Dezvoltarea creativitatii prin mijloacele gimasticii

Dezvoltarea creativitatii prin mijloacele gimasticii

Creativitatea este un fenomen complex si multidimensional si constituie in prezent obiect de cercetare pentru mai multe stiinte: sociologie, psihologie, stiintele educatiei, filosofie, economie, filologie, estetica, arta si creatologie.

I Definitia conceptului de creativitate

Creativitatea este facultatea de a introduce in lume un lucru oarecare nou.[1]

Creativitatea este o noua configuratie a sensurilor care nu are precedent specific.[2]

Creativitatea este capacitatea de a modela experienta in forme noi si diferite, capacitatea de a percepe mediul in mod plastic si de a comunica altora experienta unica rezultata.[3]

Creativitatea este acel proces care are carezultat o opera personala, acceptata ca utila sau satisfacatoare pentru un grup social, intr-o perioada anumita de timp.[4]

Creativitatea este procesul modelarii unor idei sau ipoteze, al testarii acestor idei si al comunicarii rezultatelor.[5]

Creativitatea se manifesta intotdeauna intr-o activitate oarecare, dar rareori un om este creator in mai multe domenii de activitate. Un om poate fi creator intr-un domeniu si rutinar sau conventional in altele. Persoanele creatoare manifesta o independenta in gandire si actiune in domeniul care lucreaza.[6]

Creativitatea se poate manifesta in orice domeniu al activitatii omenesti: stiinta, arta, tehnica, activitate de organizare si conducere, activitate didactica, educatie fizica si sport.

II Factorii creativitatii

Factorii creativitatii pot fi factori de natura intelectuala, factori caracteriali si factori sociali.

Factorii de natura intelectuala sunt: imaginatia, memoria, gandirea cu inteligenta sa.

Imaginatia constituie functia esentiala a procesuluid e creatie originala. Ea este un proces psihic al carui rezultat este obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan creativ, afectiv sau motor. Insusirile imaginatiei reprezinta principalele caracteristici ale creativitatii: fluiditatea, flexibilitatea si originalitatea.

Memoria este procesul psihic prin care cunoastem lumea si relatiile omului cu lumea, prin intiparirea, pastrarea si reactualizarea experientei anterioare. Memoria este un procers ce cuprinde succesiv mai multe etape: intiparirea materialului ( memorarea ), pastrarea lui si reactualizarea informatiilor.

Inteligenta poate fi diferita ca o aptitudine generala care contribuie la formarea capacitatilor si adoptarea cognitiva a individului in situatii noi. Posibilitatile de gandire ocupa locul central in aceasta capacitate complexa, influentata si de alte functii psihice.

Factorii caracteriali ai creativitatii sunt motivatia, dorinta, aspiratia creatoare.

Motivatia este tot ceea ce dezlantuie, sustine si orienteaza activitatea. Ea are nu numai un caracter energizator sau activator asupra comportamentului, ci totodata si unul de directionare al comportamentului. Motivatia poate fi intrinseca ( vizeaza insasi activitatea ) si extrinseca ( activitatea este mijloc pentru scopul urmarit ).

III Etapele procesului de creatie

1 Preparatia este etapa initiala si obligatorie cand se aduna informatii, se fac obseervatii, se delimiteaza problema, se schiteaza o ipoteza. Poate fi o faza de lunga durata.[11]

2 Incubatia este etapa eforturilor sterile in care solutia nu poate fi gasita. Incubatia poate dura ani de zile, iar cateodata problema poate fi parasita si uitata.

3 Iluminarea sau faza de intelegere este momentul aparitiei spontane a solutiei. Ea se bazeaza pe etape inferioare de acumulare activa si de pregatire constienta si inconstienta. Este un moment cu totul involuntar, in care materialul acumulat in faza de incubatie se transforma intr-o intelegere clara, limpede, subit instalata. Aceasta etapa se refera la aparitia brusca a solutiei pentru problema care framanta creatorul.

