INTRODUCERE IN PSIHOPEDAGOGIA SPORTIVA

INTRODUCERE IN PSIHOPEDAGOGIA SPORTIVA

"Performanta sportiva este munca de ieri,

rezultatul de azi si sacrificiul de maine"

Evolutia tehnico-stiintifica, care face din stiinta, intr-o masura tot mai mare, o forta nemijlocita de productie, a deschis largi posibilitati omului, in directia afirmarii prin sport. Reprezentand o valoare deosebita, care-si pune intr-o masura apreciabila pecetea asupra fizionomiei spirituale a omului, a personalitatii sale, sportul de performanta constituie in prezent obiectul de studiu al diferitelor discipline stiintifice : filozofie, sociologie, economie, psihologie, pedagogie, biologie, biochimie, medicina etc.

In epoca noastra, sportul de performanta a devenit o problema sociala, psihologica, pedagogica si culturala, care priveste, in aceeasi masura, societatea si individul. Priveste societatea, intrucat mersul sau inainte si progresul omenirii depinde de modalitatea de intelegere a relatiilor sociale internationale, pe care sportul pune o amprenta puternica; priveste individul, deoarece dezvoltarea lui fizica, psihica, afectiva si morala este influentata de timpul folosit in vederea constructiei propriei persoane. In prezent sportul de performanta se transforma realmente intr-o unitate de masura a bogatiei sociale si reprezinta un mijloc eficient pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii si pentru asigurarea resurselor financiare.

In ultimii 50 de ani sportul a cunoscut o puternica dezvoltare, in ceea ce priveste performanta, bazele sportive, echipamentul, aparatura si instalatiile, organizarea structurala, competitiile, managementul si nu in ultimul rand cercetarea stiintifica.

Progresele tehnice si economice fac posibila o ridicare substantiala a nivelului de trai si creeaza in consecinta o posibilitate reala de afirmare a individului, apt astazi de a participa la o varietate de activitati sportive in afara orelor de munca. Este un fapt evident si, in acelasi timp, deosebit de important, ca omul zilelor noastre nu-si mai limiteaza activitatea doar la productie, si ca are la dispozitie ore de ragaz carora le da intrebuintarea dorita.

Dezvoltarea impetuoasa a stiintei si tehnicii, face ca ritmul acumularii de noi cunostinte, ritmul de dezvoltare a personalitatii sa devina alert. Uzura morala si stiintifica a ceea ce s-a dobandit la un moment dat in scoala era foarte rapida de aceea s-a impus cu acuitate aparitia unei multitudini de posibilitati de afirmare sportiva. Acum sportul nu mai este ceea ce a fost cu 100 de ani in urma, el a devenit o adevarata industrie de obtinere a performantei sportive, o adevarata economie ce s-a raspandit intr-un ritm alert pe intregul glob pamantesc. Deci adaptarea antrenorului la cerintele mereu noi ale performantei necesita o instruire permanenta in conformitate cu noile informatii aparute.

Cuantumul de cunostinte dat de invatamantul superior si dobandit in experienta practica din procesul de antrenament devine insuficient pentru a acoperi fluxul imens de informatii datorat noilor descoperiri si noilor evolutii. Consecintele ce decurg din aceasta constatare privesc deopotriva federatiile/cluburile, antrenorul si sportivul. Federatiile/cluburile, pentru ca acestea au nevoie de performanta si asigura material si financiar, pentru obtinerea performantei, antrenorii pentru ca acestia conduc procesul de creare si dezvoltare si sportivi pentru ca ei sunt cei care produc performanta si beneficiaza de ea. Deci adaptarea antrenorului la cerintele mereu noi ale performantei pe care o practica, necesita o instruire permanenta in conformitate cu noile informatii aparute, cu noile cercetari realizate, dar si cu noile opinii, conceptii emise, sustinute.

Din punct de vedere al sistemului contemporan de valori ale societatii, formarea omului inseamna in primul rand o activitate psihopedagogica inteleasa intr-un sistem de raporturi cu lumea inconjuratoare (fenomene, evenimente, obiecte), cu grupul social din care face parte, cu propriul organism si propria activitate.

Procesul de instruire, specific antrenamentului sportiv, este tratat ca proces cu caracteristici, abordari, metodologii, continuturi, forme de organizare etc., specifice. Psihopedagogia sportiva, ca latura a educatiei ce sta la baza instruirii specifice antrenamentului sportiv, este o abordare noua, care incepe sa fie prezentata in literatura de specialitate ca ramura noua la granita dintre pedagogie si psihologie.

