Mijloace expresive in psihoterapia copilului

Mijloace expresive in psihoterapia copilului

FANTEZIA - tehnicile fanteziei presupun folosirea intregului potential imagistic si ele pot fi combinate sau nu cu desenul si miscarea fizica.

Un exercitiu care pune in evidenta strategiile copilului de a face fata obstacolelor este 'fantezia zidului: 'Imagineaza-ti ca mergi pe un drum si pe neasteptate iti apare in fata un zid. Ce faci tu in aceasta situatie? Cum iti apare zidul si ce simti fata de el?' iar in fantezia 'Pestera' apar temerile si conflictele ascunse ale copilului 'Imgineaza-ti ca te afli in fata unei pesteri, pestera are o usa mare in spatele careia se afla ceva care vrea sa iasa.Mergi ,deschide usa si vezi ce se poate intampla.' Acest gen de fantezii pot fi continuate cu dialog gestaltist,astfel incat copilul sa poata deveni constient de trairile sale.

2. MODELAJUL - materialele pentru modelaj pot fi lutul, plastilina, aluatul si poate fi realizat de un singur copil sau in grup. Copiii suparati pot exprima supararea lor in lut in diverse forme, cei care sunt nesiguri si fricosi pot simti un sentiment al controlului si al stapanirii de sine prin intermediul lutului.

Limita de timp este de 3 minute pentru fiecare tema si s-a constatat ca aceasta elimina perfectionismul si adesea conduce la rezultate mult mai interesante decat timpul indelungat.

3. COLAJUL - este realizat prin lipirea sau atasarea de materiale de o mare varietate pe hartie sau panza si ajuta la eliberarea imaginatiei putand fi utilizat ca exprimare senzoriala si emotionala.

4. JOCUL CU NISIP-este o tehnica terapeutica jungiana si poate fi interpretat ca o reprezentare tridimensionala a unei situatii psihice; o problema inconstienta se exprima in cutia de nisip jucandu-se acolo ca o drama. Acest joc al imaginatiei dinamizeaza inconstientul si actioneaza astfel asupra psihicului copilului.

5. CREAREA DE POVESTI - reprezinta o practica de prima importanta in psihoterapia copilului si se considera ca povestile copilului sunt mai usor de analizat decat visurile, asociatiile libere si alte productii ale adultului.

Problema principala a terapeutului de copii ar fi sa utilizeze insight-urile sale terapeutice.

Dr.Richard Gardner a creat 'tehnica mutuala a realizarii de povesti' - in care i se cere copilului mai intai sa povesteasca o istorioara si este atent la atmosfera si cadrul povestirii, la reactiile emotionale ale copilului atunci cand spune povestirea apoi Gardner sune propria sa poveste pornind de la aceleasi personaje, atmosfera ca si in povestirea copilului, oferind o rezolvare mai potrivita la cele mai importante conflicte. Fiecare poveste se termina cu o lectie sau o morala derivata din situatia povestii, iar copilul trebuie ajutat sa devina constient de multitudinea de optiuni care sunt disponibile sa le inlociuasca pe cele inguste, autodistructive, alese de el.

6. LUCRUL CU BASMUL - basmele si legendele ofera un material foarte bun de lucru cu copiii. Copiii fara a constientiza refac, generatie dupa generatie, drumul eroului mitologic care este supus unui numar de incercari care-i verifica vitejia, intelepciunea, forta fizica.

Prin intermediul basmelor, se considera ca se stimuleaza intelegerea de sine si a celorlalti, stimuleaza descentrarea copilului, creandu-i jocul de perspectiva, care-l face sa se puna in locul altuia si sa regaseasca in altul ceva din el insusi.

Prin analiza de continut a povestirilor nascocite de copii s-au desprins 3 maniere prin care acestia, aflati in situatii problematice, se raporteaza la continutul basmelor:

1)Transpunerea in lumea imaginativa a basmului

2)Transpunerea personajelor din basm in viata reala

3) In povestirile copiilor apar dorintele ,sentimentele si frustrarile lor ascunse.

Aceasta tehnica imaginativa poate fi utilizata in mai multe moduri:

1) ca mijloc de diagnosticare a personalitatii si vietii socio-emotionale a copiilor ,a tipurilor de relatii parinti-copii,copii-educatoare etc.

2)ca mijloc de stimulare a creativitatii

3)ca tehnica psihoterapeutica ce se poate inscrie in randul celorlalte tipuri de terapie prin metafora la copii.

7. METAFORA TERAPEUTICA

a. Povestile metaforice - un element pe care atat metafora literara cat si cea terapeutica il au in comun este corespondenta: 'Noi trebuie sa fim capabili sa experimentam o sincronie imdiata intre o metafora si referentul sau'.

Metafora terapeutica trebuie sa evoce atat familiaritatea imagistica a metaforei literare, cat si familiaritatea rationala bazata pe o intelegere a experientei personale. Pentru a functiona in sens terapeutic, este necesar sa se creeze ceea ce Rossi numea 'portiune de realitate fenomenologica' in care lumea creata prin metafora terapeutica este experimentata de catre copil, aceasta creand 3 cai de relationare empatica intre copil, terapeut si poveste, care ii da posibilitatea copilului sa se identifice cu personajele si evenimentele descrise. Copilul trebuie sa creeze o punte de conectare personala intre sine si evenimentele din poveste, aceasta fiind facilitata prin reprezentarea problemei copilului suficient de exact astfel incat el sa nu se simta singur si suficient de indirect ca sa nu se simta stanjenit,rusinat sau rezistent.

b. Metafora artistica - utilizeaza strategii de desenare,jocuri din carton create de catre copil dand o alta dimensiune experientei terapeutice.

