DEZVOLTAREA PSIHICA - Caracteristicile dezvoltarii psihice

DEZVOLTAREA PSIHICA

Niveluri ale dezvoltarii psihice

In decursul vietii si existentei sale, omul este supus unor transformari, schimbari de ordin cantitativ si calitativ.

In functie de nivelul la care au loc aceste modificari, desprindem urmatoarele tipuri de dezvoltare: - dezvoltare biologica, care consta In schimbari morfologice si biochimice ale organismului;

- dezvoltare psihica, care consta In transformarea proceselor, functiilor psihice;

- dezvoltare sociala, care consta In reglarea conduitei individului In conformitate cu cerintele SI

normele impuse de colectivitate, de mediul social.

Intre cele trei forme ale dezvoltarii umane exista o stransa interactiune si interdependenta.

Dezvoltarea psihica este procesul de formare si restructurare continua a Insusirilor, proceselor si structurilor psiho-comportamentale. Acest proces se realizeaza prin valorificarea subiectiva a experientei social istorice, In scopul asigurarii posibilitatilor de adaptare ale organismului.

Dezvoltarea psihica se realizeaza In mod corelat cu cea biologica, dar nu In mod simultan. Aproximativ In jurul varstei de 15 ani dezvoltarea biologica Inceteaza, nu Insa si dezvoltarea psihica. In perioadele timpurii, dezvoltarea psihica este dependenta ca ritm, viteza, limite cronologice de cea biologica. In perioadele tineretii si maturitatii, dezvoltarea psihica capata o relativa independenta, ea intra sub incidenta dimensiuni lor vietii socio-culturale.

Cresterea se refera Indeosebi la aspectul fizic, anatomic al dezvoltarii, constand In aparitia si stabilirea unor indici cantitativi ai masei somatice si nervoase a organismului. Astfel, putem distinge: aspecte ale cresterii osoase si musculare; aspecte ale cresterii nervoase (dezvoltarea ramificatiilor nervoase, cresterea numarului de sinapse, amplificarea volumului masei cerebrale).

Maturizarea, In sens larg, se refera la aspectul fiziologic al dezvoltari: modificari functionale si biochimice; modificari In activitatea diferitelor aparate si sisteme ale organismului, Indeosebi la nivelul creierului, al glandelor endocrine, al organelor de simt. Exista o maturizare de natura biologica, psihica si de natura sociala. Declansarea si aparitia functiilor superioare pe plan biologic, fiziologic, psihic este conditionata de maturizarea neuropsihica. Maturizarea psihica are In vedere dezvoltarea proceselor psihice sub aspectul continutului lor. Aceasta se extinde asupra totalitatii comportamentelor persoanei, inclusiv al celor psihosociale.

Cresterea si maturizarea sunt indisolubil legate Intre ele, contribuind In comun la dezvoltarea psihica. Acestea constituie o premisa a dezvoltarii psihice.

Caracteristicile dezvoltarii psihice

Principalele caracteristici ale dezvoltarii psihice sunt:

a) caracterul complex, plurideterminat, multifactorial, dinamic: Dezvoltarea este determinata de factori diversi: caracteristicile speciei (treapta filogenetica a dezvoltarii); caracteristicile psiho-individuale (treapta ontogenetica a dezvoltarii); ereditate; mediul fizic si social; educatie. Dezvoltarea psihica nu este liniara, uniforma, continua, ci ea este polimorfa si discontinua.

b) caracterul stadial: Se cunosc mai multe teorii privind dezvoltarea stadiala a psihicului. Amintim, dintre acestea, pe acelea care s-au impus In psihologie si pedagogie.

Teoria reatiilor interpersonale a lui H. S. Sullivan (1953) sustine ca relatiile dintre persoane sunt generatoare de particularitati relativ asemanatoare Intre indivizii din aceeasi grupa de varsta. In functie de caracterul relatiilor interpersonale si ale varstei cronologice, autorul stabileste urmatoarele etape de dezvoltare: primul an de viata; copilaria; preadolescenta; adolescenta; varsta adulta sau maturitatea. Autorul sustine ca profilul fiecarei etape de varsta este influentat de interactiunea factorilor biologici si a celor socioeducationali. Factorii bilogici au o pondere mai mare In dezvoltare la varstele mai mici, iar cei socieducationali au o pondere mai ridicata In etapele mai mari de varsta.

Teoria psihosociala a ego-ului a lui E. Erikson (1950), sustine influenta deosebita a factorilor interni care relationeaza cu factorii de mediu si cei educationali, determinand anumite caracteristici specifice si relativ comune ale persoanelor din aceeasi grupa de varsta. Autorul sustine ca fiecare etapa de varsta se caracterizeaza printr-o anumita criza, care se rezolva prin trecerea la o alta etapa de varsta. Erikson (1950) a evidentiat In teoria sa un numar de opt stadii de dezvoltare, In fiecare dintre acestea individul confruntandu­se cu un anumit set de probleme si de conflicte:

- infantil (0-1 an) are la baza conflictul Incredere-neincredere (existenta satisfactiei si confortului va conduce la dezvoltarea unei atitudini Increzatoare fata de mediu si speranta In viitor);

- copilaria mica (1-3 ani) are la baza conflictul autonomie-Indoilala, dependenta (provocarile . fizice Infruntate pot sustine Increderea sau dimpotriva, incapacitatea);

- copilaria mijlocie (3-6 ani) are la baza conflictul Intre initiativa-vinovatie, retragere (asumarea de responsabilitati poate conduce la dezvoltarea simtului de initiativa sau de vinovatie daca acestea nu sunt Indeplinite, finalizate corespunzator);

