Dezvoltare generala si subetapele varstelor adulte

Dezvoltare generala si subetapele varstelor adulte

Fiziologic perioadele de crestere sunt dominate de procesele anabolice, iar cele de imbatranire de catabolism. Exista insa sisteme de regresie chiar in perioadele de cea mai intensa crestere. Embriologii semnaleaza degenerari ale unor zone cerebrale chiar la embrioni. Pe de alta parte H. B. James a semnalat stabilizari functionale pana la 60 - 70 ani. Dealtfel, sistemul nervos autonom este extrem de rezistent la procesele de involutie. Hipotalamusul este activ si in progres si peste 60 de ani. In intreaga masa a creierului, partea cea mai perisabila se afla la nivelul cortexului si a creierului mic. Numarul neuronilor care se distrug in masa creierului creste dupa 25 de ani. Functional, activitatea intelectuala este alimentata si intretinuta de solicatarile permanente profesionale, culturale, sociale, de confort care devin numeroase si responsabile la adult. Mentinerea vigorii fizice, solicatarea optionala a sistemului nervos si a sistemului muscular influenteaza si vigoarea psihica. Igiena mintala si psihosomatica vad aceasta relatie ca esentiala. Exista doua aspecte: imbatranirea si patologizarea, un fel de imbatranire a varstelor. Apare o crestere desi nu prea este evidenta, a numarului de zile de imbolnavire. De exemplu la 25 de ani se pot insuma cam 2,5 zile de boala anual, la 65 de ani cam 35 de zile. Cele mai bune performante de forta si durata se manifesta intre 20 - 29 de ani. Dupa 40 de ani forta fizica scade usor descreste energia cu atit mai mult cu cat inima si plamanii intra intr-o faza de micsorare a capacitatii de pompare a sangelui. Ca urmare, descreste tonusul muscular, creste cantitatea de grasimi, mai ales la persoanele sedentare. Unii autori ca Muller Hegemann considera ca scaderea performantelor cu varsta au loc din cauza nicotinei, cofeinei, alcoolului, somniferelor etc. Tot dupa 40 de ani are loc un declin al vederii, ceva mai marcant, ceea ce va face necesara purtarea de ochelari. Auzul scade si el dar mai putin evident. Pielea devine mai putin colorata, mai uscata apar cearcanele mai accentuate sub ochi si riduri sub coltul extern al ochilor. Barbatilor li se rareste parul, apar firele albe. Are loc o crestere a regiunii pantecelui ceea ce duce la modificarile siluetei. Pe plan profesional se ating expectatii mai inalte sau devine mai clara imposibilitatea de a accede la un anumit post. Acest fapt determina o reajustare a asteptarilor si obiectivelor de lunga si scurta durata. Cerinta de schimbare este atat de mare incat s-a raspandit ideea ca intre 40 - 50 de ani omul isi schimba fie slujba, fie locuinta fie partenerul de viata.

Asadar dezvoltarea senzoriala se realizeaza la varstele adulte sub influenta antrenarii caracteristicilor discriminative, efectele se repercuteaza mai ales in cresterea caracteristicilor discriminative si de identificare ale capacitatilor senzoriale antrenate si scaderea relativa a pragului absolut minimal, a mai tuturor tipurilor de senzatii si perceptii, chiar si a celor dureroase, desi dupa 55 de ani se manifesta dureri surde ce se prelungesc in timp si sunt de natura artritica si reumatica.

Au loc schimbari relativ importante in structura generala a caracteristicelor psihice. Capacitatiile senzoriale se dezvolta in anumite directii sub influenta profesionalizarii si se deterioreaza sub influente convergente biologice si de suprasolicitare. Dupa 50 de ani scade capacitatea de observare vizuala si de accea multi oameni utilizeaza lentile de contact sau ochelari. In schimb, estimatia artistica si estetica a vederii este in crestere pana foarte tirziu.

J. Birren considera ca intre 20 - 60 de ani are loc scaderea de 10 - 20% a reactivitatii senzoriale generale.

M. Buhler considera ca rapiditatea capacitatiilor cognitive scade la aproximativ 30 de ani, iar precizia in jurul varstei de 40 de ani si mai evident dupa 50 de ani.

