Psihologia relatiilor interpersonale ale adolescentilor

MITUL 'ROMEO SI JULIETA' SAU PSIHOLOGIA RELATIILOR INTERPERSONALE ALE ADOLESCENTILOR

1. Sa nu aducem in prezent conflictele din trecut

Daca am trait mai multe esecuri si iubiri nefericite este bine sa incepem sa ne punem intrebari, sa ne recastigam increderea pierduta pentru a nu considera o noua intalnire de dragoste ca un nou risc de a gresi si a suferi.

Se constata adesea similitudini remarcabile intre problemele unui cuplu si cele ale parintilor membrilor cuplului respectiv. Situatiile se repeta de la o generatie la alta. De aceea, fetele care au avut un tata alcoolic se ataseaza mai mereu de barbati alcoolici. Ele au asistat la suferinta mamei lor, si ele insele au suferit enorm din cauza situatiei. Cu toate acestea, ele reproduc mai tarziu acest model care le-a marcat, poate pentru ca, inconstient, nu reusesc sa conceapa altul in schimb; isi imagineaza ca o dragoste mai mare va putea pana la urma sa invinga acolo unde mama lor a esuat.

Anumite femei nu pot alege decat un barbat violent ca si tatal lor, repunand astfel in scena tragedia familiala. Altele, maritandu-se, dimpotriva, cu un barbat slab si sters, vor repeta un alt scenariu.

Daca nu ne-am eliberat de ura acumulata in copilarie, poate aparea o schema nevrotica prin care incercam sa ne reglam conturile cu trecutul. Fritz Perls, inventatorul gestalt terapiei, utilizeaza expresia unfinished business pentru a desemna aceste sarcini nerezolvate care repeta la infinit o situate.

In cazul unei carente mai mult sau mai putin semnificative in ceea ce priveste dragostea sanatoasa si echilibrata din partea parintilor, este de asteptat ca dorinta profunda de a ne bucura de aceasta dragoste si de a obtine aceasta afectiune refuzata in trecut sa perturbe intr-un anumit fel relatiile noastre de dragoste.

Mecanismele compulsive

O compulsie reprezinta repetarea continua a unui comportament. Exista numeroase astfel de exemple, cum ar fi obiceiurile de a fuma tigara dupa tigara, de a manca sau bea in exces. Dar si numeroase activitati absolut normale pot deveni compulsive: cand incepem sa studiem sau sa gandim prea mult, sa ne uitam ore in sir la televizor, sa citim ore si ore sau sa muncim peste masura In ce moment putem vorbi de o exagerare? Poate ca atunci cand nu mai simtim nici o satisfacfie interioara si nu ne recunoastem adevaratele nevoi si dorinte. Compulsia la repetitie presupune repetarea unor situatii, si chiar a unor comportamente sau ganduri reproduse mereu, in ciuda tensiunii care le insoteste. Sigmund Freud a descris foarte bine acest fenomen.

Se constata faptul ca, in viata amoroasa, din cauza compulsiei, multe persoane repeta in mod constant situatii dureroase, in ciuda dorintei lor de a gasi o relatie satisfacatoare. De exemplu, ele se indragostesc de ficcare data de un partener angajat intr-o alta relatie. In general, aceste persoane se vor considera niste victime ale destinului; insa o analiza aprofundata va putea evidentia faptul ca ele si-au ales partenerul respectiv deoarece nu sunt pregatite cu adevarat pentru o relatie.

Adesea, compulsia ne obliga sa repetam acte si comportamente la care am fost programati inconstient pentru a fi raniti.

Compulsiile sunt numeroase si variate.

De multe ori, anumite interpretari incorecte mai mult sau mai putin constiente pot alimenta compulsiile.

Tendintele compulsive sunt multiple si variate.

A fi prea dominant sau prea supus

Femeile dependente sunt prinse in capcana dorintei partenerului lor, uitand de propria dorinta. Ele sunt ca niste plante fara radacini, alimentate artificial, si care, pentru a supravietui, trebuie sa ramana in legatura cu ceea ce le hraneste. Adesea, este nevoie de multa vointa si mult curaj pentru a depasi aceasta situatie.

Dorinta de a avea autoritate asupra partenerului nostru si nevoia de a exersa asupra lui un control pretinzandu-ne responsabili pentru modul in care se presupune ca el trebuie sa se comporte sunt incompatibile cu dragostea. Atunci cand unul dintre cei doi parteneri are o natura prea dominatoare, relatia de dragoste este in pericol. Partenerul dominator tinde sa-l 'anexeze' pe celalalt si sa-l ia in stapanire. La randul ei, persoana prea supusa crede ca-si salveaza cuplul acceptand inacceptabilul. Daca ambii parteneri sunt dominatori, ei vor avea conflicte serioase.

Miza relatiei de dragoste nu este totusi lupta. Nu este vorba de castigarea unui concurs, ci pur si simplu de cunoasterea si respectarea de catre fiecare partener a limitelor celuilalt! Daca intr-o relatie respectul de sine este grav amenintat, impunerea lui devine absolut necesara, si nu atitudinea de supunere pentru a mentine relatia cu orice pret.

Daca relatia noastra de dragoste se bazeaza in mare parte pe nevoia de a ajuta si de a sustine un partener foarte perturbat, de care trebuie sa fim alaturi la bine si la greu, sa ne intrebam: Incerc sa rezolv o problema din copilarie? Sper, in mod inconstient, ca persoana cea mai importanta pentru mine ma va iubi pana la urma, dupa tot ceea ce am facut pentru ea? Am invatat atat de bine sa ma sacrific incat ma simt vinovat de fiecare data cand nu fac destule eforturi in acest sens? Ma simt in asa masura responsabil de fericirea partenerului meu incat mi se intampla sa uit de a mea? Aceasta nu este o incercare de a fi suficient de important pentru a merita sa fiu iubit? Poate am convingerea ca nu pot sa fiu iubit decat daca imi sacrific nevoile personale pentru satisfacerea celor ale partenerului meu? Reproduc fara sa vreau modelul de cuplu al parintilor mei? Nu este posibil ca aceasta dorinta de a-l vindeca cu orice pret pe partenerul meu sa fie o modalitate de a nu ma confrunta cu dificultafile personale?

Terapeutii americani au numit aceasta situatie co-dependenta. Astfel, putem alege sa traim langa o persoana cu probleme, alcoolica, toxicomana sau violenta, numai pentru a avea grija de cineva care se simte si mai rau decat noi si a nu ne recunoaste propriile probleme. In acest fel, capatam statutul de salvator.

