CONSILIEREA COPIILOR SI ADOLESCENTILOR

CONSILIEREA COPIILOR SI ADOLESCENTILOR

Consilierea copiilor si adolescentilor are anumite particularitati date de specificul de varsta ale diferitelor perioade de dezvoltare cognitiva, emotionala, sociala si biologica. Procesul de consiliere al copiilor si adolescentilor va fi ghidat de obiectivele si principiile care stau la baza acestei activitati.

Obiective de baza in consilierea copiilor si adolescentilor:

1. formarea unor abilitati de initiere, mentinere si imbunatatire a relatiilor cu alti copii sau cu adultii;

2. invatarea unor abilitati de coping pentru a face fata cat mai bine la schimbarile legate de varsta si la problemele cu care se confrunta;

3. formarea si consolidarea unei imagini de sine pozitive;

4. intelegerea propriilor emotii si invatarea unor strategii de a face fata emotiilor negative;

5. dezvoltarea responsabilitatii pentru propriile actiuni si decizii;

6. formarea unor atitudini pozitive fata de lume si fata de ceilalti;

7. formarea de deprinderi de invatare si de dezvoltare personala;

8. dezvoltarea unor abilitati de explorare a traseelor educationale si profesionale.

Principii generale de consiliere a copiilor si adolescentilor:

q       interventia trebuie sa fie adecvata varstei; de exemplu, copilul mic comunica mai ales prin intermediul jocului si a desenului, activitati care pot fi utilizate si in consiliere ca modalitate de comunicare cu copilul. De asemenea, in stabilirea obiectivelor consilierii trebuie sa se tina cont de ceea ce ne putem astepta de la copil sa faca la varsta si nivelul dezvoltarii lui;   

q       durata unei sedinte de consiliere trebuie asa fie adecvata capacitatii copilului de a se concentra. La copiii prescolari sau scolari mici s-ar putea sa fie suficiente 30 de minute pentru o sedinta;

q       trebuie alternate discutiile cu activitatile de joc sau desen, pentru ca copilul sa nu-si pierde interesul si pentru o eficienta mai mare a interventiei;

q       trebuie sa i se explice acestuia intr-un limbaj accesibil care este rolul consilierului si consilierii; in acest sens, i se va spune copilului ca jocul, desenul sau discutiile au un anumit scop;

q       copilului i se va spune, pe intelesul lui, ca tot ceea ce se intampla la consiliere este confidential si i se vor comunica limitele confidentialitatii, precum si necesitatea informarii parintelui sau invatatorului/dirigintelui in legatura cu evolutia interventiei. Aceste informatii vor fi generale si copilul va stii care sunt informatiile care vor fi dezvaluite si isi va da acordul in prealabil, pentru a nu-si pierde increderea in consilier;

q       este importanta relatia care se stabileste cu copilul;

q       consilierul nu va putea ramane doar in postura neutra de 'specialist' ci va trebui ca prin diferite modalitati sa ii capteze copilului interesul si increderea;

q       copilul va fi asigurat de la inceput ca in nici un caz consilierea nu este doar pentru 'copiii rai', ci este orientata inspre dezvoltarea personala (de ex. pentru imbunatatirea comunicarii cu ceilalti, a performantelor scolare, pentru a face fata mai bine emotiilor neplacute, etc.);

q       consilierul trebuie sa fie pregatit in mod special in folosirea unor tehnici si    instrumente de evaluare necesare in interventia la copii si adolescenti.

Dificultati in consilierea copiilor si adolescentilor

q       nu au inca bine format discernamantul de a lua decizii in functie de valorile proprii, fiind influentati de cele ale consilierului;

q       influenta parintilor este destul de puternica, uneori efortul pentru schimbare fiind contracarat de actiunile parintilor;

q       daca este adus sau trimis de catre cineva la consiliere, copilul trebuie motivat si el pentru implicare in acest sens. In acest scop, va fi intrebat care crede ca este motivul pentru care crede ca a fost adus si se vor investiga scopurile proprii ale copilului;

q       asteptarile parintelui in legatura cu obiectivele consilierii pot interfera cu cele ale copilului sau pot fi nerealiste;

