GANDIREA SI MEMORIA - Relatiile dintre gandire si memorie

GANDIREA SI MEMORIA

Relatiile dintre gandire si memorie

PSIHOLOGIA este stiinta care cerceteaza conditiile si legile manifestarii vieti phisice umane. Ca si alte stiinte, obiectul de cercetare al psihologiei, consta in amsamblul legilor care cerceteaza fenomenele psihice umane.

Psihologia generala studiaza si procesele cognitive complexe (gandire, memorie, imaginatie).

Gandirea : ,,este un proces cognitiv complex, care coordoneaza actiuni mintale si prelucreaza informatii necesare si necesare fenomenelor si obiectelor, in forma conceptiei, a judecatilor si a rationamentelor'' (Tinca Cretu ,,Psihologie generala'').

Datorita gandiri, omul poate stabili anumite lucruri cu caracter informational, pentru a-si insusi anumite obiecte, fenomene, astfel putand sa isi manifeste nevoile sale la un nivel ridicat. De aceea, gandirea da omului un caracter eficient, rational, specific doar lui si nu si altor vietuitoare.

Sistemul cognitiv al omului este complex si cuprinde doua subsisteme :

un sistem senzorial care este asemanator cu cel al animalelor ;

un system complex, care este logic, rational, care este specific doar omului si care se numeste intellect.

Acest sistem complex cuprinde in asamblul sau :

gandirea

memoria

limbajul - acestea fiind pentru om aptitudini valoroae.

imaginatia

inteligenta

Fiind pentru om cea mai complexa si mai valoroasa componenta a intelectului sau, gandirea poate atinge nivele inalte de manifestare, ea putand influenta si celelalte componente ale intelectului uman, cum ar fi memoria.

MEMORIA ,,este tot un proces cognitiv de pastrare, intiparire si reactualizare a experientei anterioare a omului''. (Tinca Cretu, Fundamentele Psihologiei).

Memoria conditioneaza in desfasurarea proceselor psihice si sta la baza tuturor felurilor de activitati umane.

Sub influenta gandirii, memoria poate deveni logica si poate ajunge prin intermediul imaginatiei la atingerea unor rezultate superioare, duce la cresterea limbajului in comunicare, iar gandirea devine pentru inteligenta componenta de baza.

Deoarece gandirea actioneaza in procesele senzoriale, influenta sa asupra perceperi spontane se poate transforma prin intermediul memorie, in observatie, iar informatiile se pot pastra, intipari si reactualiza, ele fiind importante in comportamentul omului, imbogatindu-i intreaga viata psihica si asigurandu-i eficienta si orientare.

Daca nu are exista memoria in gandirea umana, omul nu ar putea sa isi realizeze activitatile sale, ramanandu-i doar procesele psihice de baza :

- preceptii si senzatii -- pe baza acestora omul s-ar manifesta doar spontan, el ar deveni orientat, instabil, si nu si-ar putea aminti nimic di trecutul sau, iar atunci nu si-ar putea desfasura nici unul din procesele psihice complexe. Fara aceste procese complexe, omul nu siar putea realiza activitatile sale zilnice, cum ar fi cele de : - invatare

- munca

- creatie

In gandirea umana, memoria are un loc important prin intermediul proceselor sale care sunt : - intiparirea

- pastrarea

- reactualizarea.

Imbogatirea memoriei este rezultatul unei imbunatatiri a mijloacelor si al proceselor de memorare pe care le foloseste o persoana de-a lungul vieti sale. Memoria se bazeaza pe un process de sistematizare (stereotip dynamic), atunci inseamna ca omul memoreaza cu atat mai bine, cu cat are o minte mai bine organizata, iar fiecare cunostinta gasindu-si locul in gandirea sa, in corelatie cu celelalte cunostiinte anterioare. Deci datorita memoriei omul capata o experienta individuala, care ii largeste si ii imbogateste sfera sa de cunoastere.

Cum spunea si marele psiholog (Hering 1920) ,,se poate ca datoram memoriei aproape tot ceea ce avem sau suntem : ideeile si conceptiile noastre reprezinta activitatiile ei, iar perceptia, gandirea si activitatea de zi cu zi sunt derivate din aceasta sursa. Memoria colecteaza nenumarate fenomene intr-un tot unitar''. (Atkinson Smith, ,,Introducerea in Psihologie'').

Astfel uni psihologi au considerat ca fiind foarte util si necesar sa se faca anumite distinctii referitoare la memorie si la tipurile de memorie.

Unele din aceste tipuri fac referire la cele trei stadii de memorie, care duc la desfasurarea proceselor psihice presupunand o activitate cerebrala specifica in general fiintei umane.

Astfel cele trei studii ale memoriei sunt :

- memorarea sau intiparirea informatiilor,

- pastrarea sau stocarea cunostiintelor sau a informatiilor acumulate,

- recuperarea si reactualizarea informatiilor accumulate din memorie.

