posibilitatea aparitiei unor fracturi de gene, posibilitatea schimbarii dintre genele active si cele pasive.

Genomul(totalitatea genelor si modul lor de organizare) este special pentru fiecare, exceptie facand gemenii monozigoti si fiintele clonate.

Fenotipul este totalitatea caracterelor rezultate din interactiunea genomului cu factorii de ambianta, este cel care poate fi constatat cu usurinta, dar poate fi o piedica in contributia genomului la formarea vietii umane.

ADN-principalul constituent al codului genetic

ARN-mesager

-de transfer

Pe baza acestui cod genetic se transmit urmasilor urmatoarele mari caractere biologice:

1. Caracterele biologice general umane, proprii oamenilor;
2. Caracterele biologice specifice raselor umane, ca si cele specifice unor mari grupari (ex.: rasa alba europeana- se deosebesc-europenii nordici si europenii mediteraneeni);
3. Caracterele care sunt proprii unor succesiuni de generatii care alcatuiesc un arbore genealogic.
4. Caracterele care sunt mai apropiate si sunt astfel comune intre parinti si copii.

Ce fel de caracteristici umane influenteaza caracterele?

1. Se transmit caractere ce tin de tipul somatic;
2. Compozitia sangelui;
3. Particularitati ale sistemului neuro-hormonal;
4. Particularitati structurale si functionale ale diverselor subsisteme(digestiv, excretor);
5. Particularitati structurale si functionale ale sistemului nervos si ale organelor de simt;
6. Particularitatile fizionomice: forma fetei, ochilor, gurii, culoarea parului, a ochilor, calitatea tenului;
7. Premise ereditare pentru unele boli.

Prin urmare din punctul de vedere al dezvoltarii psihice ereditatea are un rol dominant si totusi biologia umana moderna arata ca si caracteristicile fizice sunt intr-o anumita masura influentate de interactiunea cu mediul.

In ce masura ereditatea contribuie la dezvoltarea psihica?

Pentru a se raspunde la aceasta intrebare s-au desfasurat de-a lungul timpului mai multe feluri de cercetari:

S-au facut cercetari asupra particularitatilor fizice si psihice ale parintilor si copiilor lor, pe baza ipotezei ca daca asemanarile vor fi foarte mari ele vor fi puse pe baza ereditatii;

Cercetari supra particularitatilor fizice si psihice ale copiilor apartinand aceleiasi familii. Daca asemanarile sunt foarte mari, ele se explica prin ereditate;

Cercetarile asupra fiintelor umane care s-au nascut cu deficit ereditar a caror dezvoltare psihica are anumite particularitati;

Cercetarile asupra gemenilor monozigoti si dizigoti crescuti in aceeasi familie sau in familii diferite;

Cercetarile asupra copiilor crescuti de animale;

Cercetarile asupra familiilor celebre pentru a se vedea in ce masura o anume aptitudine a apartinut unui numar cat mai mare de membri ai respectivei familii.

Toate aceste cercetari au dus la formularea unor concluzii cu privire la rolul ereditatii in dezvoltarea psihica umana:

1. Ereditatea este un factor necesar pentru dezvoltarea psihica, dar nu este suficient, adica numai pe seama zestrei ereditare se va obtine un minimum de manifestari psihice.
2. Ereditatea este un factor potential si polivalent pentru ca, daca avem in vedere caracterul potential constatam ca daca acest potential nu este stimulat si sustinut de mediu si educatie acest potential se pierde. Ereditatea este factor polivalent pentru ca pe aceleasi structuri neuro-functionale, in functie de stimularile mediului si educatie, se pot dezvolta capacitati psihice diferite. Cercetatorii considera ca anumite structuri neuro-functionale din aria cerebrala auditiva reprezinta premise fie pentru aptitudini muzicale, fie pentru limbi straine, sau pentru ambele.
3. Foarte multe dintre dotarile ereditare care constau in componente organice si neuro-functionale pot sa nu se realizeze deloc in plan psihic sau se pot realiza la un nivel foarte scazut daca nu se asigura interactiunile cu ambianta. Fiintele umane se nasc cu un aparat fonator care le permite achizitia limbajului, dar daca acesta nu este activat pana la 6-7 ani posibilitatea de a-l structura ca premisa pentru limbaj este nula.
4. Factorul ereditate actioneaza in mod diferentiat de-a lungul vietii omului. Se constata ca la varstele timpurii rolul ereditatii este mai mare pentru ca pe baza ei trebuie sa se formeze sau sa creasca, sa se maturizeze functionarea diferitelor elemente ale organismului. Ereditatea are un rol mai mare in dezvoltarea unor procese psihice care sunt comune cu ale animalelor si care sunt mai direct legate de structurile cerebrale. Ereditatea este mai importanta pentru organizarea mecanismelor neuro-functionale de baza, specifice diferitelor procese si structuri psihice, si cea mai mica contributie o are la structurarea nivelurilor superioare ale acestora. Anumite componente ale psihismului uman presupun o baza genetica puternica asa cum este cazul temperamentului si aptitudinilor.
5. Diversi autori care s-au ocupat de ereditate atrag atentia asupra faptului ca in raport cu nivelurile de dezvoltare a stiintelor este mai corect sa spunem ca in ceea ce priveste viata psihica ereditatea asigura premise ale dezvoltarii psihice(R.Zazzo). De asemenea autorii celor 3 volume(Introduction en .) considera ca ereditatea asigura baza organica a vietii psihice.
6. Orice manifestare psihica este strans legata de mecanismele organice cu preponderenta neuro-functionale, iar acestea sunt asigurate de catre ereditate. Prin urmare exista o foarte mare unitate intre baza organica si viata psihica.
7. Ereditatea are intotdeauna 2 laturi: una conservatoare care asigura stabilitatea organismelor fiintelor si persistenta in timp a speciilor si alta variabila care arata ca procesul dezvoltarii psihice este in continuare deschis.

ROLUL MEDIULUI IN DEZVOLTAREA PSIHICA UMANA

Atunci cand avem in vedere specia umana conceptul de mediu trebuie inteles si ca mediu fizic, dar mai ales ca mediu istorico-socio-cultural. Daca tinem seama de acest specific putem defini mediul ca totalitatea actiunilor si influentelor materiale si spirituale, fizice si psihice, intamplatoare si organizate, voluntare si involuntare care constituie contextul in care se naste, creste si se maturizeaza fiinta umana. In ultimele decenii s-a acordat o mare importanta relatiei dintre mediu si dezvoltarea psihica si chiar s-a dezvoltat o teorie ecologica a dezvoltarii psihice(teorie a dezvoltarii in context), chiar etologia, stiinta comportamentelor, a impus un nou concept, acela de lume in care se dezvolta organismele animale si cele umane.