q       este dificil sa ia decizii care contravin obiceiurilor sau valorilor parintilor;

q       daca este copil mai mic, el depinde de disponibilitatea parintelui de a-l aduce la consiliere, intrucat nu poate sa se deplaseze singur pana la cabinet;

q       nu poate comunica precis, in cuvinte, ceea ce simte sau care este problema. Uneori consilierul este acela care trebuie sa formuleze in cuvinte gandurile pe care copilul vrea sa le exprime, fara a-si impune propria opinie sau perceptie;

q       le poate fi teama sa dezvaluiasca anumite lucruri (ex. daca parintii sau alte persoane

q       l-au amenintat sa nu spuna ceva anume);

q       copilul poate fi anxios, fie pentru ca intrevederea cu un consilier este o situatie noua, fie pentru ca nu stie la ce sa se astepte.

Consilierea copiilor prin joc

La varsta prescolara, jocul este utilizat de catre copii pentru a-si crea realitatea proprie, care este in conformitate cu viziunea lor asupra lumii. In urmatoarea etapa, copiii incep sa foloseasca jocul in scopul comunicarii gandurilor, fanteziilor, imaginilor proprii. Treptat, ele sunt tot mai apropiate de realitate. Dupa varsta de 8 ani, prin intermediul jocului copilul comunica si vrea sa coopereze cu alti copii sau adulti. Ele au o structura mai bine definita, reguli si o logica a continutului lor (Benga si colab., 2002).

Jucarii si materiale folosite cu copiii

Criterii de alegere a materialelor folosite in consilierea cu copiii:

q       Sa fie rezistente (sa nu se strice sau sa se deterioreze usor)

q       Sa fie interesante pentru copii

q       Sa fie sugestive, facilitand exprimarea fara a face apel la limbajul verbal

q       Sa ofere posibilitatea exprimarii emotiilor

q       Sa permita consilierului sa dezvolte o relatie buna cu copilul

q       Sa ofere copilului posibilitati de explorare a situatiilor reale sau imaginare din timpul jocului

q       Sa permita testarea limitelor, consilierul putand in aceste situatii sa redirectioneze copilul spre comportamente adecvate (pentru dezvoltarea autocontrolului si a responsabilitatii)

Tipuri de jucarii:

Jucarii inspirate din realitate

Ex. bebelus, familie de papusi, casuta pentru papusi, mobila, vase si alte ustensile de bucatarie, telefon, masini, autobuze, avioane, imbracaminte pentru papusi etc.

Jucarii care exprima agresivitatea

Ex. arme zgomotoase, sabii, soldati, ciocan de plastic, monstri, paianjeni, serpi.

Acestea pot fi folosite simbolic pentru atac sau protectie. Uneori trebuie amintite limitele (ex. "Aici nu lovim oamenii"). Copiii isi pot exprima temerile sau nevoia de protectie fata anumite lucruri.

Jucarii care stimuleaza creativitatea si expimarea libera

Ex. Creioane, hartii colorate, foarfeci, plastelina, acuarele, tempera, lipici, carioci. De asemenea, se pot folosi masti (pe care copiii le pot colora sau chiar confectiona), palarii, portmonee, posete, podoabe - pentru jocurile in care se transpun intr-un anumit rol. Marionetele se pot folosi pentru a exprima indirect gandurile si emotiile proprii. Cartile pot face parte din aceasta categorie, ele fiind folosite pentru colorat sau pentru a-i citi copilului anumite povesti utilizate in scop terapeutic.

Sub varsta de 3 ani nu sunt indicate jucariile mecanice sau jocurile foarte structurate, care impiedica exprimarea creativitatii si a emotiilor.

In sala de consiliere pentru copii este util sa existe un loc in care copilul sa poata folosi apa, nisipul, acuarelele, fara sa trebuiasca sa "aiba grija sa nu faca mizerie". In acel loc se poate pozitiona ladita cu nisip si masuta pe care poate sa picteze cu mainile.