- copilaria mare (6-12 ani) are la baza conflictul siguranta, eficienta-inferioritate (infruntarea de noi provocari poate conduce la cresterea efortului pentru depasirea lor sau poate dezvolta un sentiment de incapacitate, incompetenta;

- adolescenta (12-18/20 ani), constituie momentul In care trebuie rezolvat conflictul identijicare­conjilzia rolului (noile si diferitele roluri sociale, apartenenta la grupuri sociale diferite conduce la dezvoltarea identitatii proprii, sau multitudinea de roluri poate conduce la suprasolicitare);

- tanarul adult (20-30/35 ani) are la baza conflictul intimitate-izolare care se dezvolta datorita frecventei relatiilor cu altii (capacitatea de a iubi - mutualitatea afectiva - si de a raspunde angajamentelor fata de ceilalti sau relationarea superficiala);

- adultul (35-50/60 ani) are la baza conflictul realizare, creatie-stagnare, rutina creatoare (viata poate fi productiva, aduce contributii, responsabilitate sau este limitata, pasiva si tendinta de exagerare a preocuparilor fata de sine);

- batranetea (60 ani - ) are la baza conflictul integritate-disperare (satisfactie pentru propria-viata si acceptarea mortii sau regrete pentru pierderea oportunitatilor si teama de moarte)

Conform autorului rezolvarea conflictelor initiale este necesara pentm a asigura individului posibilitatea de a le stapani si rezolva pe cele ulterioare.

Erikson considera ca stadiile psihosociale sunt universale, indiferent de cultura indivizilor. Aceasta poate pune la dispozitia individului cai, mijloace si alternative particulare de dezvoltare.

Din perspectiva lui Erikson, criza centrala a Intregii dezvoltari In timpul vietii este conflictul Intre identitate si conjilzia de rol, conflict care apare In adolescenta. Majoritatea psihologilor accepta aceasta concluzie a autorului. Obiectivul principal al adolescentului In aceasta perioada este formarea unei identitatii a eului sau simtul sinelui. Conform autorului identitatea eului are trei componente principale: simtul unitatii (acordul Intre perceptiile sinelui); simtul continuitatii perceptiilor sinelului In timp; simtul reciprocitatii Intre propriile perceptii ale sinelui si modul In care este perceput individul de catre ceilalti. Pentru a ajunge la un simt clar si coerent al identitatii, adolescentii se implica In diferite roluri, fara a se angrena In mod concret In vreunul. Atitudinile si valorile stabile, alegerea ocupatiei, stilul de viata se integreaza In mod gradual. Esecul In dobandirea unei identitati dare, durabile si confortabile are ca rezultat difuziunea rolului, respectiv simtul confuziei dintre ceea ce doreste si cine este individul. Presiunile puternice din partea familiei sau societatii pot determina dezorientarea si disperarea tanarului, care au ca rezultat Instrainarea fizica sau mintala de mediile normale. In cazurile extreme ale difuziunii rolului, tanarul poate adopta o identitate negativa. Erikson arata ca femeile se dezvolta diferit fata de barbati privind dezvoltarea identitatii. Acestea manifesta tendinta de amanarea a dezvoltarii identitatii pana la gasirea partenerului de viata, care are un rol important In determinarea statusului lor.

Teoria dezvoltarii cognitive a lui 1. Piaget, care arata ca personalitatea parcurge anumite stadii operationale de natura cognitiva (de cunoastere)

Prezentam, pe scurt, principalele caracteristicile ale stadiilor dezvoltarii intelectului:

Stadiul senzoriomor (de la nastere pana la 2 ani)

In acest stadiu, copilul experentiaza lumea prin intermediul perceptii lor imediate si prin activitate fizica. Gandirea copilului este dominata de principiul 'aici si acum': de exemplu, pana la varsta de opt luni copilul nu detine conceptul de permanenta a obiectelor (tot ce se afla In afara campului vizual se afla In afara mintii). O data cu achizitia conceptului obiectului si mijloacelor de cunoastere, cum sunt memoria si limbajul se Incheie acest stadiu;

Stadiul preoperational ( de la- 2 ani la 7 ani)

2

o data cu dezvoltarea limbajului, copilul este capabil de gandire simbolica, desi aptitudinile intelectuale sunt Inca puternic dominate de perceptii, si mai putin de Intelegerea conceptuala a situati lor si evenimentelor. Piaget descrie o serie de limitari cu referire la gandirea copilului din acest stadiu:

- egocentrismul: inabilitatea copilului de a vedea lumea decat din punctul lui de vedere (nu este capabil sa Inteleaga ca pot exista si alte opinii). De exemplu, o fetita va putea admite ca are o sora, dar va nega ca sora ei are o sora; rugat sa spuna ce se afla In cealalta parte a camerei, copilul va descrie lucrurile numai din perspectiva lui.

- centrarea atentiei asupra unei singure trasaturi a situatiei si ignorarea celorlalte, indiferent de relevanta lor. De exemplu, inabilitatea de a conserva cantitatea, volumul (modificarea formei plastilinei modifica cantitatea ei; acelasi volum de lichid turnat In recipiente de forme diferite Isi va schimba volumul);

- ireversibilitatea: inabilitatea copiilor de a face operatii mintale reversibile;

Stadiul operatiilor concrete (de la 7 ani la Il ani)

Principalele trasaturi ale acestui stadiu sunt: achizitia gandirii reversibile; abilitatea de decentrare; abilitatea de a opera cu concepte (de exemplu, clasificarea obiectelor dupa caracteristici comune), seriere (abilitatea de a aranja entitati In siruri ordonate dupa culoare, marime). Astfel, copilul confruntat cu probele de conservare este capabil sa Inteleaga conceptul invariantei, Isi da seama ca transformarea formei, volumului, distributiei spatiale este supusa reversibilitatii. De asemenea, gandirea copilului nu mai este dominata de o singura trasatura a situatiei, nu mai este atat de egocentric, fiind capabil sa vada obiectele si evenimentele si din punctul de vedere al celorlalti.

