Dezvoltarea generala si subetapele varstelor de regresie

Dezvoltarea generala si subetapele varstelor de regresie

Considerate varste fragile si de involutie varstele de regresie cuprind trei stadii dupa tipul fundamental de activitate si dupa tipul de relatii :

a). Stadiul de trecere spre batranete (65-75)

b). Stadiul batranetii medii (75-85)

c). Stadiul marii batraneti sau ale longevivilor (peste 85 de ani)

Ca si in intreaga psihologie a varstelor si in varstele de regresie e necesar sa ne raportam la tipul fundamental de activitate si tipul caracteristic de relatii. Tipul fundamental de activitate reprezinta adaptarea la noul orar de activitati familiale, sociale iar relatiile se diferentiaza in stadiile diferite ale acestui ciclu.

Observatiile au dovedit ca imbatranirea este diferita de la o persoana la alta in arii geografice diferite, nivele culturale, de instructie, economice etc. Imbatranirea depinde de individ. Individul este stapan pe o mare parte din destinul lui si gratie resurselor mentale si al comportamentelor, cea de-a doua parte a vietii poate fi petrecuta in mod pozitiv, senin si interesant.

Toata lumea poate inainta in varsta cu succes, cu conditia sa vrea acest lucru, dar si sa stie cum.

Stadiul de trecere spre batranete

Subidentitatile sociale, culturale, profesionale, maritale si parentale se modifica in fiecare dintre cele trei stadii.

In stadiul de trecere spre batranete, subidentitatile profesionale se desoficializeaza si se integreaza in cea social-obsteasca. Ramane esentiala subidentitatea maritala constatandu-se o reintoarcere a unuia catre celalalt. Subidentitatea parentala ramane expansiva datorita aparitiei nepotilor. Inceteaza caracteristicile reproductive la barbati. Este o perioada de fragilitate biologica cu frecvente tulburari de inima, respiratorii, cancer, degenerescente ale articulatiilor (reumatism). Barbatii sunt mai preocupati de sanatatea lor, iar femeile de sanatatea sotului, pierderea partenerului de viata ocuand primul loc in factorul de stres.

Stadiul batranetii medii (75 - 85 ani)

In acest stadiu subidentitatea parentala se contracta usor, cea sociala si profesionala se exercita in teritoriul accesibil iar cea maritala ramane esentiala. Se reduce mobilitatea in spatiu datorita bolilor degenerescente, creste mortalitatea datorita accidentelor datorate slabirii acuitatilor senzoriale, mobilitatii, fragilitatii organismului si al gripelor de primavara si toamna.

Stadiul marii batraneti sau al longevivilor ( peste 85 de ani)

Se remarca prin subidentitati suprapuse, confucionism, disolutie de sine. Desi exista o crestere a duratei de viata in cele mai multe state cu standarde economice inalte sau cu traditii si obiceiuri alimentare si de viata solide, durata de viata este inca dinamica. Astfel in Japonia sunt cunoscute surorile gemene ce au fost aniversate la 115 ani, iar in Anglia a fost inregistrata cea mai longeviva femeie 126 ani. La noi in tara este cunoscuta longevitatea Cellei Delavrancea sau a artistei Sonia Dumitrescu-Tinica, Lucia Sturza Bulandra etc.

Observatiile comune, relatarile scriitorilor, medicilor si filosofilor au permis strangerea unor informatii importante privind batranetea, varsta intelepciunii, moment al bilanturilor, impacarea si detasarea treptata de lume, anticamera mortii.

Observatiile comune pot concentra conceptii cu privire la batranete, recomandari cu privire la persoanele acestor varste si referiri cu privire la modul in care comunitatile sociale percepeau batranetea. Cel mai adesea batranetea era respectata, desi in functie de conditiile economice, batranii erau considerati o povara pe capul familiei sau a societatii si lasati sa moara sau sa se sinucida.

Sec. XVIII realizeaza explorari sistematizate asupra acestei varste mai ales pe directia medicinii si a protectiei sociale a batranilor.

Sec. XIX contureaza dezvoltari ale descoperirilor biologice si medicale, batranetea si saracia capatand semnificatii sociale noi datorita studiilor de economie. Se contureaza ideea ca viata este supusa unor legi iar batranetea este un ciclu natural, prelungirea vietii fiind posibila doar in anumite limite si conditii.