4 Verificarea este etapa in care se stabileste daca idea respectiva elaborata in etapa iluminarii raspunde sau nu criteriilor de evaluare a produsului. Aceasta etapa constituie incheierea procesului.

IV Niveluri si stari ale creativitatii

Ghiselin stabileste exesitenta a doua planuri ale creativitatii: planul inferior (secundar) si planul superior ( primar ).[15]

Dupa A. L. Taylor se pot distinge cinci niveluri de creativitate: creativitate expresiva, creativitate productiva, creativitate inventiva, creativitate inovatoare si creativitate emergenta.

V Dezvoltarea atitudinilor psihomotrice prin exercitii si activitati de natura creativa

Pentru dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice la elevi se poate recurge la urmatorul demers strategic: prezentarea de catre profesor a aptitudinilor psihomotrice necesare procedeului tehnic aflat in studiu si alcatuirea de exercitii specifice pentru dezvoltarea acestora; prezentarea de catre profesor a elementului tehnic si a aptitudinilor psihomotrice necesare insusirii lui si crearea impreuna cu elevii a exercitiilor specifice pentru dezvoltarea acestor aptitudini; prezentarea de catre profesor a elementului tehnic si a aptitudinilor psihomotrice necesare efectuarii lui si gasirea de catre elevi a unor exercitii cat mai eficiente pentru dezvoltarea acestor aptitudini; prezentarea elementului tehnic unde profesorii impreuna cu elevii stabilesc cele mai importante aptitudini psihomotrice necesare insusirii lui, urmand ca elevii singuri sa creeze exercitii adecvate dezvoltarii lor; se prezinta elementul tehnic si elevii descopera singuri aptitudinile psihomotrice necesare, apoi urmeaza crearea de exercitii specifice dezvoltarii lor, impreuna cu profesorul; se prezinta procedeul sau procedeele tehnice si elevii descopera si rezolva problema singuri; isi descopera aptitudinile necesare si creaza exercitii specifice pentru dezvoltarea lor.[17]

Exemplu de exercitiu:

pozitia initiala este stand; continutul exercitiului: ridicarea piciorului stand lateral si a bratelor lateral sus; se repeta de patru ori; formatia de lucru este in linie pe patru randuri, iar forma de exersare este frontala;[18]

VI Dezvoltarea creativitatii prin mijloacele gimnasticii

Gimnastica consta in exercitii metodice, conduse dupa un plan sistematic si dupa anumite reguli in vederea conservarii sanatatii si a sporirii capacitatilor fiziologice ale corpului omenesc, implicit a celor psihice, vointa, curaj.

"Exercitiile de dezvoltare fizica generala constituie unul din mijloacele gimnasticii de baza si sunt formate dintr-o mare varietate de miscari, create de oameni in scopul dezvoltarii armonioase a organismului din punct de vedere morfologic si functional si pentru perfectionarea posibilitatilor lor de miscare."

Printre caracteristicile exercitiilor de dezvoltare fizica generala se numara: sunt miscari construite, de o foarte mare varietate, atat din punct de vedere al influentei cat si din punct de vedere al formei de executie; fiind exercitii create, posibilitatea de a modifica structura miscarilor si particularitatilor efortului solicitat sunt nelimitate; solicitand concentrarea atentiei, spiritul de observatie, memoria motrica, simtul disciplinei si ordinii, influenteaza in mod favorabil latura psihica a executantului.

Exercitiile libere constituie cele mai reprezentative mijloace executate cu diferite segmente ale corpului sau cu intregul corp, fara obiecte portative sau aparate speciale.

Exercitiile combinate cuprin miscari efectuate cu doua sau mai multe segmente, simultan sau succesiv, in directii si planuri asemenea sau diferite. Posibilitatile de combinare a acestora sunt nelimitate, iar efectele lor asupra organismului sunt mult sporite fata de cele simple si permit economisire de timp.