Intre 20- 60 de ani are loc o micsorare continua a cantitatii de lumina ce patrunde in pupila si o scadere a capacatatii de acomodare a cristalinului, ceea ce contribuie la reducerea vitezei de excitatie vizuala. Aceste modificari ale pragului de luminozitate se corecteaza prin iluminatii de sura mai strategic asezate pentru activitati de lectura, scris, desenat etc. si prin protejare vizuala. Exista totusi si persoane care vad normal pana la 50 - 60 ani. Efectele varstei asupra sistemului vizual apare incepand cu varsta de 40 de ani pentru structura optica si de la 60 de ani pentru structura retiniana. Astfel declinurile nu au aceeasi semnificatie inainte si dupa 60 d3 ani.

Acuitatea auditiva este de maxima identitate intre 10 - 14 ani, urmeaza o scadere foarte lenta ca dupa 40 de ani sa aiba loc o scadere mai evidenta. Auzul este solicitat in mod predilect in unele profesii cum ar fi: cele muzicale, de educatie muzicala, la cei ce lucreaza cu motoare sau in mine, in telefonie capata amprente de profesionalizare. El este foarte sensibil la efectul imbatranirii. Exista insa in numeroase profesii o poluare de zgomote care modifica si slabeste activitatea auditiva, fapt evident si dupa 35 de ani.

Senibilitatea tactila are o curba lenta de descrestere dupa 45 de ani. Tactul este simtul de maxima erotizare. Tactul se profesionalizeaza, fiind foarte activ la inginerii constructori, la muncitorii de confectii, din industria mobiliera etc.

Mirosul se perfectioneaza in anumite profesii. In genere omul nu are un miros prea dezvoltat. Totusi cei ce lucreaza in industria chimica, cosmetica, marinarii, geologii au forme de miros associate cu vazul si sensibilitati prin intermediul carora simt apropierea furtunii, prezenta unor zacaminte. Consumul de bauturi ca si statul in camere neaerisite degradeaza mirosul in jurul varstei de 40 de ani.

Atentia intre 30 - 35 de ani scade ceva mai evident, iar intre 30 - 50 de ani mai discret. Aceasta scadere este mai evidenta in cazul in care concentrarea atentiei este solicitata o perioade mai indelungata fara intrerupere. Creste in perioada primei maturitati, se mentine in a doua si scade discret ulterior. Oamenii adulti stiu sa dozeze fortele interioare mai bine, poseda un fel de autoreglaj optimal derivat din experienta. La 35 - 40 de ani stiu sa transpire si sa autoregleze bataile cordului, astfel incat sa obtina performante de concentrare a atentiei pe perioade indelungate. Deosebit de mult se dezvolta volumul si distributia atentiei.

Memoria se restructureaza sub influentele profesiunii. Se retin incidentele critice, problemele cheie legate de activitatea profesionala specifica. Maximul de utilizabilitate se considera a fi atins la 25 de ani. Foarte dependenta de structura solicitarilor de viata, memoria adultului este indreptata spre obiective, are suplete. E. I. Stepanova considera ca de fapt memoria la adult atinge apogeul dezvoltarii sale. Exista probleme ale memoriei de scurta si de lung durata. Memoria de scurta durata se deterioreaza mai substantial in cazuri de socuri, boala, stari de tensiune. Dintre componentele memoriei, fixarea si pastrarea au o foarte mare longevitate in memoria de lunga durata. Recunoasterea si reproducerea devin ceva mai putin prompte dupa 55 ani. Dintre tipurile de memorie, cea logica este mai rezistenta, cea mecanica prezinta semne de scadere intre 40 - 45 de ani.