Sec. XX cu statisticile populatiei au evidentiat piramida varstelor. Tot in acest secol dezvoltarea medicinei, endocrinologiei, neurologiei, anatomiei normale si patologice si de degenerescenta au adus date noi cu privire la varstele a III-a - batranetea.

Dezvoltarea social-economica, cresterea nivelului de trai a dus la modificarea mediei de varsta si a sporirii sperantei de longevitate. A aparut o ramura noua a medicinei geriatria, care se refera la aspectele medicale si de ingrijire a persoanelor in varsta. In anul 1952, este infiintat primul Institut de Geriatrie din lume, condus de Ana Aslan. Impreuna cu farmacista Elena Polovrageanu -in 1972 - elaboreaza Gerovital H3, medicament ce actioneaza asupra mecanismelor comune ale bolilor degenerative specifice varstei a treia. Produsul este primit cu entuziasm de catre specialistii din intreaga lume.

Pensionarea, iesirea din munca activa produce modificari in conditiile de existenta, fenomenul pensionarii devenind un fenomen social-universal ce ridica probleme diferite.

Batranii sunt extrem de sensibili si vulnerabili, devenind dificil de ingrijit atat de personalul medical cat si de familie. In timp se produce pierderea abilitatii pentru activitatile zilnice (capacitatea de a se spala singuri, de a se imbraca, de a merge la toaleta, de a-si curata locuinta. Imobilizarea la pat poate duce la accentuarea depresiei si izolarea sociala a acestor oameni. Se pune intrebarea: trebuie sa ne temem de batranete? Batranetea este o etapa inevitabila in viata noastra, dar o putem face mai usoara si putem sa fim cat mai putin dependenti de ceilalti. Acest lucru este posibil printr-un program bine ales de exercitii fizice adaptat nivelului individual de rezistenta, sub directa supraveghere medicala. In acest mod se pastreaza functiile organismului, se previn bolile cardiovasculare, este combatuta obezitatea, scade mortalitatea.

Alimentatia trebuie adaptata si ea varstei, fara excese de grasimi animale, dulciuri, iar cantitatea de lichide trebuie sa fie minimum 1,5 litri pe zi. Vizitele medicale sunt mai mult decat necesare dupa varsta de 65 de ani, in special examenele oftalmologice. O data pe an este necesara testarea acuitatii vizuale, testarea acuitatii auditive, efectuarea unei mamografii, iar pentru femei, un examen vaginal Babes Papanicolau. Deosebit de importante sunt controlul riguros al tensiunii arteriale, testarea glicemiei, colesterolului si lipidelor. Avand in vedere ca dupa 65 de ani infectiile respiratorii sunt mult mai severe, se recomanda vaccinarea antigripala si antipneumococica. Se pare ca, odata cu varsta, se manifesta o anumita crestere a pragurilor perceptive. Spre deosebire de simtul gustativ, care se bazeaza doar pe gusturile fundamentale, simtul olfactiv permite detectarea unui numar nelimitat de mirosuri. In unanimitate cercetatorii recunosc ca pragurile sensibilitatii olfactive raman stabile pana la 60 de ani, apoi constatandu-se un declin foarte slab, in functie de individ si de mirosurile testate.

Dupa varsta de 75 de ani caderile constituie o cauza frecventa de dependenta la pat, ele putand fi prevenite printr-un control al tensiunii arteriale si al bolilor cardiace, prin eliminarea obstacolelor ( baile nesigure, scarile din interiorul locuintelor, prin rezolvarea in timp util a problemelor reumatologice si oftalmologice).

Varsta a treia nu reprezinta o boala, nu trebuie privita cu pesimism.

Chiar daca procesul imbatranirii nu poate fi oprit, imbunatatirea calitatii vietii oamenilor in varsta trebuie sa ramana o preocupare permanenta a fiecaruia, dar si a serviciilor de sanatate. Indiferent de viata sexuala avuta la tinerete, varsta inaintata afecteaza viata sexuala. Schimbarile se resimt atat la barbati, cat si la femei.