Exemple:

a) Stand, bratele sus[22]

1,2 rotarea bratelor inainte de doua ori

3,4 indoirea trunchiului inainte, cu arcuire de doua ori, mainile ating solul

5,6 ridicarea trunchiului si roatrea bratelor inapoi de doua ori

7,8 extensia trunchiului inapoi, cu arcuire de doua ori si coborarea bratelor lateral

b) Stand departat, bratele lateral[23]

1 trecere in sprijinit ghemuit

2 saritura inapoi in sprijin culcat facial

3 indoirea bratelor cu ridicarea piciorului stang inapoi

4 intinderea bratelor si coborarea piciorului stang in sprijin culcat facial

5 indoirea bratelor cu ridicarea piciorului drept inapoi

6 intinderea bratelor si coborarea piciorului drept inapoi in sprijin facial

7 saritura inainte in sprijin ghemuit

8 ridicare in pozitia initiala

c) Stand[24]

1 departarea piciorului stang in stand departat cu aplecarea trunchiului inainte si indoirea bratelor, mainile pe sold

2 indoirea trunchiului inainte, intinderea bratelor, mainile pe sol

3 ridicarea si extensia trunchiului inapoi, bratele sus

4 revenire in pozitia initiala

5-8 idem pe partea opusa

VII Gimnastica acrobatica

Gimnastica acrobatica este o ramura a gimnasticii de performanta, compusa din pozitii si miscari speciale, neobisnuite, de la cele mai simple la cele mai complicate, de mare dificultate. Se poate executa: pe sol, pe aparate speciale, individual, in perechi, in grup. Constituie o sursa bogata de exercitii pentru celelate probe de gimnastica artistica.[25]

Gimnastica acrobatica dezvolta calitatile motrice de baza, calitati psihice precum si o serie de calitati specifice cum sunt: coordonarea generala si orientarea in spatiu si cere o adaptare speciala a glandului vestibular.

Elementele acrobatice dinamice sunt procedee tehnice care se caracterizeaza prin miscari de roatie incomplete sau complete ale corpului, in jurul uneia sau mai multor axe. Rotarea corpului se poate face prin intermediul unui sprijin, sau fara sprijin, prin rotare libera in aer. Elementele dinamice sunt: rulari, rasturnari, indreptari, salturi.

Rulari: inainte si inapoi; laterale spre stanga sau dreapta; inapoi peste umar; inainte si inapoi pe abdomen.

Rostogoliri: inainte cu corpul grupat ( din ghemuit in ghemuit ); inapoi cu corpul grupat; inapoi cu picioarele departate; inainte cu picioarele departate.

Rasturnari: roata laterala; rasturnare lenta inainte pe doua picioare; rasturnare lenta inainte pe un picior; rasturnare inapoi ( flik-flak ).

Indreptari: indreptare de pe cap fara elan; indreptare de pe cap din elan ( saritura ); indreptare din culcat dorsal, cu sprijinul mainilor pe sol.

Salt: salt grupat inainte; salt grupat inapoi; salt intins inapoi.

Exemple de exercitii pentru dezvoltarea preciziei:

a)     Pozitia initiala: stand. Continutul exercitiului: ridicarea bratelor lateral jos ( 45° ), lateral (90°), lateral sus ( 135° ). Dozare: de 4 ori. Formatie de lucru: in linie pe 4 randuri. Forma de exersare: exersare frontala.

b)     Pozitia initiala: stand fata in fata. Continutul exercitiului: indoirea usoara a genunchilor (semighemuire) urmata de ghemuire. Dozare: de 5 ori. Formatie de lucru: in linie pe 2 randuri. Forma de exersare: exersare in perechi.

c)     Pozitia initiala: stand departat. Continutul exercitiului: ridicarea bratului stang inainte si a bratului drept lateral in planuri diferite. Dozare: de 3 ori. Formatia de lucru: in linie pe 3 randuri. Forma de exersare: frontala.

Bibliografie

1 Pascan Ioan, Dezvoltarea potentialului creatic prin mijloacele gimnasticii, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2009

2 Pascan Ioan, Gimnastica in scoala, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006

3 Pascan Ioan Gimnastica acrobatoca in scoala, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 1996