Memoria sau intiparirea poate fi realizata sau formata in mai multe feluri: - prezenta intentiei si a efortului de a memora

- legatura stransa cu gandirea care se diferentiaza prin :

- memorarea mecanica si

- memorarea logica.

Astfel memorarea mecanica este intr-o stransa legatura cu gandirea , darn u este foarte eficienta in activitatea scolara, deoarece pare productive, dar intiparirea mecanica se uita foarte repede.

Poate fi folosita doar in anumite denumirii sau sifre ce trebuie retinute prin repetare (definitii, teoreme, expresii matematice) etc.

Memorarea logica este intr-o stransa legatura cu gandirea, deoarece duce la intelegerea materialului.

Aceasta se poate realiza dupa sisteme logice si dupa anumite criterii care pot fi memorate cu o mar usurinta, astfel ducand la un consum mai mic de energie, timp, iar materialul memorat nu se uita el putand fi usor actualizat.

Acest tip de memorie logica este necesara si trebuie sa devina prioritara in activitatea scolara prin selectarea esentiala si prin sintetizarea logica a materialului memorat cat si prin semnificatia sa.

In gandire, memoria are un rol important si bine definit si prin pastrarea notiunilor memorate, aceste notiuni fiind pastrate un timp mai scurt sau lung.

Procesul pastrari si stocarii informatiilor consta in mentinerea in minte a celor memorate anterior cu ajutorul unor procedee de conservare a informatiilor acumulate.

intelegerea si inteligibilitatea materialului memorat si stocat poate mentine si asigura o pastrare mai indelungata decat a celui care nu are nici un sens;

unele idei pot fi mai bine pastrate si interpretate, decat imaginile, mai ales la inceputul adolescentei ;

Acestia sunt cei mai importanti factori care ajuta la pastrarea memoriei si stocarea de informatii.

Deoarece nu a tinut cont de durata pastrari informatiilor in gandirea umana, s-a facut diferenta intre memoria de scurta durata si memoria de lunga durata. Intre aceste tipuri de memorie, exista o stransa legatura, deoarece sunt intr-o completere reciproca si continua, la finalul careia vom intalni informatia necesara.

A.    Memoria de scurta durata

Acest tip de memorie constitie informatii imediate recente, care folosesc si sunt semnificative un timp relativ scurt, de 10-20 secunde pana la 10 minute, formandu-se la nivel neuronal. Acest tip de memorie poate asigura o continuitate intre actele pe care le realizam.

B.    Memoria de lunga durata

Acest tip de memorie conserva informatii, trairii necesare omului chiar si pe tot parcursul vieti.

Este cea mai importanta forma de memorie care ne ajuta la asimilarea si prelucrarea unui volum mare de cunostiinte, care pot fi utilizate in rezolvarea unor probleme, sarcini si chiar in adaptarea omului la mediul in care traieste si se dezvolta.

Asadar cele doua tipuri de memorie fac transferul de informatii, completandu-se reciproc in procesul gandiri umane. Acest transfer de informatii din memoria de scurta durata in memoria de lunga durata se numeste modelul memoriei duale.

Acest model al memoriei duale a fost elaborat de psihologul (Alkimson si Shiffrin, 1968, 1971) si este folosit si astazi la dirijarea cercetarilor asupra memoriei.

Acest model al memoriei duale ne ajuta sa intelegem faptul ca o data ce informatia patrunde in memoria de scurta durata, ea poate fi pastrata si mentinuta prin repetere, ea putandu-se pierde prin deteriorarea informatiei sau prin pierderea acesteia, dar informatia poate fi copiata sau transferata in memoria de lunga durata. Unul din numeroasele forme de transfer a informatiei este repetarea materialului, care nu numai ca are ca efect mentinerea si stocarea lui in memoria de scurta durata, dar va contribui si la transferul acestuia in memoria de lunga durata.

Un alt proces al memoriei este cel al reactualizari, care cuprinde :

- recunoasterea informatiilor ;

- reproducerea acestor informatii.

Ca factor important al reactualizari este recunoasterea, care este o forma elementara care se intalneste la varstele mici. Informatiile pot fi recuperate numai cu ajutorul si in prezenta materialului care a fost memorat. Recunoasterea poate fi usor de realizat, chiar si involuntar. Poate fi implinita in desfasurarea multor activitati zilnice, dar nu este indicata in activitatea scolara.

Forma de reactualizare complexa si foarte eficienta in activitatiile scolare este reproducerea.

Ea foloseste procedee, pentru a ajunge la materialul pastrat putandu-se realiza selectiv.

Astfel materialele memorate pot fi reactualizate intr-o alta forma verbala.

Deci cele doua forme de reactualizare se deosebeste intre ele, doar in activitatile de invatare, ele se impletesc si se sprijina un ape alta, dar cea care trebuie sa domine este reproducerea informatiilor.