In acest stadiu copilul trebuie sa manipuleze si sa experimenteze obiecte reale cu scopul de a rezolva problemele Intr-o maniera logica.

Stadiul operatiilor formale (aproximativ la varsta de Il ani)

Acest stadiu marcheaza aparitia abilitatii de a rationa abstract. Gandirea copilului se aseamana din ce In ce mai mult de cea a adultului. El este capabil sa rezolve probleme la nivel mintal prin evaluarea sistematica a mai multor propozitii sa analizeze intercorelationarea lor.

Teoria a avut o mare influenta asupra psihologiei si a studiilor privind organizarea Invatamantului, In general. Mentionam unele dintre implicatiile educationale ale acestei teorii:

- parintii si profesorii vor fi constienti de faptul ca intelectul copilului este diferit din punct de vedere calitativ de cel al unui adult;

- implicarea activa In Invatare duce la o mai buna Intelegere si retentie mnezica (asigurarea unui mediu adecvat sub forma unor materiale si activitati variate care vor stimula curiozitatea naturala a copilului);

- chestionarea copiilor si prezentarea de indicii pentru a asigura Intelegerea Ii Incurajeaza sa fie activi In procesul de Invatare;

- prezentarea de concepte noi prin folosirea obiectelor concrete, conduce la construirea treptata a gandirii abstracte;

- conceptele noi trebuie adaptate la ceea ce copii deja cunosc si au experimentat.

Urmare a faptului ca este dependenta de variabila 'timp', dezvoltarea parcurge o succesiune de faze, etape sau stadii In care echilibrul alterneaza cu dezechilibrul. Astfel, In anumite limite de varsta, exista un tablou psiho-comportamental asemanator la toti cei ce se Incadreaza Intre acestea. Perioadele de varsta, In care tabloul psiho-comportamental este relativ asemanator la toti copiii, sunt denumite stadii ale dezvoltarii. Pentru stabiiirea stadiilor dezvoltarii psihice se are In vedere un ansamblu de criterii: varsta cronologica; tipul de activitate dominanta; locul ocupat si rolul Indeplinit de individ In sistemul relatiilor sociale. In functie de aceste criterii, au fost desprinse urmatoarele grupe si stadii ale dezvoltarii psihice:

a) grupa varstelor premergatoare scolaritatii:

stadiul copilului mic (sugarul), cuprins In perioada: de la nastere la lan; stadiul copilului anteprescolar, cuprins In perioada I - 3 ani;

stadiul copilului prescolar cuprins, In perioada 3 - 6/7 ani;

b) grupa varstelor sco Iare:

stadiul scolarului mic, cuprins In perioada 6/7 - 10/11 ani;

stadiul scolarului mijlociu (puberul), cuprins In perioada 10/11 -14/15 ani; stadiul scolarului mare (adolescentul), cuprins In perioada 14/15 - 18/19 ani;

c) grupa varstelor adulte: cuprinde urmatoarele stadii: tineretea (18/19 - 23/24 ani), maturitatea (23/24­pana la pensie); batranete a (de la pensie Inainte).

Intre grupele de varsta exista o anumita interactiune, putandu-se manifesta fenomene cum sunt: unele trasaturi specifice unei etape se dezvolta In urmatoarea etapa (Intarziere); unele trasaturi specifice unei

3

etape se dezvolta In etapa anterioara (precocitate); fetele se dezvolta In general cu 1-2 Inaintea baietilor, devans care este eliminat Injurul varstei de 20-21 ani.

c) caractentl individual al continutului, directiei, tempoului dezvoltarii: dezvoltarea psihica poate fi diferita de la un individ la altul. Aceste diferentieri sunt datorate fie mostenirii ereditare, fie interventiei factorilor de mediu si educatie. Astfel, dezvoltarea psihica si manifestarea ei este diferita de la un individ la altul privind urmatorii indicatori: ritmul (rapid-lent), continutul trairilor (bogat, diversificat-sarac, limitat), consumul energetic (foarte mare-foarte mic), rezonanta psihica (foarte impresionabili-putin impresionabili), continuitate (uniforma-discontinua), taria (rezistenti la factori perturbatori-fragili).

Cea mai mare parte a diferentelor dintr,e tineri, 'in 'conditiile In care analizatorii si sistemul nervos ~ functioneaza normal, sunt determinate de conditiile de viata si factorilor educativi.

Factorii dezvoltarii psihice

Dezvoltarea psihica este determinata de doua grupe de factori: interni si externi. l)Factorii interni ai dezvoltarii

In cadrul factorilor interni ai dezvoltarii sunt cuprinsi: ereditatea si factorii psihoindividuali.

a) Ereditatea

Ereditatea vizeaza un complex de elemente de ordin biologic si psihofunctional. Purtatorii materiali ai informatiei ereditare sunt genele din cromozom ii nucleelor celulare. Zestrea ereditara a omului se manifesta In doua planuri:

- un plan este acela ce cuprinde trasaturile generale ce asigura continuitatea speciei. Pot fi mentionate caracteristici cum sunt: structura anatomofiziologica a organismului; pozitia bipeda; anumite caracteristici ale sistemului nervos; tipul de metabolism etc

- alt plan este cel ce se refera la particularitatile ereditare individuale ce realizeaza continuitatea genealogica a descendentilor unei familii. Acestea se refera la caracteristicile anatomomorfologice: culoarea pielii, a ochilor, a parului; statura si configuratia corpului; grupa sanguina; amprentele degetelor etc.