Intre reperele psihopedagogice, specifice procesului de instruire scolara, Stoica, M., 1996, pag. 150, include "stadiile dezvoltarii intelectuale, mecanismul formarii structurilor psihice, motivatia invatarii, experienta anterioara a elevilor, activitatea de redescoperire a cunostintelor si factorii succesului scolar". Facand o analogie cu antrenamentul sportiv putem sublinia ca reperele psihopedagogice specifice sportului de performanta se concretizeaza in:

stadiile dezvoltarii performantei sportive;

mecanismul formarii deprinderilor motrice si dezvoltarii aptitudinilor psihomotrice specifice performantei sportive;

motivatia practicarii sportului de performanta;

predispozitiile psihice si fizice pentru un anumit sport;

activitatea de pregatire sportiva propriu-zisa;

factorii succesului performantial.

Paul Popescu-Neveanu in "Dictionarul de psihologie" 1978 prezinta psihologia ca fiind "stiinta ce studiaza psihicul si comportamentul uman" iar pedagogia ca "stiinta si teorie a procesului instructiv educativ". Plecand de la aceste considerente putem sublinia faptul ca "psihologia sportului este ramura a psihologiei aplicate in domeniul sportului avand ca obiect principal de studiu adaptarea omului, in planul proceselor psihice, la exigentele sportului de performanta, iar pedagogia sportului de performanta se ocupa de realizarea procesului instructiv educativ specific obtinerii performantei sportive.

In Dictionarul de terminologie a educatiei fizice si sportului, aparut in 1974, la pag. 225, este prezentat termenul "pedagogia miscarii", termen ce apartine domeniului pedagogiei si care "studiaza legile si principiile procesului instructiv-educativ in invatarea si perfectionarea actelor motrice". Ca disciplina, ce orienteaza procesul instructiv-educativ pedagogia miscarii "constituie baza principalelor ramuri ale pedagogiei educatiei fizice si sportului". In acelasi dictionar la pagina 189, este prezentat termenul de "psihologia miscarii", ca termen ce apartine domeniului psihologiei "care studiaza fenomenele subiective ale actelor motrice - motivatia, dirijarea constienta, si voluntara, gandirea imaginatia miscarii. Studiul psihologic diferentiat al actelor motrice constituie baza principalelor ramuri ale psihologiei activitatilor corporale (psihologia educatiei fizice, psihologia sportului), oferind elemente fundamentale pentru activitatea pedagogica a domeniului".

Am putea delimita psihopedagogia sportului de performanta ca fiind ramura de granita dintre psihologie si pedagogie si poate fi definita ca ramura a psihologiei si pedagogiei ce se ocupa de formarea personalitatii umane capabila sa realizeze performante sportive de inalt nivel.

Fundamentarea teoretica a metodologiei de instruire, specifica procesului de antrenament a devenit posibila datorita etapei actuale de dezvoltare a stiintei pedagogice si implicit a stiintei sportului. In prezent exista nu numai necesitatea acuta de a rezolva sarcina optimizarii procesului de antrenament, dar exista si posibilitati pentru aceasta. Una dintre posibilitati este data atat de potentialul de idei acumulate de stiintele pedagogice in legatura cu procesul instructiv-educativ in ansamblul sau, potential cu aplicabilitate in procesul de formare si obtinerea performantei sportive, cat si de potentialul de idei specific sportului de performanta prezentat de marii specialisti ca: Ardelean T., Bompa T., Epuran M., Dragnea A., Colibaba-Evulet, D., Nicu A., Demeter A., Firea E., Mitra G., si Mogos Al, Matveev N., Platonov N.V., Manno. R., Tscheine P., Verchosanschi I,.Waineck J., etc.

Scopul antrenamentului sportiv este, ca prin activitati motrice diverse sa contribuie la dezvoltarea somatica a sportivului , la formarea lui psihica si intelectuala precum si la adaptarea si integrarea acestuia in societate.

Supletea este o aptitudine psihomotrica ce implica mobilitatea articulara si elasticitatea musculara. Este considerata ca fiind o calitate a aparatului musculo-articular care conditioneaza eficienta diferitelor actiuni motrice, asociindu-se de obicei cu o buna performanta motrica.

Bibliografie:

1974 , Terminologia educatiei fizice si sportului, Bucuresti, Edit. Stadion, pag. 427.