Cand situatia devine insuportabila si trebuie sa toleram delirurile partenerului nostru, sa nu ne imaginam ca dragostea noastra il va face sa se schimbe.. .Sa nu uitam ce spunea Andre Gide: 'Cel care nu stie sa fie el insusi fericit nu-l poate face fericit nici pe celalalt.' Si, chiar daca ne este greu sa admitem, sa fim siguri de faptul ca nu vom putea vindeca niciodata pe cineva cu forta, indiferent de cat de mult l-am iubi! Caci, cu toata sinceritatea sentimentelor noastre, nu suntem cei mai in masura sa-1 ajutam. Daca ii lasam partenerului nostru impresia ca a gasit o persoana care a renuntat sa mai fie tratata corect, el nu ne va mai respecta.

Ne vom vindeca in ziua in care vom refuza sa se mai abuzeze de dragostea noastra. Atunci cand partenerul nostru ne face sa suferim inutil, sa nu uitam ca acesta mizeaza tocmai pe nevoia noastra de a ne fi recunoscute eforturile pentru a ne retine langa el! Robin Norwood sugereaza ca mai intai trebuie sa admiti neputinta de a schimba ceva in partenerul tau, pentru ca apoi sa-l poti ajuta cu adevarat. Deci, sa ne acceptam limitele!

Femeile maltratate si batute ajung sa-si imagineze ca putin mai multa dragoste din partea lor va reusi sa-l vindece pe partenerul lor. Dar anumite persoane nu vor absolut deloc sa se schimbe. Si, asa cum spune si proverbul: 'Este zadarnic sa ceri si sa incerci imposibilul.' Chiar daca avem cele mai bune intentii din lume, nu putem face fericit pe cineva cu forta. De aceea, trebuie sa renuntam la fantasma omnipotentei.

Sa incetam sa ne mai facem iluzii in legatura cu o dragoste omnipotenta si utopica. Si poate ca va fi posibil si sa nu ne mai pretindem mereu dezinteresati.

Daca suntem in situatia de a vrea neaparat sa ne salvam partenerul, poate ca a sosit timpul sa ne ocupam de propria noastra nevoie de a fi iubiti

Sa-l citam din nou pe Robin Norwood: 'Invatand de timpuriu sa nu ne recunoastem nevoile afective, in timp, am cautat alte ocazii pentru a ne ocupa de ceva in care excelam: satisfacerea nevoilor si exigentelor celuilalt si ignorarea propriilor temeri, suferinte si nevoi. Atata vreme ne-am prefacut ca suntem niste adulti, facand prea mult si cerand prea putin, incat acum este prea tarziu sa ne mai schimbam rolurile. Prin urmare, vom continua sa-i salvam pe ceilalti in speranta ca ne vom elibera de temerile noastre si vom primi in schimb dragoste.'

Mai este timp sa incetam sa ne mai negam propriile nevoi.

O relate dezechilibrata, in care unul dintre parteneri se sacrifica, se echilibreaza o data cu eliberarea acestuia de nevoia compulsiva de a-l salva pe celalalt partener. Aceasta nu inseamna ca cel care se sacrifica inainte trebuie sa se retraga intr-un mic univers personal! Dar, in acelasi timp, este bine sa meditam si asupra cuvintelor lui Jacques de Bourbon Busset: 'Este culmea nefericirii sa nu existe nimeni pe care sa-l ajuti' sau 'Este culmea nenorocirii sa nu existe nimeni pe care sa-l ajuti, sa nu poti lumina nici un chip.'

In consecinta, sa ajutam fara sa ne sacrificam si sa ne autodistrugem.

Daca traim in mod repetat o relate de dragoste care ne face sa suferim din cauza faptului ca partenerul intalnit mai are si o alta relatie, sa ne punem urmatoarele intrebari:

Am destula incredere in mine pentru a accepta o persoana care imi convine si cu care am sanse reale sa am o relate totala si durabila? Daca nu, care este cauza? Am indoieli cu privire la capacitatea mea de a placea si a seduce? Si oare aceasta relatie nesatisfacatoare pe care o mentin, se pare, impotriva vointei mele, nu-mi serveste pentru a-mi disimula teama de a vedea cum s-ar fi terminat o relate mai fericita si mai interesanta in care m-as fi investit mai mult?

Cum sa scapam de compulsie

Pentru combaterea oricarei compulsii trebuie sa fim vigilenti in privinta gandurilor, emotiilor si sentimentelor noastre atunci cand incercam sa punem capat acestei activitati compulsive.

Dar pentru a face fata problemelor aparute, trebuie sa avem curajul de a vedea ce anume se ascunde in spatele compulsiei si care sunt credintele irationale de la baza ei.

2. Cum sa renuntam la iluziile si credintele care ne fac rau

Fiecare dintre noi poseda dorinta profunda de a iubi si a fi iubit, dar din cauza anumitor credinte iluzorii se poate ajunge la un impas. Este vorba mai intai de acest faimos mit romantic al sufletului-pereche care ne-a facut multa vreme sa credem ca nu exista decat o singura persoana pe lume, unica, cu care putem trai o mare poveste de dragoste Dintr-o data, credem ca este foarte greu sa gasim persoana potrivita si ca avem sanse minime s-o intalnim Si faptul de a ne considera invinsi dinainte devine un pretext pentru izolare.

Un alt mit, raspandit initial de literatura si apoi de cinema, lasa sa se inteleaga ca este de ajuns sa reusim sa ne gasim partenerul ideal pentru a atinge fericirea completa prin dragoste fara sa ne mai punem intrebari. Ne imaginam ca partenerul ne va da tot ce ne lipseste; dar, de fapt, nu facern decat sa ne pregatim pentru deceptii amare.

In zilele noastre, intalnirile sunt mai accesibile si mai numeroase decat altadata. De aceea, cel mai frecvent, admitem ca 'exista mai multe sanse de a avea o viata de cuplu reusit'. Totusi, utopia romantica adanc inradacinata in subconstientul nostru ne face ca uneori sa cautam un partener ideal inexistent.

In sfarsit, un alt mit daunator este acela care ne asigura ca dragostea doareUn poet foarte cunoscut spunea: 'Nu exista dragoste fericita.' Caci nu cred ca dragostea este complicata si ne dezamageste mereu? Aceasta credinta, mai curand morbida, le aduce celor care au suferit deja din dragoste, prin comportamentul pe care si-l imprima, si mai multe deceptii in viata lor afectiva, cu fiecare nou esec, convingerea lor devine si mai mare.

Multi cred ca exista un razboi nemilos intre cele doua sexe sau ca, cel putin, barbatii si femeile nu se inteleg unii pe altii din cauza unor idei gresite. De exemplu, anumiti barbati gandesc ca un sarut, o dezmierdare sau orice alt semn de tandrete inseamna neaparat un act sexual; si cum partenerul lor nu pare sa fie disponibil pentru asa ceva, ei isi refuza orice gest tandru.