Batranetea, ca etapa a vietii, reprezinta, nu doar un program genetic al individului, ci mai ales, o traire, o stare emotionala si mentala. Iesirea la pensie reprezinta si ea, un prag, nu de putine ori, dramatic. Iesirea din campul muncii si al colectivului de cunostinte si intrarea, practic, intr-o stare pe care multi dintre ei o considera, inutila, poate sa reprezinte un moment dificil. Impactul acestui prag asupra persoanelor in varsta, difera de la o persoana la alta si depinde de mai multe variabile: personalitatea si temperamentul persoanei, mediul in care traieste, prezenta nepotilor, starea de sanatate si de multe ori, nivelul intelectual.

Pe de alta parte, impactul inaintarii in varsta este in stransa legatura cu ideile pe care persoana le are despre aceasta etapa. Ea poate sa fie privita ca o pauza bine meritata, in care sa te poti ocupa de lucrurile de care nu ai avut timp pana acum, o etapa a intelepciunii. O veche zicala romaneasca spune: "cine nu are batrani sa si cumpere'. Batranetea are si ea, ca toate etapele vietii, avantaje si dezavantaje. In ultima categorie pot fi incadrate scaderea vitezei de memorare, afectarea reproducerii informatiilor memorate. Volumul atentiei este si el afectat, in sensul scaderii, in efectuarea sarcinilor complexe. Persoanele in varsta sunt mai lente, in ceea ce priveste viteza de reactie cat si rapiditatea initierii reactiilo. In cazul unor antrenamente insa, viteza de reactie poate sa creasca. In ceea ce priveste intelepciunea, inteleasa ca intuitie exceptionala a naturii umane, a vietii, o judecata corecta asupra desfasurarii evenimentelor, capacitatea de a da sfaturi si a face comentarii corecte, aceasta tine de maturizare si experienta. Studiile au demonstrat incredere in sine, implicarea in sarcini cognitive, exteriorizari si caldura in relatia cu ceilalti.

Din punct de vedere histologic, Ochs si colaboratorii sai au aratat ca degenerescenta celulelor ciliate (servesc la deplasarea secretilor din organism) incepe inca de la varsta de 40 de ani, continua intr-un ritm lent pana la 70 de ani si se accelereaza apoi semnificativ. Consecintele clinice ale acestei degenerescentei sunt cunoscute sub termenul de prezbistaza. Este vorba despre o deficienta caracterizata prin dificultati de echilibru si riscuri de cadere.

Modalitatile senzoriale cele mai vizate in principal de senescenta sunt: echilibrul, auzul si vederea. Imbatranirea lor are consecinte importante, uneori grave, atat la nivel psihologic, cat si la nivel social. Deficientele senzoriale de natura auditiva si vizuala apar ca niste cauze importante ale unui declin general in functionarea activitatilor intelectuale.

Caracteristicile biologice ale varstnicului

Organismul uman, pe masura ce inainteaza in varsta, sufera o serie de modificari legate de declinul functiilor fiziologice, ceea ce determina o scadere a capacitatii de raspuns la stres si o crestere a incidentei bolilor. Se diminueaza capacitatea fizica, functiile pulmonare, cardiace, renale, sexuale, endocrine, auditive, vizuale.

In imbatranire un rol important il joaca imbatranirea celulelor, tesuturilor si organelor. Astfel celulele epidermei se inmultesc mai lent, pot aparea modificari ale culorii sau proliferari anarhice (negi). Celulele ficatului, rinichilor, tiroidei au atrofieri iar celulele sistemului nervos central sufera o distrugere irecuperabila lenta. Imbatranirea cerebrala apare ca un fenomen complex, si , desi toti indivizii imbatranesc, profilurile de imbatranire sunt foarte diferite de la un Subiect la altul. Modificarile nervoase descrise in literatura de specialitate sunt: atrofia creierului (creierul sufera global o atrofiere in cursul imbatranirii), aparitia de placi senile (placile senile sunt leziuni ce apar in celule neuronale), degenerescenta neurofibrilara ( o leziune ce apare in interiorul corpului celular al neuronului ), neuroplasticitatea (care scade odata cu imbatranirea) si moartea neuronilor. Imbatranirea cerebrala se exprima la toate nivelurile ierarhice ale organizarii nervoase, de la nivelul molecular, cu aparitia placilor senile, pana la nivelul structural, cu rarefierea dendritica si mortalitatea neuronala. (Roger. Fontaine) Degradarea si imbatranirea sistemului nervos, datorita degradarii celulelor nervoase este ireversibila. Degradarea functiilor creierului duce la scaderea capacitatii de adaptare a organismului, diminuarea sensibilitatilor. Exista o modificare cu varsta a caracteristicilor temperamentale, a echilibrului emotional, a scaderii energiei instinctelor. Imbatranirea aduce scaderea reactivitatii si impresionabilitatii conturand un temperament cu note flegmatice.