Transmisibil In mod ereditar este genotipul. Acesta reprezinta totalitatea informatiilor sau mesajul genetic stocat In celula, In forma latenta, Inainte de interventia actiunii factorilor de mediu. Conlucrarea genotipului cu factorii de mediu constituie fenotipul.

In relatie cu fenomenele psihice, factorii ereditari sunt considerati premise necesare pentru dezvoltarea acestora. Dintre predispozitiile naturale ale dezvoltarii psihice mentionam: particularitatile anatomofiziologice ale sistemului nervos; particularitatile anatomofiziologice ale organelor de simt; particularitatile individuale ale energiei psihofiziologice; aptitudinile psihomotorii simple; memoria bruta; dispozitiile afective fundamentele etc.

Predispozitiile native au un caracter polivalent. Aceasta Inseamna ca pe acelasi fond ereditar se pot realiza sub influenta factorilor de mediu si educatie, profil uri si Insusiri psihice diferite. Din punctul nostru de vedere, atentia trebuie orientata In directia cunoasterii si valorificarii acelor premise ereditare care conditioneaza si influenteaza evolutia vietii psihice.

b)Factori psihoindividuali

Factorii psihoindividuali se refera la predispozitiile naturale ale dezvoltarii psihice si urmatoarele aspecte: particularitatile nivelul inteligentei; particularitatile spiritului de observatie; organizarea perceptiv motorie; calitatea atentiei; calitatea memoriei; vointa; nivelul de cunoastere; cantitatea si calitatea experientei anterioare; capacitatea de a invata; motivatiile si aspiratiile prezente etc.

2. Factori externi ai dezvoltarii

In cadrul factorilor interni ai dezvoltarii sunt cuprinsi: mediul (fizic si social) si educatia.

a) Mediul.

In sens larg, mediul cuprinde ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale care ne Inconjoara. Omul este in interactiune permanenta cu mediul pe tot parcursul vietii sale. Putem vorbi de mai multe categorii de mediu: fizic, biologic, geografic, economic, familial, scolar, extrascolar, institutional, profesional etc. In general, vorbim despre mediul fizic si mediul social.

Mediul fizic (natural) este format din totalitatea conditiilor bioclimatice in care traieste omul. Acesta actioneaza asupra omului producand anumite modificari organice sau orientand anumite comportamente privind modul de alimentatie, de imbracaminte etc.

Mediul social este alcatuit din totalitatea conditiilor economice, politice, culturale de organizare sociala, institutionala. In cadrul acestora relatiile sociale, familiale, scolare, de munca au un rol deosebit in

4

dezvoltarea psihica. Influentele mediului social asupra dezvoltarii psihice pot fi relevate in doua planuri fundamentale:

- un prim plan se refera la pastrarea achizitiilor istoriei umane, care ofera fiecarei generatii posibilitatea de a prelua experienta acumulata;

- cel de-al doilea plan se refera la faptul ca acumularile existentei si ale experientei umane se fixeaza in unele modificari organice, dar si in fenomene de cultura. Din aceasta perspectiva, mediul declanseaza si actualizeaza predispozitiile naturale, astfel incat dezvoltarea diferitelor procese si insusiri psihice este o rezultanta a conlucrarii celor doi factori (fizic si social).

Mediul social constituie o sursa a dezvoltarii psihice din urmatoarele considerente:

- ofera circumstantele si conditii concrete de viata, informatii, modele de conduita susceptibile de a fi percepute si imitate;

- ofera prilejuri de comunicare si de schimburi afective Intre individ si ce-i care-l Inconjoara;

- exercita o puternica influenta moderatoare asupra datelor de fond biologic a insasi zestrei ereditare.

Rolul mediului este foarte important daca ne referim la cazurile extreme din punct de vedere al predispozitii lor, cazuri care sunt luate in considerare pentru a evalua determinismul genetic.

Mediul este foarte complex, regrupand factori foarte diferiti de natura fiziologica si psihologica. Numerosi factori fiziologici (nutritia. vitaminele, igiena, alcool ismul mamei In timpul sarcinii etc.) sunt determinanti pentru dezvoltarea copilului. Malnutritia produce boli specifice care incetinesc foarte mult dezvoltarea intelectuala (Tape, 1987). Este subliniat faptul ca acei copii care nu au asigurata ratia de proteine corespunzatoare nu vor putea avea o dezvoltare intelectuala normala.

Mediul regrupeaza atat factorii ce privesc stimularile senzorio-motorii, lingvistice, afective, sociale din prima copilarie, cat si influenta atitudinilor parentale, factorii socio-economici, ai culturilor sociale si etnice, ai influentelor cognitive si culturale (televiziunea, muzica literatura etc.).

b) Educatia

Asa cum ereditatea nu-i este data individului ca aptitudini gata formate, tot astfel mediul nu este convertit in efecte psihice. Relationarea realitatii biologice a organismului cu datele furnizate de mediu, se realizeaza prin intermediul educatiei. Educatia devine factorul determinant al dezvoltarii psihice pentru ca isi propune in mod deliberat perspectiva ce urmeaza a fi insuflata dezvoltarii tinerilor. In acest sens, alege un ideal de personalitate; organizeaza un anumit sistem de actiuni pentru realizarea scopului propus; stabileste modalitatea concreta de utilizare a resurselor ereditatii si mediului; se desfasoara pe Intregul parcurs- al vietii unui individ.