Alte credinte se pot dovedi mai mult sau mai putin nefaste. Daca, de exemplu, modelul oferit de parinti ne-a invatat ca dragostea inseamna certuri si neintelegeri permanente, vom fi tentati sa facem din aceasta o regula intangibila pe care sa o aplicam la viata noastra de cuplu Este evident ca un cuplu nu poate evita crizele care pot antrena confruntarile, dar transformarea acestui fapt intr-un program de viata traduce o angoasa profunda.

Pe de alta parte, in general, traim o poveste de dragoste prea dureroasa si marcata de conflicte nesfarsite deoarece, la un nivel mai mult sau mai putin constient, nu avem deloc certitudinea de a fi suficient de valorosi pentru a fi iubiti si respectati.

Acceptarea unor credinte formate anterior limiteaza campul nostru de experiente si ne dau o idee reductionista cu privire la ceea ce ne poate oferi viata. De exemplu, daca suntem convinsi ca genul de persoana cautata este la fel de greu de gasit precum un ac in carul cu fan, ne vom micsora foarte mult sansele de a intalni pe cineva. Si, daca mai avem idei de genul: eu nu pot sa am o relatie decat cu cineva care are o anumita origine sociala, un anumit aspect fizic corespunzator modelelor vehiculate de mass-media, o anumita diploma sau o anumita situate, o anumita varsta etc., poate ca ar fi timpul sa mai vedem o data programarea noastra amoroasa si sa ne intrebam daca nu cumva aceasta este prea stricta!

In cazul in care devine ceva necesar, ne putem schimba credintele formate anterior, adaptandu-le realitatilor actuale daca facem o analiza afectiva pentru a incerca noi experiente.

Vom reusi in dragoste numai daca incetam sa mai credem in drama si daca asteptam pentru noi ceea ce este mai bun. Daca ne vom spune mereu ca fericirea nu este vesnica, faptele vor confirma pe deplin aceasta idee! Cu cat vom fi mai pozitivi si mai increzatori, cu atat eforturile noastre de a gasi o dragoste adevarata si implinita vor avea sanse mai mari de a fi recompensate!

Sa luam in considerare credintele din noi si, mai ales, pe cele nemarturisite inca! Sa ne intrebam daca nu cumva a sosit momentul sa renuntam la obiceiurile proasteDe exemplu, atunci cand am realizat ca nu suntem atrasi decat de persoane pentru care 'ne-am programat' sa le intalnim, dar ca acest lucru este extrem de limitativ pentru noi, poate ca ar fi mai bine sa ne schimbam modul de gandire. Astfel, atitudinea noastra se va modifica, si rezultatele nu vor intarzia sa se faca simtite in viata noastra.

Credintele noastre sunt uimitor de puternice: ele ne guverneaza gandurile care, la randul lor, ne guverneaza actele. Astfel, calitatea credintelor noastre va determina calitatea actelor noastre care atrage dupa sine reusita.

Sa nu uitam ca succesul este rezultatul firesc al unor actiuni corecte care au la baza niste convingeri sanatoase.

Cum sa ne cunoastem mai bine

Evalurea propriilor calitati si defecte

'Cunoaste-te pe tine insuti', ne indemna Socrate. Dar pentru aceasta nu trebuie sa ne izolam intr-un loc retras din Himalaya! Intrebarea 'Cine sunt?' nu are nici un sens daca nu ne asumam riscul intalnirii si al confruntarii. Totusi, este adevarat ca cei pe care ii intalnim nu ne ofera decat o imagine partiala si poate prea deformata a ceea ce suntem. De aceea, daca dorim sa ne cunoastem mai bine, trebuie mai intai sa nu mai punem prea mult pret pe remarcile si judecatile celor care nu urmaresc decat sa ne devalorizeze. Vor exista mereu persoane carora sa nu le convina ceva la noi. Dar nici cel care ne idealizeaza nu ne ofera o imagine mai buna despre noi. De fapt, pentru a ne cunoaste mai bine, trebuie sa avem in preajma persoane inteligente si prietenoase, dar care sa nu astepte prea mult de la noi. Cel mai adesea, insa, nu este si cazul persoanei indragostite, deoarece perceptia pe care aceasta o are de­spre celalalt depinde in mare masura de ceea ce este im­portant pentru ea si de asteptarile ei. Prietenii adevarati vor fi niste oglinzi mai fidele. Ei nu ne vor exagera calitatile, asa cum face persoana indragostita, fiindca ei nu asteapta prea multe de la noi, si nici nu vor suferi prea mult din cauza defectelor noastre.

Receptarea propriilor semnale interne: emotii si senzatii

Prin intermediul vazului, pipaitului, auzului si mirosului suntem in contact permanent cu lumea exterioara. Dar, prin intermediul semnalelor noastre interne (emotii si senzatii), avem acces si la toate tipurile de mesaje care ne informeaza in legatura cu preferintele, nelinistile, exaltarile, angoasele si bucuriile noastre. Emotlile noastre sunt utile in masura in care ne furnizeaza informatiile absolut necesare care ne reveleaza nevoile ascunse si prea multa vreme neglijate. Deci sa le consideram niste sfaturi pretioase! Corpul nu minte, el ne informeaza. De altfel, exista si diverse expresii care arata acest lucru. De exemplu, spunem despre cineva 'Il am in sange' sau 'Nu pot sa-l vad', 'Ma sufoca', sau, dimpotriva, 'Este ca o gura de oxigen pentru mine'. Cu toate acestea, ni se intampla sa facem pe surzii si sa nu auzim prea bine ce ne spune propriul corp. Nu voi ajunge la o buna constiinta de sine decat daca voi invata sa fiu mai constient de sentimentele mele. Corpul este mesagerul constiintei. Sa ma cunosc mai bine inseamna sa stiu mai bine ceea ce imi transmite propriul corp.

Reflectia intelectuala, chiar daca poarta eticheta prestigioasa de analiza sau psihanaliza, este insuficienta. Intr-o relatie de dragoste, cu cat suntem mai sinceri cu senzatiile noastre cu atat devenim mai constienti daca ceva este sau nu in regula. Mai repede gasim adevarul in aceasta zona decat in constructe mentale generatoare de credinte inselatoare. In consecinta, sa ne exprimam senzatiile si emotiile pentru a sti cum ne simtim in prezenta cuiva si ce sentimente sau dorinte ne anima.

Echilibrul psihologic implica o tabula rasa a iluziilor si fantasmelor specifice spiritului in favoarea unei vigilente permanente la nivelul corpului si senzatiilor acestuia. De aceea, tehnicile care ne invata sa respiram mai bine (yoga), sa atingem mai bine (masajul) sau sa ascultam cu mai multa atentie (cantul) sunt niste instrumente eficace ale dezvoltarii personale care ne permit experienta unei valorificari superioare a propriului potential.

4. Etapele cresterii personale

Ne-am indragostit. Apoi, dupa ce euforia inceputurilor a cedat treptat locul unei anumite dezamagiri, ne-am gasit fata in fata cu noi insine. Am fost obligati sa constatam atunci ca nu putem imparti totul cu fiinta iubita, ca ea nu raspunde intotdeauna asteptarilor noastre si ca, vai, i se intampla uneori sa nu ne inteleaga.