Tesuturile manifesta un exces de tesut adipos in inima si ficat iar in batranetea inaintata o golire a depozitelor grase insotita de degenerari, atrofii si leziuni, saraceste cantitatea de apa, apar depuneri de colesterol si de calciu. La nivelul creierului si al muschilor scade continutul de azot fosforic ducand la scaderea permeabilitatii.

Organele sufera o fragilitate, debilizare (ficat, rinichi, stomac, inima). Se produc modificari ale somnului si ale functiilor lui recuperative. Astfel insomnia este simptomul decalajului fiziologic si psihologic. Durata somnului creste fara a fi profund. Visul este confuz cu stergerea granitelor dintre realitate si planul subiectiv. Apar accentuari ale gesturilor preparatorii.

In exterior se observa evidente modificari ale aspectului pielii, ridare, pigmentare, spargeri de vase capilare (apar pete violacee). Ridurile suprapunandu-se peste amprentele pliurilor mimicii dau fetei un aspect tragic, adesea asimetric. Si restul pielii isi pierde elasticitatea, mai ales sub brat si sub pantec, aspect accelerat si de alimentatia saraca in vitamine si legume proaspete si de o digestie dificila.

Procesul de incaruntire (inceput uneori la 35 ani) se amplifica mai ales la persoanele suferinde cu tensiuni psihice sau la care exista o programare ereditara in acest sens. Apare rarirea si caderea parului frecventa la barbati.

Miscarile devin greoaie, lipsite de suplete, scade capacitatea de efort, muschii devin mai scurti explicand "micsorarea". Oasele devin fragile datorita decalcifierilor ce provoaca dureri de coloana sciatice sau reumatismale. Fragilitatea ii face vulnerabili la fracturi. Pierderea danturii ingreuneaza digestia si modifica aspectul fetei. Toate organele interne trec prin fenomenul de degradare.

Respiratia scade in eficienta producand efecte de degradare a intregului oraganism si aparitia de bronsite si enfizeme pulmonare.

Digestia se modifica, scade pofta de mancare, defecatia si urinarea sufera existand obligatia unei alimentatii cu proteine si vitamine.

Metabolismul bazal creste, termoreglarea este mai putin activa, batranii suferind de frig.

Caracteristicile psihologice

Planul senzorial tinde sa se echilibreze pe baza experientei senzoriale acumulate. Se manifesta intr-o prima etapa o scleroza a receptorilor senzoriali urmata de diminuarea activitatii nervoase superioare. Prima degradare o inregistreaza vazul mai ales la persoanele care suprasolicita vederea sau care lucreaza in mediul toxic. Scade capacitatea de modificare a cristalinului, claritatea imagini, diferentierea culorilor, reducerea campului vizual. Apar boli degenerative ale ochiului precum glaucomul, cataracta sau dezlipirile de retina. Dupa 70 de ani poate avea loc o revenire discreta a vederii, o reechilibrare vizuala.

Auzul se modifica prin scaderea sensibilitatii datorita sclerozarii urechii interne, auz fonematic mai slab (nu intelege ce vorbesti) prelucrarea informatiilor fiind mai dificila si creand stari de disconfort si o relativa izolare. Si auzul si vazul se pot insa proteza.