Sunt autori care au interventii importante privind factorii dezvoltarii psihice. Astfel, sunt cercetatori contemporani in aceasta problematica care pun accentul pe importanta studierii ecologiei dezvoltarii. Prin ecologie intelegem conditiile de mediu In care o persoana traieste sau este afectata de acestea In mod direct sau indirect.

Urie Bronfenprenner (1979) considera ca mediul ecologic este constituit dintr-un set de patru sisteme (nivele) concentrice:

- macrosistemul, ce consta din modul de organizare a institutiilor sociale, ideologiile existente In societatea din care face parte individului. Factori cum sunt programul de munca, rata somajului, activitatea de munca a mamelor si disponibilitatea lor de a ingriji copilul pot afecta microsistemele si mezosistemele copilului;

- exosistemul se refera la situatiile In cadrul carora copiii nu participa In mod activ, dar Ii afecteaza. De exemplu: profesia, serviciul parintilor sau activitatile lor sociale pot influenta tipul de Ingrijire oferit copiilor;

- mezosistemul, implica raporturile dintre diferite situatii (locuri) si dezvoltarea individului In cadrul acestora. De exemplu: legaturile dintre mediul familial si mediile sco Iare, In cazul copilului; legaturile dintre familie si locul de munca, In cazul adultului;

- microsistemul, provine din experienta individului Intr-o situatie particulara. De exemplu: sistemul In care copilul are experienta reprezinta modele (pattern-uri) de activitate In interactiuni cu mediul familial (parinti, frati), locul de joaca, scoala etc

Setul de sisteme concentrice se prezinta astfel: macrositemul include exosistemul, mezosistemul si microstemul; exosistemu! include mezosistemul si microsistemul; mezosistemul include si microsistemul Valoarea acestui model consta In aceea ca evidentiaza importanta acestor sisteme precum si raporturile dintre ele. Autorul modelului sugereaza ca mediul ecologic influenteaza dezvoltarea copilului. De exemplu, individul se confrunta cu o serie de situatii, evenimente la care trebuie sa se adapteze: Inceperea scolii, nasterea unui frate, admiterea In anumite scoli, somaj ul parintilor, divortul parintilor etc.

5

Teoriei ecologice i s-au fom1Ulat o serie de critici: imprecizie In privinta raporturilor dintre sistemele diferentiate; nu analizeaza influentele culturale ca parte a mediului In care cresc indivizii.

In mod traditional, psihologii au raportat dezvoltarea proceselor psihice la factorul varsta, si au manifestat interes privind problema investigarii proceselor implicate In aceasta evolutie.

Baltes si col. (1980) subliniaza natura permanenta a dezvoltarii si realizeaza o analiza a factorilor care o determina. Autorii sustin existenta urmatoarelor influente importante asupra dezvoltarii:

- influente legate de varsta: dezvoltarea se afla Intr-o relatie puternica cu varsta cronologica. De exemplu, modalitatea In care copii Isi dezvolta limbajul se afla Intr-un raport foarte strans cu varsta lor;

- influente de natura istorica: dezvoltarea .este In relatie cu evenimentele. ce au loc la un anumit moment, afectand majoritatea membrilor unei generatii date. De exemplu, evenimente cum sunt razboiul, foametea etc

- evenimente de viata fara un caracter specific: dezvoltarea indivizilor este influentata de evenimente survenite In anumite momente sau varste. De exemplu, divortul In familie sau implicarea Intr-un accident grav au efecte importante asupra dezvoltarii individului.

Autorii sustin faptul ca fiecare dintre influente este determinata prin interactiunea factorilor biologici cu cei ambientali.

Polemica determinismului genetic sau ambiental

Problema cunoasterii daca diferentele individuale sunt determinate de ereditate sau mediu, a facut loc la numeroase polemici, alimentate de prejudecati ideologice.

In aceasta disputa s-au manifestat mai multe teorii, printre care cele mai importante sunt:

teoriile ereditariste care sustin rolul determinant al ereditatii In evolutia fiintei umane (Platon, Confugius, Schopenhauer, Lombroso, Spencer etc.);

teorii ambi'entaliste care sustin rolul determinant al mediului, Indeosebi a mediului socio-cultural si educatia (Locke, Rousseau, Watson etc.);

teoriile dublei determinari care sustin atat rolul ereditatii, cat si a mediului (Democrit, Diderot, Herzen, Al. Rosca etc.).

In cresterea animalelor si In agricultura sunt o serie de aspecte dependente de factorii genetici: productie, Infatisare, rezistenta etc. In acest domeniu selectia este utilizata de mult timp, iar In prezent ea face obiecful procedurilor sti intifice controlate.

Este demonstrat faptul ca anumite anomalii genetice care apar la nasterea copilului provoaca deficiente mintale.

Sindromul Down (Parsons, 1970) sau mongolismul este asociat unui numar anormal de cromozomi, 47 In loc de 46: perechea nr. 21 prezinta In acest caz trei cromozomi, trisomia 21.

Oligofrenia fenilpiruvica (fenilcetonurica), In anumite cazuri, o singura gena poate fi responsabila de deficienta mintala. Este cazul genei recesive care altereaza producerea unei enzime ce transforma fenilamina In tirozina (amino-acid). Tirozina este precursorul a doi nerotransmitatori esentiali ai creierului, dopamina si noradrenalina.

Pankeep (1972) care a studiat emotiile, crede ca mecanismele biochimice ale sistemului disperarii (tristete, amaraciune) sunt strans legate de sediile endorfinelor (neurotransmitatori chimici actionand ca sistem antidurere). Astfel s-ar explica asemanarea comportamentala Intre dependenta afectiva si dependenta de droguri: pierderea apetitului, tristete, comportamentul copiilor manifestat la Inceput de an scolar, comportamentul amoros.