Daca cautarea dragostei a fost motivata inconstient de o nevoie de recunoastere si de valorizare, iata-ne suferind grav

Copii fiind, aveam o nevoie imensa de suscitare a interesului si atentiei adultilor, si mai ales ale parintilor. Aveam nevoie de acea atentie binevoitoare acordata progreselor inregistrate de noi. Dar daca, din nefericire, nu am primit suficienta atentie si destule incurajari, si daca am suferit cumplit din aceasta cauza, o data ajunsi adulti, vom simti o teribila aviditate de a utiliza relatia de dragoste pentru recuperarea sentimentului propriei valori. Astfel, ne agatam de partener ca de un colac de salvare; devenim niste 'cersetori ai dragostei'. Daca am suferit de o grava carenta afectiva, atunci vom risca foarte mult sa proiectam asupra partenerului nostru imaginea ideala a mamei bune care ne-a lipsit, dar la care, intr-un anumit fel, mai visam inca. Si in momentul in care el nu va corespunde acestei imagini in intregime prietenoase si atente, noi ii vom reprosa cu amaraciune insatisfactia noastra, recurgand poate si la furie!

Dar atunci cand nevoile fundamental de a fi iubit si recunoscut ca o identitate au fost satisfacute, se deschide o alta etapa a cresterii personale. Ne-am debarasat de sechelele frustrarilor noastre (deprimare cronica sau ranchiune vechi). Suntem pregatiti pentru o intalnire de calitate deoarece acum suntem dispusi sa-i cunoastem pe ceilalti. Ne simtim 'mai bine in pielea noastra', transmitem vibratii pozitive. Acum suntem o 'companie buna' si atragem, cum este si firesc, alte persoane care se simt si ele 'bine in pielea lor.'

Cu toate acestea, carentele afective din copilarie au fost uneori prea importante. In acest caz, cea mai buna solutie pentru realizarea personala o reprezinta travaliul asupra propriei persoane in cadru terapeutic sau in sedinte de dezvoltare personala.

O relatie de dragoste are mai multe sanse de reusita daca fiecare dintre cei doi parteneri nu se bazeaza pe celalalt pentru dobandirea sentimentului de siguranta interioara care ii lipseste. Dar pentru aceasta este nevoie de o anumita maturitate afectiva. Dimpotriva, o mai buna realizare personala inaintea momentului unei intalniri, va conduce la o relate constructiva.

Poate ar trebui sa admitem si noi o data cu J. Rousseau-Dujardin ca 'oamenii fericiti sunt numai aceia care ar putea fi fericiti si singuri.'

Frecvent, credem ca pentru a avea o relatie reusita este suficient sa gasim acel partener in care sa avem cu adevarat incredere. In mod cert, dar, in primul rand, trebuie mai intai sa putem sa avem incredere in cineva! Si pentru aceasta, poate ca ar fi o idee buna sa incepem prin a pune ordine in propriile ganduri, adica sa lasam cat mai in urma vechile noastre rani si suferinte pentru a-l primi pe celalalt intr-un spatiu in care fantomele trecutului sa nu ocupe prea mult loc.

O mai buna realizare personala

Schemele comportamentale inconstiente dobandite in trecut stau la baza relatiilor noastre nesatisfacatoare din prezent. Tanarul adult marcat in copilarie de carente afective va cauta in viata de cuplu un refugiu sau un remediu pentru ranile afective ale copilariei si adolescentei.

Niste sedinte de terapie sau de dezvoltare personala ar putea ajuta la vindecarea ranilor trecutului, caci dragostea partenerului nu inlatura nici pe departe vidul afectiv, ea nu este un medicament miraculos.

Numai dupa ce se vor vindeca ranile noastre afective, adica numai dupa ce am invatat sa fim responsabili de propriul confort psihic si sa ne guvernam mai bine relatiile, vom deveni capabili de alegerea unor parteneri cu care putem stabili legaturi sanatoase.

In iubirile de tinerete, cautam mult prea des protectia in detrimentul construirii propriei identitati. Dar cu cat depindem mai putin de partener ca de o carja care ne ajuta sa inaintam, cu atat viata in doi devine mai bogata. De aceea, poate ca este bine sa acordam timp unui travaliu asupra propriei persoane si modelarii propriei identitati, inainte de a ne implica prea mult intr-o relatie. Dupa ce ne-am format o buna stima de sine, independent de aprobarea altcuiva, este mai usor sa devenim cu adevarat interesati de partenerul nostru si sa comunicam mai bine cu el.

In cadrul sedintelor de terapie sau analiza emotionala, va fi posibil sa reintram in contact cu vechi sentimente uitate si sa ne eliberam de tensiunile acumulate. Cand simtim ca energia noastra este blocata, readucerea in prezent a emotiilor refulate timp de multi ani va permite descarcarea acestei energii necesare investirii active intr-un proiect de viata. In plus, emotiile ne comunica mereu ceva; atunci cand sunt acceptate, ele ne reveleaza continutul sistemelor noastre de credinte inconstiente. Dar pentru a primi mesajul lor trebuie sa parcurgem mai intai labirintul care ne conduce la ele. Foarte frecvent, intelegerea intelectuala ramane o amagire daca nu este insotita de un raspuns emotional profund si o dorinta intensa de a iesi din impas, asa cum aminteste si C. Rialland: 'Orice constientizare intelectuala fara un travaliu emotional este insuficienta pentru transformare. Nu este de ajuns sa cunosti cauzele suferintei tale, trebuie sa crezi din nou in tine si in fericirea de a trai.'

Cu ajutorul unui terapeut, este posibil sa ne amintim de copilul care am fost, sa infruntam adevarurile personale, sa ne facem intelesi si sa ne regasim pentru a ne bucura din nou de dinamismul nostru si de bucuria de a trai. Vom deveni capabili sa primim sustinerea si informatiile necesare construirii unor noi scheme de reusita.

Putem sa ne dezvoltam potentialitatile si daca participam la grupuri de sustinere. In acest spatiu privilegiat, participantii vin sa-si impartaseasca trairile, descoperind ca si altii pot avea uneori experiente asemanatoare. Ei apreciaza atentia acordata, solidaritatea si camaraderia membrilor grupului. Prin cunoasterea intamplarilor dintr-o poveste care nu le apartine, dar care seamana in mod straniu cu a lor, ei vor descoperi mai usor mecanismele generatoare de probleme.

Si, ca sa mergem si mai departe, putem face si altceva:

Sa descoperim nevoile noastre fundamentale cele mai profunde, cu ajutorul unei liste scrise.

Sa ne facem apoi un 'plan de viata', adica sa ne imaginam ce am vrea sa traim peste cinci, zece sau cincisprezece ani.