Sensibilitatea tactila se degradeaza scazand sensibilitatea la cald, rece si la durere. Se conserva insa sensibilitatea pentru domenii de mare experienta senzoriala. In evaluarea greutatilor se observa o lipsa de abilitate analitica si o slaba diferentiere a stimulilor complecsi (la figura dubla batranul nu vede decat una). Scad performantele miscarilor, continuitatea, timpul de reactie, dar nu sunt degradate deprinderile motorii ale experientelor acumulate. Aceasta explica numarul mare al conducatorilor auto de peste 65 de ani mai ales femei. Din cadrul proceselor de cunoastere de nivel intelectual, memoria este cea mai fragila la deteriorare, mai ales cea de scurta durata (uita unde a pus un obiect azi). Memoria de lunga durata este mai rezistenta dar cu asociatii confuze. Gandirea devine mai lenta, atentia mai putin distributiva, vorbirea mai rara cu pauze lungi. Creste emotivitatea, nervozitatea, irascibilitatea, se manifesta slaba cooperarea, anxietate, capricii, dependente de moment. Persoanele in varsta active isi mentin luciditatea si echilibrul psihic. Declinul este determinat de factori subiectivi, de structura anatomo - fiziologica a individului, de conditiile de mediu natural, social si cultural in care traieste, dar si de rezistenta genetica.

In conditii favorabile, inteligenta se mentine relativ activa, dar cand se manifesta declinul, au loc momente de "gol" intelectual, forta de argumentare scade, iar in exprimare isi face aparitia confuzia. Inteligenta se poate mentine relativ activa. Fluxul ideilor insa scade si teama de angajare in discursuri verbale. Emil Verza si Ursula Schiopu au pus in evidenta cateva caracteristici de gandire la batrani: cresterea subiectivitatii, operarea cu categorii absolute (bine - rau, adevarat - fals), inflexibilitatea opiniilor si rationamentelor, scaderea fluentei ideilor, scaderea capacitatii de demonstrare.

Pe plan verbal apar de multe ori repetarile sau chiar forme de balbism. Scrisul devine tremurat, colturos, nesigur. Daca si-au facut aparitia si fenomenele parchinsoniene, atunci transpunerea in planul grafic al ideilor necesita un efort mai mare.

Persoanele cu nivel de instructie si cultura redusa au un declin intelectual mai puternic. Exista placerea pentru calatorii, filme, citit, conduite de spectator (batranii care ies pe banca). Se deterioreaza aprecierea timpului dar nu si a timpului legat de ritmurile biologice (masa, somn). Apare tendinta de fabulare cu privire la trecutul lor, batranii devenind avizi de consacrari generale si onoruri. H. Wallon spune ca putini oameni stiu imbatranii frumos. Masurarea deteriorarii intelectuale se poate face fie folosind matricele progresive Raven, fie prin raportarea performantelor de la 60 - 70 de ani la nivelul maxim al performantelor persoanei in cauza.

In relatiile cu cei din jur apare regretul pentru perioadele fericite, teama fata de moarte, spaima fata de inutilitate, care da un caracter tragic, de tristete si un sentiment de frustrare. Apare exagerarea sinelui, raportarea la propria persoana, a tuturor faptelor inhibandu-se latura comunicationala, persoanele parand reci si insensibile.

La batrani apar amneziile infantile, de origine infantila, uitand momente penibile din viata. De asemenea apare fenomenul de perseverare, de negativism, accentuat cand Ii se atrage atentia de cei din jur. Apare si ideea de persecutie legata de faptul ca are impresia ca nimic din ce spune sau face nu este pe placul altora.

Comportamentul poate fi aberant, manifestat prin parasirea domiciliului, vagabondaj, consum de alcool, sau tentative de viol si perversiunii sexuale. Exista si comportamente dominate de agresivitate, indreptate impotriva altora sau a propriei persoane sub forma automutilarilor sau suicidului, mai mult la barbatii de peste 60 de ani.

Stadiul terminal

La varstele inaintate, teama de moarte trece pe primul plan. Moartea la oamenii in varsta se numeste stadiul terminal si incepe cu boala ce se cunoaste a fi fatala. Sunt trei fete ale evenimentului terminal: moartea biologica, moartea psihologica si moartea sociala.

Moartea biologica

Moartea biologica se refera la procesele fiziologice si medicale, degradarea progresiva a diferitelor organe. Incetarea batailor inimii, activitatii electrice a creierului, respiratia. Momentul este marcat de tensiune suprema.