Deficientele senzoriale diminueaza sau suprima stimularile senzoriale si au drept consecinta o importanta Intarziere intelectuala. Hatwell (1966) a aratat ca orbi i din nastere prezinta retarduri importante In comparatie cu vazatorii, privind dezvoltarea intelectuala. Daca retardurile nu sunt decat de un an la probele de natura verbala, la probele de natura logica pe baza de manipulare este de aproximativ trei ani si mergand pana la cinci ani la probele de tip spatial.

Pierre Oleron si Herren (1961) considera ca surditatea Isi pune amprenta asupra dezvoltarii intelectuale, surditatea Impiedecand dezvoltarea naturala a limbajului, suprimand autoreglarile Intre auditie si vocalizare: retardul este uneori de sase ani pentru probele de conservarea cantitatii, greutatii si volumului, ca si pentru problemele de relatie cu simboluri (+, -, =).

Spitz (1949, 1968) descrie faptul ca internati In spital pentru mai mult timp, copiii prezentau o apatie generala si o Intarziere In dezvoltare, care putea fi atribuita unei lipse de afectivitate, dar si de lipsa unei stimulari de natura senzoriala: pereti, mobilier, lenjerie colorate In alb.

6

Mai recent, la om, s-a descoperit genele care actioneaza In perceperea culorilor. Este vorba de trei gene care determina producerea celor trei pigmenti necesari vederii culorilor (Nathans, 1989). Gena pigmentului albastru ar fi pe cromozomul nr. 7, In timp ce genele pentru verde si rosu ar fi pe cromozomul sexual X (celalalt fiind Y). Cele doua gene ar fi In pozitia terminala a cromozomului, gena rosie penultima, iar gena verde, ultima. In decursul duplicarii cromozomilor, In timpul diviziunii celulare, se pot produce anomalii de duplicare In ascete pozitii tenninale. In particular, un cromozom poate pierde gena verde, sau chiar pe ambele, rosie si verde, ceea ce produce daltonismul si cecitatea la rosu sau/si la verde. Se poate observa, din acest exemplu, cum genele se pot afla la originea unei functionari cognitive.

Majoritatea autorilor arata ca ceea ce se transmite de la ascendenti la descendenti sunt factorii genotipici (structurile cognitive, particularitatile insusirilor aptitudinale, formele proceselor psihice si a trasaturi lor de personalitate) si nu realitatile psihice, ce sunt achizitii ale dezvoltarii social-istorice a omului. Rolul ereditatii apare mai evident in dezvoltarea functiilor psihice simple, elementare, pe cand rolul mediului apare mai pregnant in functiile si procesele psihice complexe, superioare. In acest context, trebuie subliniat faptul ca influentele mediului apropiat (sociocultural al familiei) au o importanta hotaratoare asupra dezvoltarii psihice.

Au fost realizate numeroase studii asupra corelatiilor Intre perechi de persoane cu grad de rudenie genetica crescanda, mergand de la corelatia intre doua persoane fara nici un grad de rudenie pana la gemenii adevarati (care au aceiasi cromozomi). Thomas Bouchard si Mattew Mc Gue (1981) realizeaza o sinteza a acestor studii (analizeaza un numar de 1]] studii, dintre care 34 studii pe subiecti gemeni adevarati). Studiile realizate In tari diferite, se refera la grupuri diferite din punct de vedere etnic, socio-economic, al varstei etc. Oferim cateva date privind corelatia Intre gradul de rudenie si nivelul intelectual:

intre gemeni monozigoti crescuti impreuna, r= 0,86; intre gemeni monozogoti crescuti separat, r=0,72; intre gemeni dizigoti, r=0,62;

intre parinti si copii, r=0,50;

Intre frati si surori, r=0 ;

intre soti (homogamie), r=0,33;

intre parinti adoptivi si copii adoptati, r=0,24; intre veri, r=0,]5;

Cercetarile realizate cu subiecti gemeni-monozigoti arata ca exista o foarte mare asemanare tipologica intre acestia. Cercetarile realizate cu subiecti gemeni, care au trait in medii diferite au aratat concordanta dintre caracteristicile mediului si dezvoltarea psihica.

Chiar si pentru rezultatele demne de incredere, sunt autori (de exemplu, Shields, ] 962; Newman, Freeman, Holzinger, 1973; Juel-Nielsen, 1963), care arata ca termenul de 'separare' legat de mediu trebuie luat cu precautie, deoarece gemenii sunt uneori crescuti de catre ramuri colaterale ale aceleiasi familii, in aceeasi cultura, (scoala, televiziune etc.). De asemenea, se arata ca ponderea celor doi factori (ereditatea, mediul) in dezvoltarea diferitelor insusiri si procese psihice nu poate fi stabilita cu exactitate. Aceasta este determinata de variabilitatea ridicata atat in interiorul celor doi factori, cat si in relatiile dintre ei.

Analizele realizate de Haeker si Ziehen (1923) arata ca daca ambii soti sunt muzicieni, exista probabilitatea ca 80% dintre urmasi sa manifeste o oarecare dotatie muzicala.

Au fost studiate mostenirile de aptitudini prin generatii - arborii genealogici. Analiza descendentilor din familia lui Bach arata ca dintr-un numar de 57 de membrii proveniti din 5 generatii au rezultat 15 compozitori remarcabili. Insusi Bach a avut un numar de 20 de copii realizati cu doua sotii. Dintre acestia un numar de 10 au fost dotati muzical. In familia lui Schuman, dintr-un numar de 136 de membrii, el insusi a fost singurul muzician. Din cei 8 copii ai sai, nici unul nu a prezentat dotatie muzicala.