Sa gandim pozitiv si sa incercam sa ne reprezentam mental secvente ale vietii noastre amoroase de peste cinci, zece sau cincisprezece ani.

Sa povestim visele noastre unui terapeut sau altor persoane suficient de binevoitoare pentru a ne incuraja.

Sa facem lista calitatilor pentru care vrem sa fim iubiti.

Sa facem lista dovezilor de atentie acordata care ne fac fericiti.

5.Cum sa impacam inima si mintea cand iubim

O despartire traita ca un esec ne lasa doua optiuni. Prima, cea mai usoara, dar cea mai nefasta, este faptul ca ramanem prea mult timp raniti si deceptionati si ne lasam cuprinsi de sentimente negative, durere sau de vinovatie. Cea de-a doua urmareste realizarea unui bilant al relatiei, prin depasirea agresivitatii resimtite fata de celalalt sau fata de propria persoana, si aceasta fara desemnarea nici unui invingator sau invins.

Dar sa devenim lucizi nu este totul, fiindca pentru o relatie de calitate trebuie sa apelam la ratiune si constiinta. Se pune mai ales problema invatarii jocului celor patru colturi ale primului 'careu magic': 'a darui', 'a primi', 'a cere' si 'a refuza', adica cele patru functii relationale de baza. Nu este suficient sa ne simtim indragostiti pentru a construi o relatie. Dragostea nu inseamna numai declaratii lirice. De aceea, puterea de daruire si dragostea ar fi bine sa mearga impreuna. A trai o mare dragoste nu inseamna sa ne multumim cu faptul ca suntem iubiti. De altfel, atunci cand suntem cu adevarat indragostiti, suntem fericiti daca ii acordam atentie si ii facem complimente persoanei iubite. Dragostea este pe masura puterii de daruire. Este mai important ceea ce facem decat ceea ce spunem. Dragostea se hraneste din mici atentii si daruri. Aceasta incepe cu 'ascultarea' atenta a celuilalt, care este si ea un dar si nu unul oarecare! Si, evident, mai mereu, simtim si nevoia de a oferi diferite bunuri materiale si mici cadouri partenerului nostru. Dar nu este suficient sa simti nevoia de a darui ceva si de a face acest lucru pentru a avea o relatie de dragoste armonioasa. Fiindca putem darui pentru a ne face noua o placere! Un adevarat cadou trebuie sa fie facut cu inteligenta inimii. Si cum nu putem sa stim si sa ghicim totul despre partenerul nostru, chiar daca credem ca il cunoastem, trebuie sa mai recurgem o data la dialog!

Orice ar fi, sa cautam mereu sa-i facem celuilalt o placere, fara sa uitam insa de comunicare!

Astfel, dragostea matura se construieste pornind de la 'a darui' si 'a primi', in egala masura. Este o relatie de tipul 'castig-castig', in cadrul careia ambii parteneri au ceva de castigat. De aceea, daca nu facem decat sa daruim, ajungem la capat si vom avea sentimentul ca ne-am consumat toata energia. Pana la urma vom deveni chiar deprimati, si, in aceasta situatie, cum sa mai putem darui cu adevarat? Avem nevoie si de momente in care sa fim pe pozitia celui care primeste ajutor sau incurajari, de exemplu! Dar pentru a primi trebuie cel mai adesea sa cerem, fiindca partenerul nostru nu poate ghici de fiecare data ce asteptam de la el si nu ne poate citi gandurile!

Numeroase relatii amoroase ar fi mai putin conflictuale daca fiecare dintre cei doi parteneri ar cere ceea ce-si doreste si n-ar mai astepta ca celalalt sa-i ghiceasca nevoile.

Daca dorim sa fim iubiti, sa ne ingaduim sa cerem ceea ce ne face cu adevarat placere si ne face intr-adevar fericiti!

Putem cere sa ni se faca un cadou sau un serviciu, sau sa fim ascultati, deoarece meritam toate acestea. Si mai putem cere partenerului nostru sa petrecem mai mult timp impreuna si sa avem noi proiecte. In caz de refuz, sa avem intelepciunea de a nu interpreta aceasta ca o respingere totala a propriei persoane. Se mai poate intampla ca partenerul nostru, cu cele mai bune intentii din lume, sa ne propuna ceva incompatibil cu dorintele si gusturile noastre. Si, nu-i asa, de ce sa acceptam ceva care nu ne convine! Chiar daca ne iubim sincer partenerul, aceasta nu inseamna ca trebuie sa acceptam toate propunerile sale! Chiar daca partenerul nostru ne iubeste sincer, aceasta nu inseamna ca trebuie sa accepte toate propunerile noastre!

Efectul Pygmalion

Intr-o relate de dragoste adevarata, fiecare dintre cei doi parteneri il ajuta pe celalalt sa devina ceea ce este si sa se realizeze personal. Acest final fericit poate fi ilustrat de mitul lui Pygmalion, asa cum este povestit in 'Metamorfozele lui Ovidiu'. Pygmalion sculptase un trup de femeie din fildes alb atat de reusit incat s-a indragostit pana la urma de propria sculptura. La celebrarea zeitei Venus, el ii ruga pe zei sa-i daruiasca o sotie care sa semene cu sculptura sa. Venus s-a aratat sensibila la rugamintea lui si a acceptat sa-i indeplineasca dorinta. La intoarcerea acasa, el a imbratisat statuia care s-a trezit si a prins viata pentru a deveni Galateea, o femeie de o frumusete deosebita.

Dragostea lucida ne face sa ne bucuram de o dinamica care imbina satisfactia si implinirea resimtite de ambii parteneri. Relatia de dragoste reusita traieste sub semnul reciprocitatii.

6. Prieteni si indragostiti

Sa incercam sa raspundem la opt intrebari

Relatiile de dragoste sau de prietenie pot fi marcate de perioade dificile si de disfunctionalitati. Ce se intampla de fapt?

Poate ca acceptam prea mult si nu indraznim sa refuzam ce nu ne convine. Intr-adevar, daca ne obisnuim sa nu refuzam ce nu ne convine, vom acumula ranchiune constiente sau inconstiente la adresa partenerului nostru. Dar daca cerem ce dorim, acesta va invata sa ne cunoasca mai bine.

Poate ca nu reusim sa ne facem intelesi indeajuns? Uneori, trebuie sa repetam de mai multe ori si sub diferite forme pentru a ne face intelesi.

Poate ca valorile noastre sunt prea diferite sau incompatibile cu cele ale partenerului?

Poate ca sensibilitatea noastra este prea diferita de a lui?

De cele mai multe ori, ne simtim bine cu aceasta persoana?

Daca nu, de ce?

Cat de importante sunt nevoile noastre pentru noi?

Dar cele ale celuilalt?

Poate ca ar fi bine ca la inceputul oricarei relatii sa stim exact ce vrem pentru a nu ne lasa antrenati intr-o aventura nereusita!