Moartea fiziologica este un proces desfasurat in etape ea decurge in mod treptat avansand pe anumite linii, ezitand in cuprinderea unor organe sau restrangandu-se din fata unor aparate sau sisteme prin reversibilitatea functiilor. Mijloacele moderne de investigatie psihofiziologica, posibilitatile actuale de reanimare au demonstrat nu numai reversibilitatea unor functii a caror activitate parea de mult incetata, dar au pus sub semnul intrebarii insasi criteriile considerate pana acum obiective de constatare si definitivare a mortii. Astfel clasicele semne de obiectivare a mortii valabile pana nu de mult (absenta pulsului, lipsa de aburire a oglinzii asezate in fata gurii, absenta reactiei la un stimul termic violent, resorbtia eterului injectat subcutanat, etc.) au intrat astazi in istoria medicinei. Se poate vorbi despre moartea fiziologica ca despre un proces in care patologia se interfereaza cu tanatologia si deci trebuie stabilit nu momentul mortii ci momentul de la care viata nu mai poate fi reversibila. Deci functiile unor organe pot continua inca. In procesualitatea instalarii mortii trebuie subliniat caracterul inegal al avansarii ei.

Moartea psihologica.

Moartea psihologica exprima disolutia comportamentului si constiintei de sine, apare resemnarea, oboseala, forme diferite de manifestare influentate de caracteristicile culturale. Momentul mortii este o derulare a vietii in care poate aparea un grad de cenzura, luciditate, cu accentuarea comunicarii neverbale prin privire. Moartea psihologica este strans legata de moartea fiziologica. Moartea fiziologica a fost considerata ca fiind instalata ireversibil odata cu absenta activitatii bioelectrice cerebrale. Cercetari ulterioare au aratat ca moartea este un proces in care elemente antagonice cuceresc pozitii variate mentinandu-si frontierele; astfel ca disparitia undelor cerebrale poate fi apreciata si ca un repaus temporar sau ca o inhibitie temporara consecutiva atingerii unor dinamisme inca incomplet elucidate. Instantele neuronale asemanatoare celor care determina reluarea automatismului cardiac pot interveni si aici in reluarea ritmurilor bioelectrice. Stabilirea momentului mortii fiziologice este importanta pentru prelevarea de organe, realizarea grefelor si chirurgia transplantelor. Moartea psihologica se exprima prin disolutia comportamentului, a constiintei de sine (identitatii) si a relatiilor cu cei din jur. Acest aspect este extrem de complex si impreuna cu deteriorarea marilor functiuni vitale se integreaza in fenomenul de coma (agonie).

Moartea sociala.

Cuprinde inregistrarea vietii, inmormantarea, rezolvarea mostenirii materiale si spirituale, rezolvarea schimburilor sociale pe care le implica.

1. Schimbarile raspunsului sexual la barbati

Exista o serie de modificari care influenteaza buna desfasurare a actului sexual intre care trebuie amintite: modificarile prostatei, care in jurul varstei de 50 de ani isi pierde elasticitatea, produce mai putina plasma seminala si o elimina cu mai putina forta in timpul ejacularii; modificarile testosteronului care se manifesta prin scaderea apetitului sexual. Diminuarea apetitului sexual poate avea si alte cauze cum ar fi: factorii de stres, conditiile medicale sau medicatia care are ca efect reducerea interesului pentru sex. Un mic procent de barbati vor beneficia de medicatia cu testosteron pentru cresterea apetitului sexual, dar aceasta terapie nu va spori erectia sau abilitatea de a obtine sau intensifica orgasmul.

La barbati, activitatea sexuala descreste progresiv cu varsta. Acest fapt a fost dovedit de reducerea interesului si a implicarii in probleme sexuale, dificultatea obtinerii erectiei si reducerea satisfactiei sexuale. Perioada aceasta este cunoscuta sub denumirea de andropauza.