Invatarea psihomotorie implicata in formele de activitate curenta se afla in plantou pana la 55 ani, cand stangacia si neidemanarea devin mai evidente. Exista totusi un procent de pana la 30 % de persoane peste 50 de ani cu indeminari relativ nealterate si capacitati de invatare psihomotorie bune. Depinde de experienta anterioara, de cat de mult este obisnuita persoana cu miscarea. Adultii care se antreneaza si tin la miscare raman vioi in achizitionarea de miscari, manualitate si deprinderi psihomotorii. Rolul antrenamentului este foarte important in tipologia invatarii chiar si la varstele adulte tardive. In ceea ce priveste inteligenta in perioadele adulte, exista date divergente numeroase. Ele se refera mai ales la ipoteza descresterii potentialitatii intelectuale in jurul si dupa 40 de ani.

Schaie intr-un program de studiu al inteligentei pe 500 de Subiecti, acestia nu au avut caderi ale ambelor variabilelor inteligentei la comprehensiunea verbala, rationamentul inductiv, dimpotriva a inregistrat usoare cresteri datorate acumularii de experienta.

Studiile lui Stepanova pe 2300 persoane intre 18 - 40 ani au pus in evidenta ca exista doua perioade ale dezvoltarii intelectuale si anume : intre 18 - 25 ani si 26 - 40 ani cu anumite momente de varf ale inteligentei, atentiei, memoriei. Se considera ca in dezvoltarea inteligentei este inplicata o influenta mai mare culturala si sociala. Unii considera ca vigilenta este maxima la 30 de ani apoi descreste iar cunostintele ating maximul la 40 de ani cu posibilitatea de achizitie pana la 60 de ani. Creatia cere eforturi, experienta si insistenta in domeniu.

Adultul este fauritorul principal al vietii sociale si al progresului. In acelasi timp, adultul este marcat de de mentalitatea si stilul de viata, de copilaria si adolescenta lui din deceniile trecute. Astfel, exista anumite conditii ce si-au pus amprenta asupra dezvoltarii in copilarie si adolescenta adultilor, conditii si evenimente ce au modelat felul de a gandi, a fi si a actiona. De aceea exista diferente privind potentialul psihic uman de la o etapa la alta de viata. In acelasi sens, exista evolutii socioprofesionale si ocupationale, diferente de aspiratii profesionale, de stil de viata, de statute si roluri sociale pe varste, dar si de interventie a factorilor biologici (Ursula Schiopu, Verza E.) Au loc forme de exprimare de maxima forta si energie, varstele adulte fiind numite si varste active.

Psihologii mai cunoscuti, care au analizat stadiile adulte, au incercat sa identifice unele aspecte diferentiatoare.

Allport Gordon a enumerat cateva trasaturi specifice adultului: constiinta de sine larga, relatii si raporturi intime, securitate emotionala fundamentala, preocupare obiectiva, obiectivare de sine, armonie relativa cu propriile achizitii din experienta personala.

Moers H. (1953) in "Die Entwicklungsphasen des menschlichen Lebens", realizeaza o periodizare a varstelor punand accentul pe varestele adulte, criteriile de periodizare fiind putin neclare. Din punct de vedere al receptivitatii de invatare, perioadele se manifesta astfel:

Prima perioada a vietii; copilaria si tineretea, cuprinsa intre 0 si 20 de ani, se caracterizeaza prin invatarea inclusiv scolara;

A doua perioada a vietii; prima perioada adulta dominata de tinerete, intre 21 si 30 ani, perioada in care domina autoinstruirea;

A treia perioda a vietii; a doua perioada adulta, miezul vietii umane, intre 31 si 44 de ani, caracterizata ca cea mai scazuta perioada de receptivitate prin instruirea adultilor. In aceasta perioada dispare interesul pentru invatare;

A patra perioada a vietii; a treia perioada adulta, in care apare criza de autocunoastere si este cuprinsa intre 45 si 55 de ani fiind cea mai puternica perioda de crize;

A cincea perioda a vietii; este prima perioada a batranetii, 55 de ani;

A sasea perioada a vietii; a doua perioada a batranetii, decesul.

Clarence J. Leuba stabileste numeroase diferente intre adultul tanar, mijlociu si adultul tardiv, importante fiind influentele culturale, sociale ale personalitatii adulte, dar se exprima particularitati si in dezvoltarea senzoriala, nervoasa, glandulara, se dezvolta si se complica planul mental si al simbolurilor.