Dupa Jacques Salome, este necesar sa intelegem anumite nevoi, 'indispensabile pentru sanatatea noastra relationala':

Nevoia de a spune, adica de a putea exprima in cuvinte resentimentele si emotiile in vederea comunicarii lor ulterioare.

Nevoia de a fi inteles, adica de 'a nu avea sentimentul ca mesajele trimise au fost zadarnice, negate, deformate sau recuperate.'

Nevoia de a fi recunoscut asa cum sunt eu de fapt si nu asa cum celalalt ar vrea sa fiu.

Nevoia de a simti ca sunt o persoana importanta pentru partenerul meu.

Nevoia de intimitate, adica de un spatiu inaccesibil celuilalt fara acordul meu.

Nevoia de a exercita o anumita influenta asupra partenerului meu pentru a limita dependenta de el.

Sa descoperim dragostea si bucuria vietii, dincolo de romanta

Anumiti psihanalisti sunt de parere ca barbatul evita sa se implice de teama mai mica sau mai mare de a nu fi prins intr-o relatie in care partenera, asemenea unui capcaun, sa nu-l devoreze. De aceea, el va tinde sa pastreze o anumita distanta protectoare. Dar, in contextul culturii noastre, ne putem teme si de inlocuirea vechii obligatii de a te casatori si de a avea copii, cu una noua, si anume aceea de a te implini intr-o dragoste perfecta si absolut armonioasa.

Dar dragostea nu este perfecta! Poate ca ar fi mai bine sa ne amintim cum vedeau vechii greci dragostea, pentru a stii cum sa continuam si sa abordam o relatie de curand inceputa.

Dragostea traita sub semnul lui Eros

Este o dragoste asociata cu dorinta fizica. O data cu ea, a se iubi reciproc inseamna a se dori reciproc. Nu exista morala sau reguli. Relatia cu celalalt nu este o relatie cu o persoana, ci o relatie de obiect prin care se urmareste numai satisfacerea dorintei. Si daca relatia continua doar sub semnul lui Eros, al carui scop final este atingerea supremei exaltari, pentru ambii parteneri exista riscul serios al angoasei, absentei cu fiecare noua desprindere din imbratisarea erotica, dar si acela al violentei sau plictisului.

Dragostea traita sub semnul lui Fileo

Este dragostea bazata pe prietenie, complicitate, interese comune si reciprocitate, in care eu sunt fericit de fericirea celuilalt ca de propria fericire, chiar si atunci cand nu am participat cu nimic la ea.

Dragostea traita sub semnul lui Agape

Aceasta dragoste se ofera tuturor celorlalte fiinte umane si se imparte in cel mai generos mod posibil.

7. Maturitatea sexuala in relatie

Ce este maturitatea sexuala intr-o relatie? Apare dupa o relatie de durata sau numai daca ai avut mai multi parteneri si ai acum o oarecare experienta la capitolul sex? Nu este un raspuns foarte simplu.

Cuplurile care au atins aceasta maturitate sunt cele care s-au acceptat asa cum sunt si si-au creat o viata sexuala unica, care sa-i multumesca pe ambii parteneri si nu una 'asa cum se cuvine'.

Sunt si cateva elemente cheie ce pot defini o astfel de maturitate intr-o relatie.

O multime de momente diferite. Asta insemna sa pandesti momentele in care puteti avea o partida rapida de sex; sa va faceti timp pentru a planifica o noapte plina de pasiune; sa va incercati toate fanteziile; sau sa faceti dragoste in masina - orice poate scoate viata sexuala din normal. Cuplurile ce ajung la o maturitate sexuala nu asteapta ca sexul 'sa se intample' pur si simplu; fac un efort pentru a-i face loc in viata lor. Este important sa incercati lucruri noi, evitand astfel o viata sexuala plictisitoare. Mai mult, trebuie gasite solutii pentru orice probleme.

Ambii parteneri au initiativa. Initiativa nu este esentiala numai pentru a varia din cand in cand, dar si pentru a elimina jocurile imature de genul 'cine conduce' in cuplu. Daca numai unul dintre voi initiaza mereu momentele de pasiune, atunci totul devine un joc de putere si control. Unu dintre partenri poate cere mereu, iar celalat poate refuza mereu. Asa se ajunge uneori ca sexul sa fie o pedeapsa spunand 'nu' sau o recompensa spunand 'da'. Maturitatea sexuala in cuplu ajuta ca partenrii sa ceara si sa refuze sexul in mod egal, mai mult chiar, sa se evite situatiile in care unul dintre parteneri se simte refuzat.

Adora 'abandonarea totala' in bratele celuilalt. Aceasta 'abandonare totala' inseamna sa nu te mai gandesti la nimic altceva atunci cand faci dragoste. Bineinteles, la partenerul tau te poti gandi. Cat de des ti s-a intamplat ca in timp ce faceai sex mintea sa-ti fuga ici si colo? Poate ca niciodata sau foarte rar te poti relaxa indeajuns incat sa ajungi la orgasm sau ai vrea sa-i ceri iubitului cateva atingeri in plus, dar iti este jena. Siguranta intr-o relatie vine atunci cand ambii parteneri se accepta asa cum sunt. Unele cupluri se tem ca relatia se va sfarsi sau ca poate aparea o sarcina nedorita. Trebuie aflata mereu cauza temerilor si trebuie rezolvate pentru a ajunge sa simti placerea totala.

Se gandeste mereu la nevoile celuilalt. Te poti considera matura din punct de vedere sexual atunci cand iti doresti ca partenerul tau sa simta aceeasi placere pe care o simti si tu atunci cand faceti dragoste. Asta tine de a intelege cine esti, cu cine esti in relatia respectiva si cat de bine iti cunosti iubitul inainte de a face dragoste cu el. De aceea sunt si foarte rare cazurile in care ai parte de o partida de sex extraordinara cu un partener ce doar l-ai cunoscut. Si pentru ca legatura dintre tine si el nu se poate forma pe moment, poate dura timp (de genul saptamani sau luni) pana cand vei fi in stare sa te gandesti la placerea lui la fel de mult ca si la a ta.

Lasa rusinea de-o parte. Sa ajungi sa accepti cine esti de fapt inlatura una dintre cele mai mari bariere in calea sexului extraordinar. Pentru multe femei, rusinea in legatura cu felul in care arata le poate tine departe de placerea totala. Uneori, o schimbare majora in viata precum nasterea unui copil poate face ca femeia sa nu mai fie sigura de corpul ei. Pentru altele schimbarea partenerului sau inaintarea in varsta pot crea astfel de bariere.

Mai poate fi vorba si de sentimentul ca nu facem dragoste la fel de bine sau la fel de des ca altii. Nu-ti ramane decat sa fi stapana pe tine si sa-ti spui mereu ca nu conteaza ceea ce ai auzit despre sexul bun sau rau. Ca in cazul oricarei experiente, este alegera ta sa spui 'da' sau 'nu' sau sa faci cu partenerul tau orice doresti, indiferent daca ai mai auzit asa ceva sau nu.