Cercetarile realizate pe copii care au trait in salbaticie arata ca dezvoltarea psihica este mult incetinita, anumite procese si activitati psihice (gandirea, imaginatia, limbajul) sunt la un nivel foarte scazut. Numeroase cazuri de copii izolati de mediul social indica rolul crucial al mediului, in special in cursul primei copilarii. Au existat copii-leopard, babuin, maimuta, pantera, gazela (Malson, 1964). Cazul,cel mai celebru este cel al copiilor lup, Amal a si Kamala, care l-au inspirat pe Kipling, cu al sau Mowgli. In India sunt descoperite doua fetite (de 1 si 8,5 ani) traind impreuna cu lupii si comportandu-se ca acestia: mergeau in patru labe, lasau sa le atarne limba, gafai au, lipaiau lichidele, preferau carnea, dezgropau mortaciuni, alergau dupa pasari, preferau noaptea-le era frica de lumina. Amala a murit de nefrita, iar Kamala a murit Ia varsta de 17 ani. In timpul celor 8 ani petrecuti intr-un orfelinat, Kamala a invatat progresiv comportamente noi: intinsul mainilor dupa alimente; ridicatul si mersul pe picioare, recunoasterea obiectelor personale, cunoasterea unui numar de 50 de cuvinte, intelegea instructiunile

7

verbale, realizarea de sarcini simple (adunatul oualor din cuibar). Cercetarile subliniaza faptul ca acesti copii, daca sunt pusi In conditii normale de mediu social Isi amelioreaza substantial dezvoltarea psihica. Multi cercetatori (de exemplu, Wash Bum, 1960; HoIloway, 1974) subliniaza faptul ca performantele intelectuale ale individului actual nu se datoreaza decat mediului (limbaj, lectura, matematica etc.) si sunt produsul unor Invatari Indelungate de-a lungul mileniilor, transmise prin educatie familiala scolara, sociala. Mediul cultural (familia si scoala) joaca un rol determinant In dezvoltare.

In esenta, termenul de cultura se refera la un sistem de mijloace si obiceiuri incluzand valorile, atitudinile, scopurile, legile, credintele, uneltele folosite, conditiile de locuit etc. Acest sistem de mijloace si obiceiuri este Insusit si transmis. de la o generatie la alta. Actiuni sau evenimente ce se aseamana, pot avea semnificatii distincte In contexte culturale diferite. De exemplu, pedeapsa fizica a copilului poate' fi o situatie acceptata Intr-o cultura, dar poate fi considerata ca brutala, un abuz Intr-o alta cultura. Pana In prezent, nu s-au efectuat suficiente cercetari transculturale, studiile limitandu-se numai la anumite culturi (europene, nord americane)

Familia are rol important pentru stimularile precoce si pentru achizitia limbajului, iar scoala constituie un loc adecvat al achizitiilor intelectuale, realizate prin lectura, matematica etc.

Cercetarile arata ca odata cu varsta, performanta copilului este din ce In ce mai corelata cu mediul familial (conform studiului longitudinal realizat de Wilson, 1983)

Folosind corelatiile multiple si parti ale (pentru eliminarea influentei factorilor de alta natura), Longstreth si col. (1981) gasesc ca nivelul de inteligenta al mamei este mai determinant decat mediul familial In dezvoltarea psihica a copilului.

In ansamblu, corelatiile dintre mama si copil indica o influenta genetica asupra potentialului intelectual. Corelatiile sunt mai mari Intre mama si copil atunci cand exista Intre ei o legatura biologica (mama biologica).

Cercetarile pe adoptii indica de asemenea o influenta importanta a mediului asupra dezvoltarii psihic@ Horn (1983) gaseste o crestere a scorurilor absolute la teste la copiii adoptati de parintii ale caror scoruri sunt mai ridicate, de asemenea, la teste. In ansamblu, corelatii le reflecta o ierarhizare a potentialului genetic, In timp ce scorurile absolute reflecta influenta medie a unui mediu mai bun, indiferent de potentialitati.

Scarr si Weinberg gasesc la copiii negri adoptati de familii albe coeficienti de inteligenta mai ridicati cu 20 de puncte, fata de media copiilor negri crescuti In comunitatea de origine. Aceasta demonstreaza ca nivelul de reusita mai slab de negri la teste, ar fi legat de educatie si nu de diferente genetice care tin de rasa, asa cum unu au presupus.

Horald Skeels (1966) a demonstrat influenta esentiala a mediului cognitiv si afectiv In dezvoltarea intelectuala a copiilor. Astfel, copiii deficienti care au urmat o scoala speciala (institutie scolara cu program si personal didactic specializat) Inregistreaza progrese vizibile privind dezvoltarea intelectuala, comparativ cu cei ramasi In orfelinat, la care s-a Inregistrat un regres din acest punct de vedere.

De asemenea, este demonstrat faptul ca atribuirea unei importante ridicate independentei, blazonului, libertatii individului In culturile vestice, conduce la manifestarea unui grad ridicat de toleranta a agresivitatii si violentei, comparativ cu alte culturi (Lore, Schultz, 1993).