Thomae H. atrage atentia asupra faptului ca, in perioada varstelor adulte, trebuie sa se aiba in atentie rolurile, sarcinile care maturizeaza in sensul implantarii omului in sarcinile si responsabilitatile sociale.

R. Bergler (1959) s-a referit la faptul ca, atitudinile sunt dimensiunile psihice cele mai sensibile, deoarece sunt influentate de toate evenimentele vietii sociale, dar mai ales de: concurenta sociala si profesionala, situatia familiala, interiorizarea lumii si imperfectiunile ei, ocupatiile cu monotonia propriei vieti cotidiene, interiorizarea caracterului definitiv al propriului destin.

C.C. Miles analizand stadiile adulte, a considerat ciclurile vietii ca fiind axate pe ciclurile de aparitie si cerstere a copiilor, a familiei ca unitate.

L. D. Cain considera ca una este sa fi tatal unei fete de zece ani si sa posezi pattern-urile de conduita corespunzatoare, sau tata la 30 sau 70 de ani.

Alti autori emit ipoteza ca starea adulta este de consolidare sau ca preparatia pentru munca ar trebui luat drept criteriu al impartirii stadiale.

Douglas Hall subliniaza faptul ca, femeile sun mai dependente de evolutia familiei care marcheaza ciclurile vietii lor.   

M. Zlate (1975) a schitat o impartire a varstelor adulte dupa cum urmeaza:

tineretea, incepe la 20 de ani si se caracterizeaza printr-o mai mare armonizare, stabilizare si maturizare ;

maturizarea, perioada celei mai inalte productivitata, a maximei realizari, este perioada adulta;

involutia, se caracterizeaza prin declin compensat, prin uzura datorata imbatranirii etc.

U. Schiopu si E.Verza folosesc drept criterii de diferentiere tipul fundamental de activitate si tipul de relat ii implicate. Astfel tipul fundamental de activitate il reprezinta expansiunea cumulativa in caracteristicile muncii profesionale si in ierarhia posturilor de munca, iar structura relatiilor de munca sociale si de familie reprezinta tipul fundamental de relatii.

Fluctuatia criterilor de diferentiere a stadiilor, inclusiv a celor adulte este foarte mare. De asemenea apar diferente in ceea ce priveste limitele inferioare si superioare ale fiecarei etape.

Se pot diferentia urmatoarele subetape adulte:

1) 35 - 45 ani. Se poate considera ca se consuma varsta adulta de stabilitate in care implantatia profesionala este intensa, activitatea e cumulativa, intensa si creatoare. Adesea la aceasta varsta se mai parcurge o facultate sau un doctorat, o scoala de perfectionare etc. In viata de familie copiii incep sa frecventeze scoala, deci creste continutul subidentitatii de parinte.

2) 45 - 55 ani. Subidentitatea de sot si parinte se va diminua usor datorita faptului ca copiii nu mai necesita o atentionare permanenta. Evolutia feminina este incarcata de indispozitii si anxietati cu substrat biologic hormonal (menopauza).

3) 55 - 65 ani. Perioada adulta prelungita se caracterizeaza printr-o oarecare diminuare a fortelor fizice, o perioada critica mai ales pentru femei. Familia se afla in plin proces de denuclearizare. Intrarea in perioada de pensionare echivaleaza cu o importanta restructurare a intregului regim de viata, activitate, relatii sociale etc.

Scala de evaluare a evenimentelor de viata considerate stresori , adaptat dupa F.J. Landy .

Rangul Evenimentul de viata Valoarea medie

1 Decesul sotului/sotiei 100

2 Divort 73

3 Separarea conjugala 65

4 Comunicarea termenului de detentie 63

5 Decesul unui membru de familie apropiat 63

6 Imbolnavire sau accidentare 53

7 Casatoria 50

8 Desfacerea contractului de munca 47

9 Reluarea vietii conjugale 45

10 Pensionarea 45