Etapele dezvotarii sexualitatii

In timpul copilariei, la 4-5 ani, cand isi da seama de diferentele dintre sexe, copilul este curios - isi exploreaza corpul, se joaca 'de-a doctorul', 'de-a mama si tata', se intereseaza de diferitele aspecte sexuale.

Mai tarziu, copilul de 10 ani pare a nu mai fi interesat de aceste aspecte, deoarece trebuie sa-si canalizeze toata energia spre a invata 'meseria' de elev - sa se inteleaga cu colegii de clasa, sa le impar­tasasca preocuparile, sa accepte ca nu poate fi cel mai bun intot­deauna si la orice etc. Acum, copilul stie sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca, sa gandeasca, are multe experiente. Evolutia sa pe plan fizic, intelectual, social ii estompeaza pentru moment curiozitatea sexuala, desi, chiar inainte de pubertate, copiii se intreaba si discuta intre ei despre mangaiere, sarut, placere. Copilul de 10 ani cunoaste bine diferentele dintre sexe, stie ca organele sexuale sunt necesare reproducerii, nasterii copiilor, dar si ca familia si societatea confera sarcini diferite fetelor si baietilor. La fel de mult cat difera din punct de vedere anatomic, ei difera si prin comportamentul lor psihologic; inca din copilarie, baiatul se arata in mod natural puternic, luptator, intreprinzator, in timp ce fata este delicata, rabdatoare, tandra, dovedind usurinta in realizarea unor activitati legate de infru­musetarea universului ce o inconjoara, de ingrijirea ei si a celorlalti.

Dupa varsta de 10-12 ani incepe afirmarea personalitatii copilu­lui, cu conturarea tendintei de independenta a acestuia. Aceasta este perioada in care copilul considera ca se poate descurca singur si-si manifesta Eul in orice situatie.

Pentru a se forma, ca barbat sau ca femeie, copilul are in jurul sau diferite modele: parintii, exemplele propuse de societate, colegii si prietenii.

In zilele noastre, televiziunea, revistele, cartile, filmele ofera diferite modele care inspira copiii, de la zeii stadioanelor la idolii grupurilor rock sau rap, la vedetele filmului.

De foarte multe ori, presa, televiziunea, reclamele, dar si familia, prietenii incearca sa influenteze tanarul, sa-i dea 'retete' in ceea ce priveste tinuta vestimentara, petrecerea timpului liber, prietenii si idolii.

Dar ceea ce are o importanta covarsitoare in aceasta perioada este viata laolalta, la scoala, a fetelor si baietilor, care le ofera acestora ocazia sa se cunoasca mai bine inainte de a se diferentia cu adevarat. Aceasta convietuire duce in mod firesc la trezirea instinctului sexual, determinand transformari profunde, care ating toate sectoarele per­sonalitatii umane.

Pubertatea este anuntata, atat la fete, cat si la baieti, de diferite transformari ale corpului, incepand cu aparitia firelor de par in regiunea pubisului; la fete, dezvoltarea sanilor, largirea bazinului, care le pregateste pentru viitorul rol de mama; la baieti, erectii ce apar ca urmare a diferitelor emotii, in timpul unei plimbari pe bici­cleta sau in timpul noptii. Spre varsta de 11-12 ani, copiii cresc cu aproximativ 4 centimetri pe an, corpul indreptandu-se spre forma si talia viitoare. La fete, principalul fenomen care arata instalarea pubertatii il constituie menstruatia. Prima menstruatie constituie un adevarat eveniment pentru fete, deoarece reprezinta trecerea lor de la copilarie la adolescenta, in ciuda unor posibile neregularitati la inceput, organele sexuale ale tinerelor fete vor produce de acum inainte, lunar, cate un ovul.

Menstruatia nu trebuie sa fie perceputa ca un aspect murdar, degradant pentru corpul feminin. Este adevarat ca, de-a lungul tim­pului, a fost considerata un semn de inferioritate in raport cu sexul masculin, ceea ce atragea dupa sine diferite interdictii pentru fete in perioada menstruatiei. Astazi, insa, in lumea civilizata, se stie ca menstruatia este un fenomen natural, care confirma capacitatea de procreatie a tinerelor fete, un element din drumul care le conduce spre implinirea lor ca femei si viitoare mame. In nici un caz, men­struatia nu trebuie sa perturbe activitatea fetelor, chiar daca este mar­cata de usoare dureri, de o stare de molesala si de melancolie.

Daca varsta pubertatii este confirmata la fete de un fenomen indiscutabil, menstruatia, la baieti semnele pubertatii sunt mai putin evidente. Prima eliminare a spermei poate fi mai tarzie fata de alte transformari fizice ale corpului sau poate fi ignorata, mai ales daca baietii nu au fost preveniti, deoarece poate determina o senzatie de jena si de rusine. Totusi, prima ejaculare poate fi considerata si ea un adevarat eveniment pentru baieti, la trecerea de la copilarie la ado­lescenta, un fenomen normal ce confirma faptul ca organele sexuale lucreaza corespunzator. In afara de transformarile mentionate, nu trebuie uitate impor­tantele transformari psihologice care incep la pubertate si se continua pe toata perioada adolescentei. Astfel, adolescentul se desprinde treptat de exemplele concrete si incepe sa fie capabil sa judece situatiile generale sau evenimentele care nu-l privesc in mod direct.

Datorita judecatii sale, el poate sa infrunte evenimentele zilnice sau sa si le imagineze pe cele ce vor urma. Relatiile pe care adoles­centul le are cu cei din jurul sau se modifica foarte mult in aceasta perioada. Din momentul in care organele sale sexuale functioneaza din plin, el are o anumita sexualitate, chiar daca nu are inca o viata sexuala. Din aceasta cauza percepe altfel lumea, incepe sa distinga in jurul sau persoane de care este atras fizic, in timp ce de altele este legat doar prin legaturi de rudenie, de colegialitate si de prietenie.

Tanarul cauta dialogul in domeniul sexualitatii, cauta raspunsuri autorizate din partea familiei, scolii, medicinei.

Adolescenta este o etapa esentiala a vietii, care-i permite fiintei umane sa-si cucereasca independenta, sa-si modeleze caracterul in tot felul de incercari, sa-si afirme personalitatea. Adolescentul tre­buie sa-si modifice permanent comportamentul, atitudinea, reactiile fata de cei din jurul sau. Pana acum, el era in fata parintilor si profe­sorilor un copil ascultator si docil, care le accepta parerile, sugestiile, criticile fara prea multe comentarii, intotdeauna comunicarea insem­na fluxul de idei si sugestii, in sens unic, de la adulti catre copil, din cauza lipsei de experienta si de independenta a acestuia.