Memoria devine componenta principala a gandirii, importanta si necesara pentru intreaga viata psihica, ajutand la realizarea starii de constiinta a omului.

Totodata memoria ajuta in gandirea omului la formarea intelegerii fenomenelor, rezolvarea problemelor si formarea conceptelor.

Deoarece si intelegerea este tot un factor principal al gandirii, memoria are un rol important in acumularea prin intelegere a unui volum anterior de cunostinte in care vor trebui integrate noi informatii necesare in activitatea psihica umana. Deci memoria, ca si factor principal al gandiri umane, ca si process cognitive complex care are un rol bine definit in realizarea celorlalte procese psihice, devine in gandire un factor principal in rezolvarea problemelor cu care omul intra si se confrunta pe parcursul vietii sale.

Astfel caracteristicile de baza si cele mai importante ale gandiri umane sunt faptul ca,

reflecta esentialul si necesarul,

foloseste simboluri verbale,

se desfasoara in timp fiind constienta si voluntara,

are produse specifice (notiuni, judecati, rationamente).

Deoarece gandirea este cel mai complex si important process informational, care prelucreaza un volum mare de date pentru a se ajunge la esential, ea nu are o legatura directa cu obiectrle si fenomenele informationale.

Pentru prelucrarea informatiilor acumulate de om gandirea se foloseste de memorie prin intermediul careia aduce in campul mental informatiile acumulate anterior si stocate, iar prin intermediul limbajului sub forma verbala sunt prezentate in forma de rezultate finale.

Prelucrarea informatiilor in gandirea umana se face cu ajutorul unor operatii specifice gandirii cum ar fi : - analiza;

- sinteza;

- comparatia;

- clasificarea;

- abstractizarea;

- generalizarea;

- concretizarea.

Aceste operatii specifice gandiri sunt fundamentale si prezente in orce act de gandire, guvernate de o serie de reguli care conduc aceste operatii ale gandiri.

Exista anumiti factori care intervin si favorizeaza rezolvarea problemelor, factori care ajuta la gandirea creatoare. Acest proces al gandiri este guvernat de o serie de reguli, care conduce aceste operatii si au fost numite logica naturala.

Aceste laturi ale gandiri nu devin independente una de alta si se suprapun, dand nastere la structuri cognitive ale gandiri.

Gandirea are doua componente de baza : - o latura informationala ;

- o latura operationala.

Latura informatonala a gandiri ne ajuta la formarea si constituirea notiunilor si conceptelor, la insusirea obiectelor si fenomenelor. ,,Conceptele sunt produse ale rationamentelor si o data dezvoltate joaca un rol important in gandirea ulterioara. conceptele sunt condensari de experiente trecute'' (Munn 1965 p237).

Astfel memoria ca si proces cognitiv al gandirii, are un rol important in formarea conceptelor, prin reactualizarea informatiilor memorate si stocate, pentru clasificarea notiunilor asimilate anterior si formarea altor notiuni noi.

Aceste notiuni sunt procese complexe ale gandirii, ele reprezentand nu obiecte singulare, ci clase de obiecte, pe care gandirea le poate pune in relatie unele cu altele pentru a descoperi aspecte importante.

Exista factori foarte importanti care ajuta si favorizeaza rezolvarea problemelor, bazandu-se pe cunostiinte temeinice si bine organizate, pe insusiri ale strategiilor de cercetare pe care le cer anumite categorii de probleme, chiar pe inteligenta generala. In aceste actiuni ale gandiri, memoria are un rol bine stabilit asupra fiecarei strategii de rezolvare a problemei, bazanduse pe experienta anterioara a fiecaruia dintre mecanismele sale informationale, cu care memoria opereaza in gandirea umana.

Pe baza cestor actiuni si roluri ale gandiri si a functiilor importante pe care le are a putut fi posibila cunoasterea esentialului si necesarului de obiecte si fenomene, avand un rol important in luarea deciziilor si realizarea constiintei caracteristice doar fiintelor umane.

Astfel pe baza acestor actiuni importante memoria si gandirea acrioneaza actionandu-se una pe alta prelucrand informatiile initiale in vederea obtineri si asimilarii altor informatii noi, care duc la formarea conceptelor a operatiunilor si a unor scheme mentale care favorizeaza desfasurarea gandiri si a memoriei in vederea realizari unor rezultate finale sau chiar partiale, pe care apoi le sintetizeaza in concept. Prelucrarea acestor informatii este si devine direct dependenta de nivelul operatiunilor dandiri si de stadiul de dezvoltare a acestora asupra psihicului uman.

Deci in consecinta memoria si gandirea sunt procese cognitive bine sistematizate si prelucrate in psihicul uman ele devenind operatii de baza in activitatea altor procese cognitive (imaginatie, intelegere).

Aceste procese cognitive complexe sunt importante si necesare pentru o viata psihica optima in ceea ce priveste omul ca fiinta.