In cartea 'Metafore terapeutice pentru copii si copilul interior', J.Mills si R.Crowley au descris 2 exemple de metafore artistice:

1.Metafora'Cum sa faci fata mai bine suferintei' - creata pentru a-i ajuta pe copii sa faca fata

durerii fizice, scopul fiind acela de a furniza un instrument artistic prin care senzatiile dureroase pot fi obiectivate si sa se poata avea acces la resursele interioare. Aceasta presupune 3 pasi simpli in care copilul este pus sa deseneze:

- cum apare durerea chiar acum;

- cum apare starea de bine (lipsa durerii );

- cine poate sa ajute primul desen sa se transforme in al 2-lea desen.

Aceste desene servesc mai multor scopuri si anume: il pot ajuta pe copil sa se disocieze de durere prin transformarea ei intr-o imagine pe hartie, il ajuta sa castige un simt al controlului durerii, ajuta sa se manifeste sistemul senzorial care este nefolosit de catre copil.

2.'Terapia prin desen animat'- este o tehnica utilizata de J.Mills si R.Crowley, care pornesc

de la ideea ca personajele din desenele animate si aventurile lor sunt simboluri puternice pentru multi copii si de aceea pot fi utilizate ca alternativa metaforica pentru lucrul cu fricile, anxietatile, conflictele acestora.

De exemplu, in cazul unui copil cu cosmaruri, tehnica terapeutica poate decurge astfel:

1.Deseneaza cum arata cosmarul!

2.Deseneaza ce personaj din desenele animate ar putea sa te faca sa te simti in siguranta!

3.Cum poate arata starea ta de mai bine!

8. MARIONETELE - acestea implica detasare si copilul se simte in siguranta sa releve ceva din intimitatea sa, de asemenea este mai usor pentru copil sa vorbeasca prin intermediul marionetei care spune in mod direct ceea ce lui ii vine greu sa exprime si chiar comunica mai usor cu marioneta aleasa de terapeut decat cu acesta insusi. Tema poate fi aleasa de catre copil sau de catre terapeut care se bazeaza in alegere pe o situatie problematica in viata copilului sau poate realiza un spectacol vesel doar de dragul distractiei; in acest sens copii sunt capabili sa-si rezolve conflictele interioare mai bine, sa le echilibreze si sa integreze multe aspecte din ei insisi.

9. TERAPIA PRIN JOC (LUDOTERAPIA) - psihanalista M.Klein priveste jocul ca un tip de reprezentare simbolica a fanteziei inconstientului si-l interpreteaza ca atare, in timp ce, Waelder declara ca jocul aduce copilului oportunitatea de a asimila treptat ceea ce in viata reala ar putea fi dificil sa integreze.

In terapie, jocul se poate realiza in acelasi mod cum se utilizeaza o poveste, un desen, o scena in jocul cu nisip, cu marionetele etc.putandu-se observa la copil atunci cand se joaca multe lucruri despre maturitatea, inteligenta, imaginatia si creativitatea sa, orientarea in realitate, abilitatile de rezolvare a problemelor.

10. DRAMATERAPIA - este o forma de psihoterapie in care spontaneitatea jocului dramatic, ca si interventiile terapeutului ajuta copilul sa se exprime, sa inteleaga si sa lucreze asupra conflictelor sale.

R.Gardner, creatorul 'tehnicii povestirii mutuale' a observat cum, in timpul povestirii, copiii doreau in mod spontan sa gesticuleze, sa intoneze, sa joace anumite roluri, dramatizarea sporind eficacitatea tehnicii.

In gestaltterapie este prezenta tehnica scaunului gol - creata de Fritz Pearls ca un mijloc de provocare a unei constientizari importante si aduce mai multa claritate in munca terapeutica.

Pe scaunul gol pot fi puse diferite persoane din viata copilului, 'parti' din personalitatea sa, tehnica fiind un ajutor in clarificarea unei rupturi si polaritati din personalitate, o clarificare ce este esentiala in procesul de centrare. De aemenea, Pearls a creat si jocul'cainele de sus' si 'cainele de jos', in care pacientul joaca pe rand cele 2 parti ale Eului aflate in opozitie, prezentand si argumentand punctele lor de vedere.

In sistemul terapeutic al lui Pearls se pune un accent important si pe analiza viselor: 'diferitele parti ale visului nu sunt altceva decat parti ale personalitatii noastre'. In gestaltterapie, scopul este de a-l ajuta pe copil sa invete despre el si despre viata sa prin intermediul viselor sale.

11. TEHNICI DE MISCARE SI DE DANS - miscarile corporale servesc scopuri diferite precum eliberarea de energie si de tensiune, deblocarea emotionala, dezvoltarea sensibilitatii catre sine si catre altii,dezvoltarea spontaneitatii.

Exemple de exercitii de miscare:

-i se sugereaza copilului sa realizeze diferite tipuri de mers:sa-si imagineze ca merge pe gheata,pe nisip fierbinte,pe nisipuri miscatoare,prin ploaie.

- i se cere copilului sa imita diferie animale,sa se miste ca ele,sa se simta ca el.

- i se cere copilului sa exagereze o anumita miscare sau gest si este intrebat ce miscare particulara ii aminteste sau ce-l face aceasta sa simta.

Jocul statuilor poate fi utilizat cu succes intr-un grup de copii, astfel:

a) un copil 'ingheata' intr-o statuie, iar altul ghiceste ce vrea sa exprime statuia;

b) copiii se misca pe muzica si cand muzica se opreste 'ingheata' intr-o statuie si spun apoi ce emotie exprima prin statuile lor.