Adolescentul, spre deosebire de copil, preia informatiile de la cei din jur, dar le analizeaza cu propria sa gandire, isi exprima propriile pareri si incearca sa-si dovedeasca necontenit autonomia. Lansat in cucerirea propriei independente, adolescentul isi afirma personali­tatea prin doua atitudini esentiale: contrazicerea si identificarea.

Contrazicerea este dirijata in primul rand impotriva familiei: pen­tru a-si dovedi independenta, adolescentul are intotdeauna opinii contradictorii fata de cele ale parintilor. El refuza sa se lase ghidat in alegerea prietenilor, a lecturilor, a distractiilor, a opiniilor politice.

Adolescentul nu mai este multumit de iesirile impreuna cu parintii, comenteaza intotdeauna locul de desfasurare a vacantelor, doreste sa-si petreaca timpul impreuna cu colegii si prietenii sai.

Adolescentul duce in aceasta perioada o lupta dubla: de debarasare de carapacea de copil si de intrare in pielea unui adult, incercand sa stabileasca alte relatii nu doar cu colegii sai, dar si cu adultii, in special cu parintii, adolescentul doreste sa-si traiasca pro­pria sa viata, dispensandu-se de experienta altora. De aceea, incearca sa se indeparteze treptat de familia sa, creandu-si propria viata secreta prin discutiile directe si telefonice, prin corespondenta cu pri­etenii si colegii sai.

Adultii nu inteleg totdeauna aceasta situatie, nu reactioneaza corespunzator fata de astfel de manifestari si sufera din cauza atitu­dinii arogante, nerabdatoare, de aparare a adolescentilor. Ei nu-si dau seama ca, in acest mod, adolescentul isi revendica, de fapt, indepen­denta. Multi parinti se tem ca fiii si fiicele lor ar putea fi antrenati in tot felul de actiuni urate, ca ar putea dobandi obisnuinte proaste in contact cu alti colegi, provenind din medii diferite, mai putin echili­brati psihic. Nu trebuie neglijat faptul ca esentiale raman: discutia sincera, deschisa, cu toate aspectele ei spinoase, increderea pe care parintii si profesorii o au in adolescenti si de care acestia sunt constienti, ca si cunoasterea de catre parinti a activitatilor si progra­mului prietenilor copiilor lor.

Relatiile sexuale dintre adolescenti au crescut astazi in mod simtitor, comparativ cu anii '60, cand 25% dintre baieti si 10% din­tre fete aveau relatii sexuale pana la 17 ani. Aceste valori sunt astazi de 55% si, respectiv, 40%. Teoretic vorbind, relatia sexuala este pen­tru individ un factor de implinire, ce reprezinta, in raport cu mastur­barea, un indiscutabil progres, caci partenerului imaginar i se substi­tuie un partener real.

Frica de celalalt sex dispare, implinirea sexuala si eliberarea psi­hologica reduc violenta adolescentului. Individul nu poate spera sa ajunga la echilibrul maturitatii fara a fi explorat toate aspectele per­sonalitatii sale.

Sexualitatea, inainte de toate, este responsabilitatea de a te com­porta astfel incat relatia sexuala sa nu raneasca partenerul. Deci, ado­lescentii ar trebui sa se simta suficient de maturi pentru a preveni si a-si asuma consecintele relatiei lor: posibilitatea procrearii, riscul bolilor transmisibile sexual, consecintele pe plan afectiv.

Este bine cunoscut faptul ca fetele si baietii nu au aceleasi ratiuni atunci cand isi doresc relatii sexuale. Dorinta care determina fetele si baietii sa se imbratiseze si sa se mangaie nu are aceeasi semnificatie pentru ei, de aceea trebuie sa fie intelese de sexul opus. Astfel, la baieti, instinctul sexual cunoaste de la inceput o mare intensitate, atingand maximum intre 15-20 ani. Cea mai mare parte a baietilor au anumite dorinte sexuale, care-i obsedeaza atat timp cat ele nu au fost implinite.

La fata de 14-16 ani, senzualitatea nu are nici aceleasi exigente, nici aceeasi intensitate, inainte de toate, pentru ea conteaza dragostea, placerea fizica situandu-se dupa exaltarea spirituala. De la primele intalniri, ea asteapta mai ales cuvinte tandre, atentii care sa o asigure in ceea ce priveste feminitatea si dorinta ei de a place. Chiar daca este libera sa actioneze, ea nu doreste, in general, sa aiba rapor­turi sexuale timp indelungat. Multe fete accepta relatiile sexuale pentru a fi la fel 'cu toata lumea', pentru a nu fi tinta bataii de joc a celor­lalti, dar implinirea relatiilor nu vine decat mai tarziu. Posibila matu­ritate, cu toate responsabilitatile ei, va determina tanara fata sa fie constienta de pasul pe care-l face si s-o protejeze de ea insasi, in timp ce la baieti nu reuseste sa trezeasca responsabilitatea. Este adevarat ca astazi toate metodele anticonceptionale modifica schema actiunii si pentru fete, si pentru baieti.

Printre adolescentii de astazi se numara unii care au doar initiati­va unor relatii sexuale, dar si altii care poarta partenerului o dragoste profunda si autentica. Nici parintii, nici educatorul, nici medicul nu pot interzice astazi o relatie sexuala unui adolescent. Acestia pot doar sa constientizeze in interlocutor alegerea, cu importanta si con­secintele ei, pe de o parte fiind instinctul sexual, iar pe de alta parte legile familiei si ale societatii. Astazi, atitudinea societatii in ceea ce priveste relatia sexuala este mai putin rigida decat in trecut, libertatea sexuala ne mai fiind sanctionata prin sentimente de vinovatie, frica, devalorizare personala, actionandu-se in conformitate cu educatia primita si cu regulile impuse de anturaj.

Adolescenta este perioada de la care tendintele sexuale se orien­teaza definitiv. La aceasta varsta este normala prietenia cu colegii de acelasi sex. Adolescentii se ajuta astfel unul pe altul pentru a-si cristaliza personalitatea. Aceasta perioada foarte importanta, necesara fiecarui adolescent, este apoi depasita, interesul indreptandu-se catre sexul opus. Totusi, sunt adolescenti care, din diverse motive, nu depasesc aceasta etapa de prietenie, fie le este frica de celalalt sex si prefera sa nu-l abordeze, fie existenta lor se desfasoara complet in afara sexului opus, fie nu au gasit in parintii lor modele cu care sa se identifice. Este situatia celor care manifesta interes sexual fata de cei de acelasi sex, homosexualii, fata de care, in prezent, societatea dovedeste mult mai multa toleranta decat in trecut. Adolescentii pot fi confruntati si cu probleme legate de abuzurile sexuale, despre care astazi se vorbeste mult mai deschis, incercandu-se prevenirea acestora.