PREVENTIA SITUATIILOR DE CRIZA

PREVENTIA SITUATIILOR DE CRIZA

Asa cum s-a amintit, situatia de criza reprezinta o situatie de stres sever care depaseste resursele interne si externe ale unei persoane de a face fata respectivului eveniment (decesul partenerului de viata, moartea unui parinte, schimbarea scolii, incendii, abuzul sexual, violul etc.) (Murro & Kottman, 1995).

Abilitatile si resursele unei persoane de a face fata evenimentelor suprasolicitante se numesc abilitati sau resurse de coping. Abilitatile de coping pot fi privite ca resurse personale (emotionale, comportamentale sau cognitive) implicate in a face fata cerintelor interne sau externe evaluate de persoana ca fiind suprasolicitante. Cu cat acestea sunt mai diverse, mai eficiente si mai usor de utilizat, cu atat scade probabilitatea experientierii unor reactii de stres sever si de criza.

Evenimentele precipitante ale situatiilor de criza sunt foarte diverse, intrucat reactiile de criza si experientierea crizei sunt rezultatul evaluarii unui eveniment din perspectiva resurselor de coping. De aceea, acelasi eveniment poate fi perceput de unii oameni ca o situatie extrema de criza, in timp ce de altii nu.

Dezvoltarea programelor de preventie a situatiilor de criza au ca obiectiv principal dezvoltarea abilitatilor de coping adaptativ care sa fie utilizate in situatii de criza si care sa reduca impactul evenimentului precipitant.

Preventia crizei poate viza dezvoltarea unor abilitati de coping pentru a preveni in general impactul negativ al stresorilor severi sau poate viza preventia reactiilor de criza la stresori specifici: abuz, viol, calamitati naturale, probleme de sanatate, suicid, etc.

Un exemplu de program de preventie a situatiilor de criza este programul de mai jos:

Informarea privind situatia de criza

Identificarea surselor de criza - evenimentele precipitante (ex. schimbarea profesorilor, schimbarea domiciliului, evaluari, alte modificari in mediul extern sau modificari fiziologice - pubertatea sau patologice- imbolnaviri, etc.)

Anticiparea perioadelor de criza si realizarea unui plan de actiune (ex. perioadele de evaluari, schimbarea locului de munca etc.)

2. Cunoasterea reactiilor generate de situatia de criza

Identificarea reactiilor emotionale imediate si pe termen lung in situatia de criza (anxietate crescuta, furie, iritabilitate, disconfort, frustrare, detasare fata de eveniment, deznadejde, disperare, depresie, suicid etc.)

Identificarea reactiilor comportamentale si fiziologice in cazul situatiei de criza (izolare, evitare, lipsa oricarei reactii, stare fizica de rau etc.)

Identificarea reactiilor cognitive in situatia de criza si a cognitiilor dezadaptative -modalitati negative, ineficiente de evaluare a situatiei sau a sinelui (confuzie, incapacitatea de structurare a problemei, incapacitatea de planificare, sentimentul pierderii controlului, evaluarea negativa a abilitatilor de a face fata, autoblamarea sau blamarea altora etc.)

3. Dezvoltarea unor abilitati de coping pentru prevenirea situatiilor de criza

Dezvoltarea abilitatilor sociale si a suportului social

Dezvoltarea asertivitatii

Identificarea si rezolvarea conflictelor (abilitati de negociere)

Solicitarea ajutorului direct si receptivitate fata de acesta

Implicarea in activitati de grup (sport, cluburi cu profiluri de interes personal etc.)

Invatarea metodelor de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor

Dezvoltarea abilitatilor de management emotional

Identificarea emotiilor (cunoasterea indicilor comportamentali, de postura, mimica, fiziologici - ex. tahicardie, cognitivi - ex. nu am sa reusesc, sunt distrus.)

Dezvoltarea si incurajarea exprimarii emotionale adaptative (verbalizare, exercitiu fizic etc.).

Dezvoltarea abilitatilor de control emotional (exercitii de relaxare, controlul respiratiei, practicarea exercitiului fizic etc.)

Dezvoltarea abilitatilor de modificare a cognitiilor dezadaptative (ex. autoblamare, evaluarea negativa a abilitatilor de coping, etc.)

Identificarea cognitiilor dezadaptative fata de evenimentele suprasolicitante (tendintelor dezadaptative ale gandirii fata de eveniment si fata de sine)

Dezvoltarea abilitatii de reevaluare a evenimentului si a abilitatilor de a face fata in termeni pozitivi (colectarea de informatii noi, din mai multe perspective, reconsiderarea informatiilor).

Dezvoltarea abilitatilor de control mental (distragerea atentiei, modificarea stilului atributional, autodialog pozitiv, etc.).

Obiectivele specifice propuse, precum si metodele subsumate acestora pot fi adaptate pentru diferite categorii de varsta sau situatii de criza.

Programele de preventie pentru situatiile de criza specifice trebuie sa integreze informatii care sa permita identificarea timpurie a evenimentului precipitant (abuz sexual, viol, etc.) si sa dezvolte strategii de evitare sau de management al acestor situatii (anuntarea de urgenta a adultilor, a unor persoane autorizate, intreruperea contactului etc.).