Cercetarile din perspectiva inneista si environmentalista au condus la evidentierea si considerarea si a altor elemente ca fiind primordiale privind problema discutata:

- interactiunea ereditate-mediu: anumite caractere ereditare nu apar decat In conditii de mediu favorabile (epigeneza, perioada critica); un mediu foarte favorabil poate compensa un caracter defavorabil;

- distributia inegala a aptitudinilor: ideea ca aptitudinile sunt distribuite pe o curba ca cea a lui Gauss nu este acceptata de toti cercetatorii; In aceasta distributie aptitudinile medii sunt mult mai raspandite decat cele extreme, cum sunt geniul si handicapul mintal. In modelele statistice din genetica (Robelioux, Carlier, 1976), inteligenta este determinata de mai multe gene (modelul multigenetic), astfel ca distributia fenotipurilor (expresia caracterelor ereditare) se face dupa o curba binomiala, care tinde catre o curba gaussiana. Deoarece ereditatea ofera mai mult cazurile medii, devine evident ca diferentele de mediu, In particular cele de educatie, sunt cele mai decisive pentru dezvoltarea psihica a majoritatii indivizilor. Problema rolului ereditatii si a mediului In dezvoltarea psihica sau 'teza dublei determinari: genetica si ambientala' se mentine si In zilele noastre. Problema nu se mai pune In mod controversat: ereditate sau mediu. Este acceptata teza potrivit careia sociabilizarea si umanizarea copilului se produce In contextul interactiunii Intre genotip si mediul ambiant. Astfel, devenirea fiintei umane nu se produce numai prin programare In nascuta (determinism genetic exclusivist) si nici In mod absolut prin actiunea factorilor

8

socioculturali (determinism ambientalist). Singura pozitie realista este aceea a interactionismului, ereditatea si mediul jucand, In interactiune, un rol considerabil.

Horowitz (1987, 1990) arata ca sunt doua modalitati prin care poate fi analizata interactiunea factorilor biologici (programarea genetica) cu factorii sociali (calitatea mediului):

- cercetarea deprinderi lor la nasterea copilului si observarea modului cum acestea se dezvolta si cum sunt influentate de anumite experiente, pe masura ce copilul se maturizeaza;

- cercetarea modalitatii In care acelasi mediu ambiental poate avea efecte asupra copiilor care s-au nascut cu anumite caracteristici diferite. O abordare importanta de acest tip a implicat investigarea copiilor 'vulnerabili' si a celor 'plini de viata'.

In opinia autorului, copilul 'vulnerabil' Isi Incepe viata cu un anumit handicap, cum ar fi nasterea prematura sau un temperament dificil, iar cei 'plini de viata' vor debuta In viata cu un avantaj particular. Autorul arata ca vulnerabilitatea sau vivacitatea Innascuta a copilului interactioneaza cu factorul 'caracterul facilitator' al mediului Inconjurator (parinti iubitori si sensibili, prevazut cu experiente bogate si stimulatoare). Concluzia este ca acelasi mediu ambiental poate avea efecte foarte diferite asupra dezvoltarii, depinzand de caracteristicile Innascute ale copilului.

Concluzii

Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii dintre factorii interni si externi, ponderea lor fiind diferita. lnteractiunea exprima faptul ca un factor nu mai joaca acelasi rol In momentul In care intervine un alt factor: factorii nu-si Insumeaza efectele, ci si le modifica reciproc.

Se poate spune ca ereditatea joaca un rol considerabil, dar interactiunile sunt atat de importante Incat un genotip foarte defavorabil poate anula efectele foarte favorabile ale mediului (trisomia 21, fenilcetonuria), si invers, un mediu foarte defavorabil (copii salbatici) poate anula potentialitati le genetice favorabile. Ereditatea nu provoaca diferente individuale decat pentru o mica parte a populatiei, deci, mai degraba, mediul este acela care-si va exercita influenta asupra majoritatii indivizilor.

Dintre acesti factori, educatia detine rolul conducator. Aceasta intervine dirijand si organizand actiunile factorilor de mediu In raport cu gradul de dezvoltare al potentialului psihic al individului.

Dezvoltarea psihica este stadiala, fiecare dintre acesta determina o structura de ansamblu si In acelasi timp o calitate superioara. Stadiul actual se bazeaza pe cel anterior si pregateste elementele stadiului urmator. Ordinea In care se succed stadiile este invariabila si se impune cu necesitate. Astfel, nu este posibila dezvoltarea gandirii abstracte Inaintea celei concrete. In fiecare stadiu Insa, unul dintre procesele psihice ocupa un loc determinant In raport cu celelalte. Astfel acestea se dezvolta In ordinea: emotia, perceptia, reprezentarea, memoria, vointa, gandirea, sentimentul, imaginatia (P. Popescu-Neveanu, 1987). O particularitate a psihogenezei este caracterul ei sistemic: functiile sau procesele psihice nu se dezvolta separat unele fata de altele, ci In raporturi necesare.

Cunoasterea de catre educatori a faptului ca limitele dezvoltarii psihice sunt impuse de factorii interni sau externi, permite organizarea actiunilor educationale In forme adecvate.

Fara o ereditate normala si In conditiile de imaturizare organica nu este posibila dezvoltarea psihica optima. In afara socializarii, a educatiei nu se poate elabora personalitatea individului. Relatia dintre educatie si dezvoltare are o dinamica proprie, are particularitati specifice, manifesta anumite oscilatii In functie de stadiul de dezvoltare psihica a individului, de varsta la care acesta se gaseste.

Bibliografie

Birch, A. (2000), Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti. Neacsu, 1. (1990), Instruire si Invatare, Ed. Stiintifica, Bucuresti.

Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Cretu, T. (coord), (1987), Psihologia scolara, EDP, Bucuresti. Paun, E. (1982), Sociopedagogie scolara, EDP, Bucuresti.

SaIavastru. C. (1995), Logica si limbaj educational, EDP, Bucuresti.

9