PSIHOPEDAGOGIA SPECIALA CA STIINTA

PSIHOPEDAGOGIA SPECIALA CA STIINTA

Psihopedagogia speciala a aparut ca o necesitate sociala de a sintetiza, dezvolta, nuanta si adapta experienta altor stiinte (psihologie, pedagogie, medicina, sociologie, etc.) in vederea explicarii dezvoltarii persoanelor cu nevoi speciale (mai ales a celor cu dizabilitati) pentru a se realiza adaptarea scolara, profesionala si sociala avand ca reper permanent cresterea calitatii vietii tuturor membrilor societatii.

Psihopedagogia speciala este o stiinta care se ocupa de persoanele cu dizabilitati, de studiul particularitatilor psihice, de instructia si educatia lor, de modalitatile corectiv recuperative pentru valorificarea potentialului uman existent si formarea personalitatii acestora in vederea integrarii socio-profesionale cat mai adecvate.

"Psihopedagogia speciala sau defectologia este o stiinta ce se ocupa de persoanelor cu handicap, de studiul particularitatilor psihice, de instructia si educatia lor, de evolutia si dezvoltarea lor psihica, de modalitatile corectiv-recuperative, pentru valorificarea potentialului uman existent si formarea personalitatii acestora, in vederea integrarii socio-profesionale cat mai adecvata". (Verza, 1997, p. 3)

"Psihopedagogia speciala este o stiinta de sinteza, care utilizeaza informatiile complexe furnizate de medicina (pediatrie, neurologie infantila, oftalmologie, otolaringologie, audiologie, ortopedie, igiena, etc.), psihologie (cu toate ramurile ei), pedagogie, sociologie, stiinte juridice, in studierea dinamica a personalitatii tuturor formelor de handicap prin deficienta si inadaptare .". (Paunescu, Musu, 1997)

Scopul psihopedagogiei speciale este elucidarea cauzelor si a formelor de manifestare a anomaliilor prezente in dezvoltarea persoanelor, stimularea proceselor compensatorii si fundamentarea interventiei educativ-terapeutice.

Inainte de a utilizarea denumirii de psihopedagogie speciala pentru aceasta stiinta, se utiliza cel de defectologie, si era definita astfel:

"Defectologia (lat. "defectus" = lipsa, defect, deficienta si grec. "logos" = stiinta, teorie) este o disciplina in sistemul stiintelor pedagogice, care se ocupa de legitatile dezvoltarii persoanelor deficiente, in cadrul teoriei si practicii instruirii, educarii si integrarii sociale, respectiv al readaptarii sociale si personale a deficientilor." (Roth, 1979)

Defectologia este "stiinta care studiaza legitatile dezvoltarii, educatiei si instruirii copiilor deficienti", mentionand ca "prin natura sa, este o disciplina sintetica, interdisciplinara, deoarece se afla la intersectia mai multor directii de cercetare stiintifica, psihologie, medicina, sociologie." (Mare, 1989)

La recomandarile forurilor internationale s-a renuntat (mai ales in documente oficiale) la expresiile considerate "dure" pentru persoanele sau familiile persoanelor cu handicap de "defect", "deficienta", "defectologie".

In concluzie, psihopedagogia speciala este o stiinta interdisciplinara la confluenta dintre psihologie, pedagogie, medicina si sociologie, care se ocupa de cunoasterea sistemului psihic al persoanelor considerate anormale sau neadaptate / inadaptate pentru a intreprinde actiuni cu caracter formativ (educativ sau reeducativ) si corectiv - terapeutic pentru o insertie / reinsertie psihosociala eficienta. (Totolan, Carantina, 2007, p. 9)

Simplificand la maxim definitia psihopedagogiei speciale si plecand de la etimologia sintagmei "psiho-pedagogie speciala" dar si a caracterului aplicativ, rezulta ca psihopedagogia speciala este stiinta cunoasterii dezvoltarii psihice (psihologie speciala) pentru a se realiza educatia terapeutica (pedagogie speciala) adaptata prezentei si manifestarii unei forme de dizabilitate. (Totolan, Carantina, 2007, p. 10)

Psihopedagogia speciala are mai multe ramuri:

psihopedagogia deficientilor de intelect

psihopedagogia deficientilor de auz (surdologie)

psihopedagogia deficientilor de vaz (tiflologie)

psihopedagogia deficientilor neuromotori

logopedia

psihopedagogia persoanelor cu tulburari psihice

psihopedagogia persoanelor cu tulburari socio-afective si de comportament

psihopedagogia copilului cu tulburari de invatare

psihopedagogia supradotatilor.

In legatura cu persoana cu handicap se fac, uneori, unele confuzii cu privire la definirea teoretica a unor concepte ce sunt utilizate de disciplinele ce au in preocuparile lor aceasta persoana.

Teoretizarea corecta a acestor concepte poate insemna intelegerea adecvata a fenomenului handicapului.

Foarte multe din raspunsurile cu privire la persoana cu handicap pot fi sugerate de catre o teorie corecta care permite abordarea fenomenului in mai multe moduri.

In acest sens, vom incerca definirea unor concepte    ce vizeaza persoana cu handicap, pe de o parte, pe de alta parte vom incerca o abordare teoretica a unor probleme specifice persoanelor cu handicap.

Vom incerca deci, explicarea urmatoarelor concepte:

-normalitate/anormalitate,deficienta, incapacitate, dezavantaj, handicap, normalizarea, segregare/integrare, incluziunea, prevenirea (interventia precoce), recuperare, consiliere, terapie.