Nu exista o varsta precisa a declinului potentei sexuale la barbat dar exista anumiti factori, extra - fiziologici care o pot influenta: starea social - economica, atitudinea partenerei, educatia, starea civila. Tulburarile se instaleaza de obicei lent, rareori brusc. Uneori perioadele de declin alterneaza cu reveniri spontane, dar trecatoare. Frecventa raporturilor sexuale scade progresiv. Odata cu avansarea in varsta, stimulii erotogeni trebuie sa fie de mai mare intensitate pentru a produce un raspuns, iar episoadele de erectie spontane isi reduc frecventa sau dispar. Durata fazei latente creste si erectia nu mai este completa. Paradoxal, timpul de ejaculare poate fi prelungit, imbunatatind calitatea actului sexual, dar se mareste si timpul necesar pentru a atinge urmatoarea erectie. Andropauza este o perioada de bulversare in care se rupe echilibrul organismului adult si se restabileste un altul, cel al varstei a Ill-a.

Tulburarile de andropauza sunt mult mai severe la cei cu patologie asociata (cardiopatie, diabet zaharat, interventii chirurgicale de prostata, ateroscleroza) si la cei carora li se administreaza medicamente care inhiba actiunea androgenilor (hormoni masculini). Consumatorii cronici de alcool pot avea o reducere a activitatii sexuale suplimentara fata de cea diminuata de varsta. In ultimii ani s-a mai descris asa - zisul sindrom YUPPIE, definit ca o dorinta sexuala diminuata. A aparut in contextul stresului modern, al grijii excesive pentru pastrarea locului de munca, al dorintei de ridicare a standardului de viata, precum si a oboselii cronice specifice ritmului alert al vietii cotidiene contemporane. La aparitia unor tulburari de tipul: potenta scazuta sau absenta, nervozitate, libidou diminuat sau absent, irascibilitate, oboseala fizica si intelectuala, depresie, scaderea memoriei si a capacitatii de concentrare, barbatul trebuie sa se adreseze medicului pentru a-si ameliora simptomatologia.

2. Schimbarile raspunsului sexual la femei

Femeile ajung la menopauza atunci cand ovarele semnalizeaza sfarsitul perioadei in care poate fi procreat un copil, prin scaderea estrogenului. Pentru unele femei fenomenul este unul abia sesizabil, singura modificare fiind oprirea menstruatiei. Pentru altele, aparitia simptomelor ca bufeurile, schimbarile de stare si momentele dureroase fac ca menopauza sa fie o etapa si mai dificila. Vestea buna este ca activitatea sexuala a femeilor poate creste in timp ce nivelul estrogenului scade. In plus, fara riscul de a ramane insarcinate, multe femei descopera o libertate pe care nu au avut-o pana atunci.

Modificari vaginale apar odata cu inceputul menopauzei, prin slabirea tesutului vaginal si o diminuare pana la disparitia totala a lubrifierii vaginale. Ambele probleme pot fi incetinite prin tratament hormonal. Persoana creste in greutate, apare calvitia, scade tonusul muscular si rezistenta fizica, apare osteoporoza si altele.

Menopauza este o stare fiziologica normala caracterizata prin incetarea menstruatiei, care intervine de regula intre 45 si 50 de ani. Ea este precedata de cativa ani de premenopauza, stare de multe ori critica, caracterizata prin cicluri menstruale neregulate, insotite de astenie, irascibilitate, anxietate, uneori chiar de depresie psihica. Aceste fenomene sunt insotite de senzatia de ameteala sau de lesin, de transpiratii nocturne si de o stare de hipersensibilitate, cu consecinte in relatiile cu cei din jur. Pot surveni chiar si tulburari cardiace, respiratorii si bufeuri. La toate aceste simptome subiective se mai adauga si simptomele obiective, caracteristice menopauzei, precum ingrasarea (cresterea ponderala cu 8-10 kg in cateva luni), tulburari ale tensiunii arteriale, edeme (in special ale picioarelor), evidente mai ales seara. In toate aceste simptome caracteristice premenopauzei si menopauzei, numeroase specii de plante si produse fitoterapeutice pot contribui, atat preventiv cat si curativ, la diminuarea si ameliorarea simptomelor atat de suparatoare pentru majoritatea femeilor in aceasta stare fiziologica, de altfel normala. Dintre speciile de plante recomandate in tratamentul profilactic si curativ al acestor simptome, se pot specifica: Coada Soricelului, Pelinul, Arnica, Paducelul, Sunatoarea, Rozmarinul, Valeriana, Talpa Gastii si altele.