Principii de utilizare a diferitelor tipuri de activitati cu copiii

1. Animale in miniatura

Scopul utilizarii acestor jucarii este de

q       A intelege modul de perceptie a relatiilor copilului cu cei din familie sau cu diferite alte persoane din mediul lui

q       A explora problemele existente in aceste relatii

q       A gasi strategii de rezolvare a problemelor si conflictelor din relatii, prin intermediul jocului.

Copilul poate alege de la inceput personajele care exista in mediul lui (un personaj este mama, altul este tata, altul este copilul etc.) sau se poate juca liber, in acest caz consilierul incercand sa se focalizeze pe rezolvarea de probleme, fara a face referire la persoanele din realitate cu care sunt identificate personajele din jucarie.

2. Ladita cu nisip

Nu se foloseste nisip prea fin si trebuie sa fie spalat inainte de a-l pune la dispozitia copilului. Se poate folosi si apa, pentru a putea construi diferite forme, castele, dealuri, tuneluri etc. Se vor folosi diferite materiale aditionale, cum sunt figurinele, diferite obiecte cu valoare simbolica (nasturi, lant, podoabe, lumanari, scoici, stegulete, chei etc.).

Scopul utilizarii jocului in ladita de nisip pot fi:

q       Facilitarea comunicarii prin intermediul jocului si a simbolurilor.

q       Explorarea relatiilor si evenimentelor din trecut si proiectarea in viitor prin intermediul unor strategii noi de abordare a realitatii

q       Intelegerea unor elemente ale realitatii cu care se confrunta copilul.

Acest tip de activitate se poate desfasura intr-o maniera mai nondirectiva, copilul alegand singur imaginea pe care o va proiecta cu ajutorul materialelor pe care le are la dispozitie sau oferind o instructiune mai directiva. Ex. "Fa o imagine despre relatiile cu cei pe care ii cunosti". In acest caz, consilierul va observa relatiile dintre persoanele simbolizate prin jucarii, distanta dintre acestea, limitele dintre ele etc. Un alt gen de instructiune este sa creeze o imagine cu lucrurile care il sperie pe copil (ex. fantome).

Pe parcursul conturarii imaginii, consilierul va identifica aspectele simbolice reflectand actiunile copilului (ex. "acum il ingropi sa nu se mai vada") si afland de la el care este semnificatia simbolurilor utilizate. Copilul nu trebuie intrerupt si actiunile lui nu trebuie intrepretate.

Aceasta activitate poate fi utilizata cu copii peste 5 ani.

3. Desenul, colajele si modelajul

Obiectivele activitatilor de desen, realizare de colaje si modelaj:

q       Sa facilitam exprimarea preocuparilor copilului

q       Sa facilitam exprimarea emotionala

q       Sa ajutam copilul sa gaseasca resurse pentru a rezolva problemele cu care se confrunta

Modalitatile de exprimare prin arta, ca si cele de joc nu permit interpretarea directa a simbolurilor utilizate de copil. Nu este indicata folosirea desenului sau a celorlalte mijloace de exprimare prin arta in vederea diagnosticului. Interpretarea se bazeaza pe comunicarea consilierului cu copilul si se face doar cu scopul de a incuraja exprimarea emotionala si gasirea unor strategii de rezolvare a problemelor.

4. Povestile

In consiliere pot fi utilizate povestile in scop terapeutic. Acestea au rolul de a facilita identificarea copilului cu personajele din povestire si de a constientiza posibilitatea utilizarii unor strategii de adaptare mai eficiente. Se pot concepe intrebari si cerinte (ex. de a alege un final pentru poveste) care sa il implice activ pe copil in construirea povestii si in asimilarea unor principii pe care le poate aplica in diferite situatii.

Povestirea poate fi insotita de utilizarea marionetelor si a papusilor din plus. Prin aceasta copilul este mult mai implicat in actiunea povestirii si implicarea emotionala este mai mare. Identificarea cu anumite personaje poate fi mult mai facila si aplicarea sugestiilor continute devine mult mai probabila.

In consilierea copiilor, trebuie sa tinem cont de natura duala a jocului. De multe ori copiii introduc in joc elemente imaginare, de aceea inainte de a trage o concluzie cu privire la ceea ce a spus sau a facut un copil trebui sa verifica in ce masura este realaa acea informatie.